Guest-Star Day: iYli

Ufff… bine că a catadicsit Soarele ăsta să apară! Păi, mă îngrijorasem când am văzut ceața aia de dis de dimineață și mă gândeam că ne strică ziua de azi… Dar acum m-am liniștit… Și, de fapt, dacă mă gândesc bine, știu sigur ce a gonit ceața așa de repede: zâmbetul cald și luminos al invitatei noastre de la Guest-Star Day. Hai s-o întâmpinăm împreună și să vedeți că așa e cum zic: doamnelooor și domniloooorrrrr, urale și aplauzeeee pentruu … iYliiiiiii!!!!

Invitata noastră de azi este o apariție încântătoare, dragilor! S-o admirăm cum pășește grațios spre incinta Cantinei Sociale, alături de tanti Jeni și Miruna, acolo unde ne va dezvălui câteva aspecte ale laturi ei culinare.

iYli, pe numele ei adevărat Iuliana, este o prezență foarte activă în on-line, participând la diverse campanii precum ”Redescoperă România”  sau seria de evenimente ”Women On Web”, activități care au propulsat BLOGUL iYliei pe un meritat loc 12 în topul celor mai influente 20 de femei din social-media. Ei, ăsta da palmares!  Hai să vedem cum se descrie Iulia noastră dragă, cu cuvintele ei, în acest fragment extras din pagina ”Despre iYli” de pe blogul personal:

”Sunt născută iarna, pe 21 decembrie, însă iubesc vremea călduroasă, îmi place să umblu de nebună prin lume și să cunosc oameni.  Spun nu drogurilor si nu alcoolului din start.

Și cred că jocul face parte din noi și conform unor spuse celebre, atunci când încetăm să fim copii și să ne jucăm suntem pierduți, morți.

Îmi place să conduc și în 10 ani de permis nu am avut nici măcar un punct lipsă: cum suna asta?!

În 2006 scriam pentru revista “Liceeni” împărtășind altor adolescenți asemeni mie articole despre viața muzicală, povești tipice vârstei. Am învățat foarte multe lucruri de la Dana Dorian și de la restul oamenilor din redacție.

Era o încântare să pot intra în culisele spectacolelor preferate ținând mândra legitimația de presă, iar în acea perioada am cunoscut foarte multe persoane publice de la care spun cu mândrie că am avut ce învăța. De asemenea, alături de echipa “Liceeni” am participat la organizarea mai multor baluri de boboci în licee. Am scris și pentru revista “Inimă sălbatică” sau “Cutezătorii”, toate aparținând trustului de presa Lion Press al cărui director era d-nul Miron Manega.

Deh, nu era la mâna oricui să lucreze in ‘96 în Casa Presei în imediata vecinătate a colosului de atunci “Evenimentul zilei” condus de Cristoiu. După 2000, am avut câteva articole în revista “Formula As”.

Din 2001 până în septembrie 2005 am lucrat în cercetare de piață.

Am încetat colaborarea îndreptându-mă către prima dragoste, către scris, încercând să îmbin dragostea pentru oameni și pentru literatură în munca mea.

De aici începi să citești, prima carte-poveste pe care am publicat-o în aprilie 2006; aici găsești câteva povești din a doua, publicată în decembrie 2007. Ambele se adreseaza copiilor.

“Călătorie magică” a fost promovată la radio itsy Bitsy la care am fost și invitată pentru un interviu.

De altfel, cred ca am stat mai cuminte decât orice copil ascultător, în toata săptămâna dinaintea Paștilor în 2006 când pe radio îmi era citită povestea fermecată.  Din 2007 am înființat două reviste și am fost doar colaborator la o alta. În 2011 doar una dintre ele mai există. Deh, criza face ravagii!

Nu îmi place să vorbesc despre mine.  Nu îmi plac întrebările și nici să repet același subiect la nesfârșit.

Nu îmi place să mă cert, nu vreau să schimb lumea și nici să distrug vieți prin curiozitatea sau nesimțirea tipic umană; consider că adevărul este unul singur, însă interpretarea acestuia diferă în funcție de moștenirea genetică și de cultura fiecăruia; până la urma fiecare murim pe limba noastră.

Tocmai de aceea nu îmi plac discuțiile în contradictoriu și nu am de dovedit nimănui nimic. Sunt singura persoană care contează pentru mine.

Nu am prejudecăți prea multe și nu mă pierd în tipare.

Și tot ceea ce fac e pentru a mă împlini ca om, pentru a-mi îndeplini visele (chiar daca activitățile mele sunt uneori la poli opuși).

Nimic altceva nu există și nu are valoare pentru mine.

În aceeași idee, uit lucrurile care nu au valoare sau oamenii care nu mă impresionează prea tare.

Deh, sinceritatea asta nu e prea bună!”

Completez această frumoasă prezentare a iYliei, menționând că, fiind foarte pasionată de călătorii și drumeții, a lansat în Ianuarie 2010 site-ul Călător în România, un proiect mai mult decât benefic pentru cei ce doresc să descopere România , prin care vom cunoaște o mulțime de locuri frumoase și interesante din țărișoara noastră dragă. Detalii despre cum a început acest proiect găsiți aici și aici. Vă recomand cu căldură să parcurgeți blogul iYliei! Fiecare postare este o adevărată încântare,  în care veți descoperi gândurile și pasiunile invitatei noastre dragi.

Eiii, dar acum să vedem ce vom afla despre latura culinară a Iulianei, în urma interviului cu tanti Jeni, la cafeluța fierbinte și aromată servită la măsuța din bucătărie. Să le ascultăm:

T.J.: Numele tău, iYli, rezonează cu cel al Sfântului Ilie. Ai cumva o relație specială cu norii și ploaia?

Iuliana: iYli mi-a spus tot timpul mama mea, vine de la Iuliana, numele meu de botez. Pe naș îl chema Ilie și întâmplâtor sau nu, pe 21 Decembrie, ziua in care am fost născută era in calendarul ortodox, cu negru ce-i drept, Sfânta Muceniță Iuliana. Nu mă deranjează ploaia, cum nu mă deranjează nici vremea prea călduroasă, iar de fulgere sau tunete nu mi-a fost niciodată teamă. Daca am vreo relație cu norii și ploaia? Te referi la ziua Sfântului Ilie când în popor se spune că Sfântul umbla nervos pe cer în caleașcă sa pocnind din bici? Sunt sigură că fiecare din noi are la un moment dat legătura cu Sfântul Ilie 😀 în momente mai sensibile.

T.J.: De care bucătărie regională românească te simți mai apropiată?  Dar internațională?

Iuliana:  Îmi place să mănânc, nu cunosc foarte bine aceasta bucătărie regională cum o numești tu și nici nu am stat să urmăresc fenomenul. Am observat ca majoritatea regiunilor au cam aceleași preparate chiar dacă uneori sunt gătite ușor diferit. Îmi place foarte mult ciorba de văcuță cu smântână, tipică zonei Moldovei. Din bucătăria internațională? Îmi plac preparatele asiatice.

T.J.: Care ar fi componentele culinare ale unui mic dejun perfect?

Iuliana: Fiecare persoană are alte preferințe și în plus consider că mâncăm și ținând cont de ceea ce organismul nostru are nevoie. Ce este perfect pentru cineva, poate face rău altcuiva.

Din punctul meu de vedere, micul dejun perfect și-l pregătește fiecare după dorințe și până la urmă de ce nu,  și în funcție de ce mai are prin frigider sau de cât timp liber are dispoziție dimineața.

Eu, de exemplu, dimineața mănânc cereale sau fructe. Rar mănânc altceva.

T.J.: De care fel demâncare din copilărie îți este cel mai dor?

Iuliana: Poate nu neapărat îmi este dor de o anumită mâncare din copilărie ci mai degrabă de sentimentul pe care îl aveam uneori la masa bunicilor. Masa este și acum în viziunea mea un prilej de socializare, este motivul care adună familia. Mă gândesc uneori cu plăcere la cozonacii pufoși pe care bunica îi făcea sau poate la ouăle jumări preparate de bunicul. Dor nu îmi este de nimic. Trecutul e trecut și eu trăiesc numai în prezent.

T.J.: Care regiune din România crezi că are cel mai neexploatat potențial turistic?

Iuliana: Ar trebui să fac un studiu de cercetare de piață ca să am un răspuns corect la această întrebare.

Așa că am să mă rezum la un răspuns strict personal: toate regiunile din Romania, în care eu nu am ajuns încă, au un potențial turistic neexploatat.

T.J.: Te-ai întâlnit vreodată cu ursul prin peregrinările tale montane?

Iuliana: Da, de multe ori.  Prima dată aveam 10 ani, mă aflam în tabără la Timișul de Sus și am auzit noaptea gălăgie la tomberoanele de lângă cabană. Era o ursoaică cu cei doi puișori care căutau de mâncare. Bineînțeles că am trezit toată camera și, în papuci și pijamale, am coborât șef de trib să ne jucăm cu ursuleții. Ursoaica s-a speriat și a luat-o la fugă, noi după ea. O parte din copii au cedat pe parcurs, am rămas eu cu încă vreo trei alergând pe pajiște cu tot cu profesoara care ne însoțea după noi.  Nu am avut șanse de izbândă să găsim ursoaica în pădure.

Ultima oară când m-am întâlnit cu ursul, recunosc faptul că m-am speriat destul de tare. în vara lui 2008 eram cu cortul undeva aproape de Cabana Gura Diham. Era noapte și am auzit în somn zgomote suspecte în jur, când am desfăcut fermoarul cortului si m-am ridicat, am văzut ursul la celălalt cap, așa că am început să alerg speriată și de-abia trezită din somn în jurul mașinii care era parcată lângă, cu tot cu cheile de la ea în buzunar.

Cumva, printr-o minune, cineva m-a prins, a descuiat mașina și s-a aruncat cu tot cu mine înăuntru.

în vara aceea, urșii de la Gura Diham erau destul de agitați și au făcut multe ravagii în nopțile în care am stat acolo.

T.J.: Ai fondat două reviste și ai colaborat la o a treia. Te-ai gândit vreodată să înființezi o revistă culinară? Cum ai aborda o astfel de publicație?

Iuliana: Tipe sexy îmbrăcate în ciocolată, gătind goale. Ești sigur că vrei să continui răspunsul? 😀

Ăăăăă, Iuliana dragă, putem discuta despre publicația asta după evenimentul de azi, da? Pot io să-ți dau idei câte vrei despre subiectul acesta, doar știi că, hmhmm… ciocolata e una din pasiunile mele… Uhhh…

Deci dragii mei, tot ascultând-o pe iYli cum povestește despre cozonacii pufoși ai bunicii și ciorba cu smântână din Moldova, mi s-a cam făcut fomică. Cred că și vouă. Dar se pare că vom fi salvați degrabă de acest sentiment, deoarece invitata noastră cea dragă s-a apucat să trebăluiască prin bucătărie. S-o urmărim cu drag și interes:

”Ok, despre fotografiile atașate pe care le găsiți mai jos:

Scriam mai devreme despre micul dejun, o masa a cerealelor si a fructelor.

Fructele din aceasta dimineață sunt banane si kiwi.

În rest, am ales o rețetă ușoară, dar gustoasă, cu paste.

Recunosc faptul că invenția cu pricina îmi aparține și că nu îmi place să respect rețete în general.

Uneori deschid pur si simplu frigiderul sau dulapul și ideile cu privire la pregătirea cinei îmi vin pe loc.

Gătesc maxim două porții, pentru că mă plictisesc repede și am alte pofte.

Prefer să cunosc proveniența alimentelor pe care le consum totodată.

Așadar: am fiert pastele, le-am pus în strecurătoare și am lăsat să curgă apa rece peste ele, apoi au ajuns în castronelul albastru alături de câteva măsline negre. Între timp, am călit morcov ras și câteva cepe mici în ulei de măsline; când acestea s-au înmuiat am adăugat piper negru măcinat și busuioc și am amestecat întreaga compoziție cu pastele și măslinele.”

Mmmm.. pasteeeee!!! Preferatele mele dragi! Sunt așa de bune încât îmi vine să le mănânc singur pe toateeee! Hai că vouă vă las ceva de la felul doi. IA să vedem ce ne mai prepară draga noastră iYli:

” La felul doi o să vă prepar niște Urzici și mămăligă.”

Povestea a început cam așa: urzicile au fost puse în chiuvetă  ( vedeți poza).

Recunosc a fost ceva de luptă, însă după două ore am reușit să curăț urzicile și le-am pus la fiert.

În continuare mi-am folosit imaginația și nici o altă rețetă preluată ca să mă inspire.

După fierbere, am tocat urzicile alături de puțin leuștean, usturoi verde din abundenta și un morcov mic ras și am amestecat întreaga compoziție cu câteva lingurițe de făină, dar și de mălai, peste care am turnat din când în când zeama rămasă de la fierberea urzicilor ca sa nu facă așa numitele cocoloașe.

Mămăliga se face și mai simplu: făină, apă și sare. Le amestec la foc mic și în funcție de cantitatea de mălai pe care o adaugi, mămăliga iese mai moale sau mai tare.

Poftă bună și să fiți iubiți!

Nu de alta, dar dragostea trece prin stomac! :D”

Splendid, splendid, splendid! Mămăliguța este pufoasă și aurie iar urzicile sunt un deliciuuuuu!

A venit momentul să vedem ce dedicații muzicale ne propune invitata noastră de azi:

”În așteptarea lui Aprilie, iată melodie, dintr-un concert mai vechi,  în care Yngwie Malmsteen a cântat alături de orchestră. Înregistrarea mi-a amintit de Mozart Rocks 2010 de la Sala Palatului:

Și o melodie cu Gary Moore, pentru că sigur undeva, acum, în lumea asta plouă:”

Ei, dragilor, am petrecut bine și astăzi! Mulțumim din suflet invitatei noastre dragi pentru bunătățile pregătite și onoarea de a fi Guest-Star azi la Cantina Socială și vă invit și pe voi să veniți degrabă să degustați pastele astea minunate și urzicile delicioase! Hai, ce mai așteptați? Dați năvală și poftă mareeee!!!

Anunțuri

18 Responses to Guest-Star Day: iYli

  1. Florina Neghină spune:

    foarte bun! 😀 zisei eu, mîncînd… nu, nu covrigi 😉
    cîrnaţi afumaţi!

  2. Florina Neghină spune:

    mămăligă ştiu şi eu să fac, am uitat să zic. 😀

  3. […] Despre paste, morcovi, mamaliga si urzici astazi, intr-un guest post la CantinaSociala. […]

  4. iYli spune:

    Mai am niste carnati in congelator de la Craciun 😀
    Sac!

  5. Copila blonda spune:

    iyli, te-am prins! Doar ai gătit sau ai şi mâncat după ce-ai făcut pozele? 😉

  6. Pataphyl spune:

    iYli, mulțam fain – m-am delectat (din păcate doar vizual 😦 ) cu minunăția de urzici cu mămăligă. Să-ți spun un secret personal – eu pun și muuult mujdei de usturoi! Tot teoretic, căci pe malul ăsta de Atlantic nu m-am prins încă unde cresc urzicile timpurii. Așa că am decupat frumusețea aia de poză și am agățat-o pe desktop să serbez și eu ca lumea 1 aprilie! Happy Fools’ Day Cristi, Tanti Jeni, Miruna, cinstiți mosafiri! 🙂

    • iYli spune:

      Da si eu am pus o tona de usturoi 😀 Am dat din urzici la doi amici si unei vecine si au spus ca este prea mult.
      Am dus si parintilor mei care mananca f mult usturoi si nu au obiectat in aceasta privinta ::)) in schimb au spus ca sunt prea bune si nu le-am facut eu =))

  7. April spune:

    iYli draga, esti dintr-o zi cu fii-mea si ma gandeam sa-i dau numele de Iuliana, insa prea mult imi doream Andrada 😀

    Multumim de pasta, usoara si gustoasa!

  8. Mirona spune:

    Urzici cu mamaliguta! Prin asta m-ati transportat luni, dis-de-dimineata in bucatarie la bunica :)) Doar cu gandul insa 😛

  9. […] Ratatouille ( Coolnewz), Lorena Lupu, Raluxa, Miruna Siminel, Mihaela Luca, Adrian Rafail, iYli, Alina Popescu, Eugen Istodor, Ionuț Oprea ( Clickio), Teodora Rogobete ( Teo s Kitchen), […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: