Guest-Star Day: Miruna Siminel

Ufff… stați să mă întind puțin… am amorțit stând aici tolănit pe iarbă în spatele Cantinei.. Soare… cald… frumos… era și păcat să nu profit de timpul acesta și să nu contemplu cerul senin…cum? S-a făcut deja ora prânzului? Așa mult am lenevit la soare? Pfuaaaa.. și azi e joi! O fi venit invitata de azi, n-o fi venit? Aha, uită-le pe tanti Jeni și Miruna sunt la poarta Cantinei și așteaptă. Păi ar cam trebui să apară domnișoara… Ah, da! Trebuie neapărat să vă zic asta! Știați că Miruna noastră cea dulce are o clonă? Hm? Da, dragilor, chiar are! Păi e la fel de dulce ca Miruna noastră, are un zâmbet irezistibil, este foarte pricepută în ceea ce face, este blondă, gândește și o cheamă exact la fel, adică tot Miruna. Și astăzi, domnișoara de care vă povestesc,  ne va onora cu prezența la Guest-Star Day, aici la Cantină! Ah, iat-o că apare! Doamnelorrr și domnilooorrrrr… aplauze și urale pentruuuu.. Mirunaaaa Simineeeel!!! Tanti Jeni și Miruna cea dulce o primesc cu multă căldură pe invitata noastră de azi și o conduc în incinta Cantinei, acolo unde vom afla mai multe despre latura ei culinară.

Așa cum vă spuneam, Miruna este o blondă care gândește, ceea ce este evident din moment ce este absolventă a Universității de Medicină și practică stomatologia. Mai mult decât atât, produsul sinapselor ei de blondă gânditoare îl regăsiți pe BLOGUL ei personal, unul dintre cele mai iubite și citite bloguri feminine din blogosfera românească, precum și în articolele din revista ELLE, acolo unde activează în calitate de Junior Beauty Editor.

Dar să vedem cum se descrie Miruna cu cuvintele ei:

Sunt născută în Sibiu şi crescută pe asfalt, n-am să enumăr diplome, pentru că nu le deţin. Grădiniţa am început-o în uniforma comunistă, dar alfabetul l-am învăţat în germană. Şi am absolvit liceul Colegiul Naţional Brukenthal cu minţile deschise şi blugii evazaţi.  Am aterizat în băncile Universităţii de Medicină şi Farmacie de la Cluj, având ca obiect de studiu gura umană. La propriu, că la figurat n-o să ajung a o pricepe vreodată. Şi probabil îmi voi lua zborul de la UMFul Bucureştiului către zări mai luminate.  Dincolo de faptul că în şcoala mea cred, nu o să spun poveşti despre chefuri în cămine şi examene picate. Astea sunt deja clişee. Acum sunt la modă hainele de firmă şi cărţile xeroxate. Iar în sesiune nu se mai poartă fiţuici, ci se închiriază hands-free -uri.  În timpul liber, mă ocup cu datul cu părerea şi băgatul de vină, la mine pe blog. Unde nu sunt aşteptaţi cei pe care-i deranjează că şi blondele gândesc. Trăiesc în România şi asta mă oboseşte din ce în ce mai des. Dar încă nu accept să îmi cobor standardele doar pentru a nu îmi fi înşelate aşteptările. Sau poate trebuie să mai cresc puţin, până ce societatea îmi va asimila naivitatea.  Singurul lucru obligatoriu în viaţa asta e să mori, în rest nimic nu-i “musai”. După principiul ăsta îmi coordonez respiraţia, ambalez motorul sau trag frâna. Da, sunt femeie la volan ”and I enjoy every minute of it”. Cred în puterea cuvântului şi în reuşita bazată pe motivaţie. Vorbesc mult, analizez atent, critic acid şi mă decid greu. Sunt gemeni. Într-o zi voi scrie o carte, care va deschide ochi şi va unge inimi.  Declar,” so help me God”, că trăim într-o lume în care nu mai ştim care e adevărul, ci acceptăm concluziile altora şi alegerile lor pentru noi.”

Interesantă prezentarea și să știți că o descrie în totalitate pe invitata noastră de azi. Vom afla însă mai multe despre latura ei culinară, în urma interviului pe care tanti Jeni i-l va lua Mirunei, la obișnuita cafeluță servită la măsuța din bucătărie. Să le ascultăm:

T.J.: Mâncăm ca să trăim sau mâncăm ca să slăbim?

Miruna: Cred că cel mai corect răspuns ar fi că mâncăm pentru că ne place. De mult timp oamenii nu mai mănâncă fiindcă le e foame, ci fiindcă le e poftă. Cred că ne-am îndepărtat de nişte instincte fundamentale, cum e acela al foamei. Dar zici şi tu bine, unii încep să mănânce ca să slăbească. Poate nici nu e aşa de rău, dacă reuşeşti. Eu îmi amintesc că printr-a 10-a m-am apucat cu prietena mea de cura de slăbire aia cu mâncatul puţin şi des. Doar că la noi, mâncatul acasă era în acelaşi ritm de consistent, doar că mai suplimentam noi cu „puţin” prin pauze la şcoală şi pe drum spre casă. Rezultatul? Dezastruos. Deci faza cu mâncăm ca să slăbim e la fel de falsă ca şi aia cu mă îngraş dintr-un pahar cu apă. Prostii! Foamea e sfântă, ascultaţi la mine. (exagerez, evident, dar nu cred că e atât de important CE, ci CÂT mănânci. Şi poate CÂND.)

T.J.: Pe cine ai dori să ai ca și colegi de clinică: echipa din ”Dr. House” sau pe cea din ”Anatomia lui Grey”?

Miruna: A doua variantă. Acolo au loc şi blondele 😉 Plus, îmi place mult McDreamy, cu toate că unii ar zice că e o chestie personală. Şi să ştii că erau zile când plecam seara târziu din cabinet, iar dimineaţa ne întorceam devreme la şcoală. Şi cum am o grupă tare faină, atunci chiar mă simţeam ca-n Grey’s. Cu mici excepţii, bineînţeles… Adică, noi nu operăm pe creier. 😛

T.J.: Ce fel de mâncare preparat de mama ta te-ar determina să iei repede avionul spre Sibiu?

Miruna: Avionul? Până fac check-in-ul în aeroport, merge mai repede cu maşina. Ştii că nu fac mai mult de 4 ore din faţa blocului din Bucureşti până în faţa casei din Sibiu? Dar înţeleg urgenţa. Mama nu cu mâncare mă ademeneşte acasă. Cu toate că face cel mai bun pireu din lume (ştiu banal, dar încă n-ai mâncat pireu făcut de mama!). Şi o prăjitură cu cremă galbenă (la care pune 13 ouă), de care sunt iremediabil îndrăgostită. Prăjitura aia e periculoasă!

T.J.: Care ar fi felul de mâncare ce ar reprezenta cel mai bine zona Sibiului?

Miruna: Prăjitura cu măr! Habar nu am. Ceea ce pentru mine înseamnă Sibiu şi acasă nu ştiu dacă e reprezentativ în general. Dar Apfelstrudel-ul şi Cremschnitt-ul sunt de-ale noastre. Salamul de Sibiu nu-mi place. 😛

T.J.: Care este cea mai frumoasă amintire culinară din copilărie?

Miruna: Sincer, nu eram eu foarte mâncăcioasă în copilărie. Uneori am senzaţia că trebuie să recuperez acum… J) Însă îmi amintesc de o salată de ouă cu puţină ceapă, pe care mama o făcea mereu la zilele mele de naştere. Câââââât de bună…..!!! N-am mai mâncat din aia de pe vremea în care ne jucam sticluţă la petreceri. Cozonacul ăla adevărat al bunicii, amestecat cu gustul de ou roşu la Paşti. Şi mi-ai adus aminte de când am fost o dată la Sălişte cu bunicii mei, la casa străbunicilor. Ai mei nu mă lăsau niciodată fără ei undeva, cum se poartă (bine, nici nu aveau unde, că toţi bunicii mei stau în Sibiu), dar atunci nu ştiu cum…am vrut eu să stau. Şi ştiu că am băut lapte cald de la vacă, cu pâine înmuiată în el. Şi acum văd cum venea în căldări cu guri înguste, din acelea speciale pentru lăsat laptele muls la răcit. Îi simt gustul dulce, dar uşor sărat din când în când. Şi văd o ceaşcă albă cu toriţă de porţelan şi-o floare-albastră ştearsă de vremuri şi de generaţii care au băut din ea. Mi-e dor de o cană din aia. Şi de Săliştea cum o ştiam atunci. Cu mine mică şi cu amândoi bunicii, mâncând pâine înmuiată-n lapte. „Ca şi copiii săraci” îmi zicea bunica. Dar cu drag, că doar ea îmi dădea…

T.J.: Cât de des o suni pe mama ta pentru a-i cere rețete sau sfaturi în bucătărie?

Miruna: Răspunsul e „niciodată”, chiar dacă pe mama o sun des. Ştii, eu nu gătesc. Maxim ce-mi fac e mămăliguţă. Dacă se poate spune că e mâncare gătită. A, şi ou fiert. Dar să fim serioşi, oul fierbe singur. Niciodată nu am înţeles de ce acest verb e tranzitiv. În fine, mă apucase la un moment dat febra gătitului şi mi-am luat mixer. Apoi am încercat să fac o salată de vinete. Treaba e că niciodată mie nu-mi va spune nimeni TOT ce trebuie să fac în bucătărie ca să iese lucrurile bine, fiindcă ÎNTOTDEAUNA se va presupune că unele lucruri sunt evidente şi le ştiu deja. Ceea ce e complet fals. Până şi pe bunica am dus-o la disperare, când femeia şi-a dat silinţa în nenumărate convorbiri telefonice să-mi explice care-i treaba cu vinetele. Concluzia mea a fost că-i mai uşor să merg până la Sibiu. După câteva telefoane, cred că şi a ei :p

Mmmm… lăptic proaspăt muls de la vacă… ce bun! Hai că mi s-a făcut poftă… Oare câți copii din ziua de azi au gustat așa ceva? Mi-aduc aminte de gluma aceea cu copilul ieșit cu familia la iarbă verde și care , atunci când găsește prin iarbă o cutie goală de lapte își anunță alertat familia: ”Mamiii, am găsit un cuib de vaci!” Nostim, dar trist în același timp.

Dar pentru că veni vorba de lactate, să vedem cu ce bunătăți culinare ne va răsfăța azi invitata noastră:

”Azi vă voi prepara o mămăliguţă cu brânză. În timp ce o prepar o să vă explic care sunt pașii pentru obținerea mămăliguței cu brânză perfecte:

Se ia de la magazin o pungă cu făină de mălai neapărat Boromir (crede-mă, nu trebuie s-o laşi mult să fiarbă, nu cumva să oboseşti). Eventual, până cobori la non-stop pui apa pe foc (cu un strop de sare), cu toate că nu e indicat să-l laşi nesupravegheat. În fine, în cele 5 minute cât lipseşti dacă nu-i coadă, n-are ce prea mare lucru să se-ntâmple. Chestiile astea cu focul nesupravegheat şi căţăratul în locuri nepermise m-au fascinat bolnăvicios dintotdeauna, că tata mă stresa mereu „să am grijă”. Probabil va avea motivele lui, dar să nu dezvoltăm… Cam pe când te întorci şi vezi apa că fierbe, de obicei îţi aminteşti că ai uitat de sare. Nu-i nimic, se poate adăuga oricând, că vorba aia, tot acolo ajunge. Ochiometric torni în ploaie mălaiul în apă, amestecând continuu cu telul. N-are importanţă sensul de efectuare a mişcării. La început, te poţi ajuta de o măsură, o cană de ceai. Ulterior, cu puţin antrenament, ajungi să ghiceşti artistic exact câtă apă, cât mălai, cât amestecat şi cât clocot. Şi ăsta ultimul, tot ochiometric, după foame şi răbdări. Dar cică e important să fiarbă bine, că altfel balonează. Zice mama. Dar eu nu fac mofturi.

Apoi se ia un triunghi de brânză topită cu smântână Hochland şi se pune într-un castron. Pe deasupra se toarnă mămăliga (a cărei consistenţă îmi place să fie uşoară), brânza se topeşte şi se amestecă, până se obţine un fel de pastă omogenă. După gust, se poate adăuga încă un triunghi sau rade caşcaval pe deasupra. Asta, dacă ai caşcaval. Dacă nu, încă un drum până la non-stop nu merită. Credeţi-mă pe cuvânt, am testat toate variantele. Se poate adăuga un strop de lapta şi/sau sare. După gust. Nu uitaţi să puneţi vasele la înmuiat, mămăliguţa se spală greu.

A, şi am uitat. Nu-i nevoie de smântână.

Iar pentru a păstra legătura cu realitatea, ma opresc aici cu reţetele pe care le folosesc. Adică, nu ştiu, îngheţata din cutie se pune? :)”

Dragilor, mămăliguța asta e atât de bună, încât într-adevăr o înghețată de la prăvălia din colț savurată după aceea este absolut suficientă! Mămăliguța este bună, cremoasă și absolut delicioasă! Miam-miammmm… Se cunoaște că este preparată cu mult suflet, doar vă povesteam mai devreme cât de mult seamănă invitata noastră cu Miruna noastră…

Să vedem acum ce ambianță sonoră ne propune draga noastră Miruna:

”Iată prima dedicație. Cred că e pentru mine. Am voie,așa-i? Și ca să nu ziceți că-s egoistă, e pentru toți cei care cred în puterea unui vis. Îi admir din suflet.

Și a doua e pentru cei care spun cuvinte urâte, doar fiindcă nu vor să le dea drumul celor frumoase. Chiar dacă nu i-ar sărăci în nici un fel. Ba dimpotrivă. Cuvintele pot încununa. Dar trebuie folosite cu înțelepciune. Și faptele, tot așa.

Frumoase dedicații, frumoasă zi, excelent meniu. O zi perfectă. Mulțumim din sufletul nostru  Mirunei pentru această zi minunată și, hai, ce mai așteptați? Mămăliguța se răcește, să știți! Așa că, dați năvală și poftă mareeee!!!

Anunțuri

9 Responses to Guest-Star Day: Miruna Siminel

  1. Nicu spune:

    Draga Miruna

    Ideea a venit pe pajistea austriaca ?

  2. Copila blonda spune:

    Cum IDEEA? Poate IDEILE vrei sa spui! 😛

  3. […] 10, 2011 7:25 pm copila blondă de pe la altii adunate Ce credeţi că am făcut azi? Am fost la Cantina Socială pe post de vedetă. Cât de bine mă prinde ipostaza judecaţi singuri, cert e că nu m-am dat nici […]

  4. Mona spune:

    Vreau mămăligă cu brânză!!!! Tanti Jeniiiiiii!

  5. sultana spune:

    e tare Miruna, imi place de ea, serios :):) se incovoaie blogul asta de retete care mai de care, dulciuri sofisticate, gratineuri alambicate, internationale desucheate, si vine Miruna tac-pac, mamaliga instant cu brinza la cub :))) looool

  6. cristiangheorghe spune:

    @sultana: hahaha! Cum știi tu să pui punctul pe i 🙂

  7. Copila blonda spune:

    Sultana, n-avea rost să încerc să par ceea ce nu sunt. Că mintenaş mă lua tanti Jeni la bani mărunţi şi mă prindea cu mâţa-n sac, de mă dădeam eu mare artistă-n prăjituri. Nunu, eu mă pricep doar să le mănânc :p

  8. […] Rădoi, Laurențiu Matache ( Pixelul Albastru), Ratatouille ( Coolnewz), Lorena Lupu, Raluxa, Miruna Siminel, Mihaela Luca, Adrian Rafail, iYli, Alina Popescu, Eugen Istodor, Ionuț Oprea ( Clickio), Teodora […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: