Salată Caesar cu peripeții

martie 8, 2011

Să nu vă speriați că nu le găsiți azi pe tanti Jeni și Miruna la Cantină. Nu, nu le-a furat nimeni și nici nu au fugit în lume. Păi atâta le-ar trebui. Însă, pentru că astăzi este Ziua Femeii, m-am gândit, în buna tradiție începută încă de anul trecut pe vremea asta, să le cadorisesc pe distinsele mele colege de la Cantina Socială cu o zi liberă, în care să se relaxeze și să se răsfețe la Spa, toată ziulica. Măcar o dată pe an, merită și ele, dragele, un pic un tratament de genul acesta.

Așa că azi, dragii mei dar mai ales dragele mele,vă voi servi cu ceea ce vom găti noi, băieții. Cum care, noi, băieții? Păi.. eu, cu motanul Stanislas și cu cățelul Dowgird, normal! Ce, credeați că voi munci numai eu și ăștia vor sta cu burta la soare? Noooo way, Jose! Ia să-i trezesc io p-ăștia mici și să-i pun la muncă… Co Dowgird n-am treabă, că ăsta e agitat și jucăuș de dimineață, dar cu motanul… eheiii, probleme. Doarme dus, frate, nu altceva! Stane, scularea! Alooo! Nimic… ia să vedeți însă cum reacționează când simte miros de cărniță…

Că veni vorba de cărniță… Să vă zic ce voi găti azi. M-am documentat, interesat, am evaluat situația și m-am hotărât ca azi să vă răsfăț pe voi, dragele noastre vizitatoare, cu o delicioasă salată Caesar, făcută după rețeta inventată de însuși tatăl salatei Caesar și anume, marele Caesar Cardini. Domnul acesta prepara salata în fața clientului, lucru pe care îl voi face și eu, ajutat, desigur de cei doi asistenți ai mei. Hai că i-am echipat: bonete de bucătar și mănuși pe lăbuțe, ca niște ajutoare de nădejde în ale bucătăriei.

Eu voi pregăti ingredientele. Pentru o porție avem nevoie așa: vreo șapte frunze de salată aisberg, , cinci linguri ulei de măsline, o lingură de oţet din vin alb, două linguri de muştar de Dijon, doi căţei de usturoi, un gălbenuş de ou, două linguri de anşoa în ulei, 3-4 picături sos Worchestershire, opt linguri de parmezan ras, 100 de grame de piept de pui fiert, un pumn de crutoane, sare și piper.

În timp ce eu spăl, usuc și tai frunzele de salată, motanul Stanislas pisează cățeii de usturoi și răzuiește parmezanul. Hai să pun și pieptul de pui la fiert, să nu uit de el. Dressingul este ceea ce face specială salata asta. L-am echipat pe Dowgird cu un tel, că e mai agitat din fire și el va amesteca energic ingredientele pentru dressing, pe care eu le voi turna în ordine în bol: gălbenușul de ou, uleiul, oțetul, anșoa, usturoiul pisat, muștarul, sosul Worchestershire, parmezanul ( două linguri), sarea și piperul. Văleu… Le amestecă Dowgird de zici că e conectat la magistrala națională de energie electrică! Booon… Acu dressingul se toarnă peste salată, adăugăm crutoanele și carnea de pui tăiată cubulețe… Dar, unde e carnea de pui? N-am pus-o la fiert mai devreme? Hmmm… Hai că-s amețit! Apa fierbe de ceva vreme așa că ar fi cazul să pun și carnea în oală.

Așaaa.. Sper să vă placă salata asta delicioasă! Deși e simplă în aparență, ceea ce este extraordinar la ea este dressingul acesta cu puternic iz de parmezan. Ca să nu mai zic de bucățelele fragede pe piept de pui care… Cum? Unde au dispărut? E o gaură în oala asta sau… Nu, cred că e astenia de primăvară care mă face mai aiurit și aerian decât de obicei! Hai să pun totuși carnea la fiert… Așaaaa… deci cum vă spuneam salata asta se servește în boluri alături de un delicios pahar de vin alb și de o zambilă parfumată, dăruită cu drag vizitatoarelor noastre. Hai să scot carnea de pui că tocmai s-a fiert și… Cum??? A dispărut iar? Nu, de data asta e prea de tot! Sunt SIGUR că am pus pieptul de pui în oală, doar dacă nu le-o fi furat cineva. Hmmm… cine oare are cazier și antecedente penale p-aici și e suspectul de serviciu? Ia ghiciți! Da, chiar el, motanul cel gras, care a dispărut și el! Pe unde-o fi…. Ah, iată-l pe golan! Stă ascuns în curtea din spate și molfăie satisfăcut bucățelele de carne! Te-am prins hoțomanule! Dă încoace carnea de pui! Stai, mă, nu fugi! Stanislas fuge cu bucățile de piept de pui în gură și eu după el, să-l prind. Am făcut deja a doua tură în jurul Cantinei și nu pot să-l ajung pe golan. Dowgird crede că ne jucăm și aleargă și el în spatele meu, așa că, dacă nu terminăm cursa asta până veniți voi, să nu vă speriați! Vedeți că salata este pe masă, vinul la fel așa că serviți-vă singuri… Doamnele să ia câte o zambilă, parfumată că le zic eu La Mulți Ani, acuși… Dar după ce termin cursa asta că trebuie neapărat să-l prind pe hoțoman și să-l învăț minte!

Hai, curaj, dați năvală și poftă mareeeee!!! Staneeeeee… stai mă, așa… las că te prind și-ți arăt eu….


%d blogeri au apreciat: