Cartofi gustoși cu ciupercuțe și costiță. Pricomigdale crocante și delicioase. Leapșă de la Mona

Băi, ce nu-mi place ziua de marți! Nici după luni nu mă dau în vânt, dar marți… parcă nu e nici încoa nici încolo, e așa, o zi din săptămână pusă aiurea-n calendar. Știți cum e, luni începe săptămââânaaaa… până ne dezmorțimmm… lasă că facem totul mâine, adică marți. Ptiu! Tocmai azi m-am trezit cu un maldăr de cartofi la curățat în fața ochilor. ” Hai, la treabă, puturosule, dacă vrei să mănânci azi”, mă îndeamnă cu drag tanti Jeni. Încerc să protestez: ” Da, bre, tanti Jeni, dar de ce numa eu, numa eu… Miruna de ce nu pune mâna pe cuțit să vină și ea lângă mine să curățăm..?” Ufff…Nici n-am știut de unde vine lovitura de polinic, direct pe creștet, au! „Măi golanule, tu ai văzut ce mâini fine are fata asta? Cum să curețe ea cartoafe? Ce să facă ea lângă tine, măi rapandulă, vrei s-o vrăjești, ai? Hai pune osu la treabă că vin musafirii și n-avem ce le pune la masă..” Of, of… ce să fac, curăță Gheorghe cartoafe… dacă ți-a plăcut cartea și n-ai avut parte de ea, asta e…

Tanti Jeni s-a hotărât azi să prepare cartofi cu ciuperci și costiță fumee, adică afumată, pe franțuzeasca bucătarilor. Păi la patru cartofi dumneaei mai combină o jumătate de pahar de vin ( adu, bre, toată sticla că ne lămurim noi…), 2 linguri de ulei de măsline, 150 de grame de costiță afumată, pătrunjel și nelipsiții prieteni, sarea și piperul. Cum procedăm? Păi, după cum ați aflat în prealabil, curățăm cartofii. Miruna a curățat ciupercile, apoi le-am tăiat în felii măricele și grosuțe. Și cartofii și ciupercile. Costița se taie fâșii și se pune la rumenit în tigaie. După care se adaugă cartofii și ciupercile în tigaie, se pune sarea și vinul ( mă rog… dacă mai rămâne…). Punem tigaia la foc mare și așteptăm cuminți să se evaporeze. După ce s-a evaporat, îmbătați de miros ( și de vin, of course), căutăm un capac, acoperim cu el tigaia, scădem focul de la mare la mediu și așteptăm circa 20-25 de minute. La sfârșit adăugăm piperul și pătrunjelul tocat.

Ufff… până sunt gata cartofiorii, hai să răspundem lepșei lansate de buna noastră prietenă Mona, care constă în opt întrebări drăguțe:

1.Când ai început să scrii în online?

Acum vreo 2 ani, când am creat blogul ce-mi poartă numele, blog aflat actualmente în paragină și pe care aș dori să-l resuscitez la sugestia mai multor prieteni apropiați. Rămâne să văd dacă voi avea timpul și inspirația necesară. La scurtă vreme am lansat Cantina Socială, un blog mult mai vesel și optimist față de celălalt.

2.Ce te motivează să scrii pe blog?

Dacă scriu despre mâncare, ce credeți că mă motivează? Foamea fraților, ce altceva!?

3.Cum reacţionezi la comentarii negative?

Sunt deschis criticilor constructive. Dacă prin comentarii negative înțelegem insultele gratuite emise sub protecția anonimatului, le banez din prima. Deocamdată, slavă Domnului, tanti Jeni nu a avut parte până acum de așa ceva.

4.Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit?

Un loc virtual în care mă întâlnesc cu prieteni dragi și degustăm tot felul de bunătăți.

5.Ce fel de link-uri ţii în blogroll?

Sunt bloguri dragi pe care le vizitez mai rar decât aș dori, datorită timpului. Unele sunt bloguri culinare-surori, altele sunt bloguri care au un spirit viu și îmi plac foarte mult.

6.Cum te-a schimbat pe tine blog-ul?

Cred că în bine. Mi-am făcut o mulțime de prieteni noi datorită Cantinei Sociale, cu mulți dintre ei văzându-mă și off-line.

7.Ce aşteptări ai de la blog-ul tău?

E mult de spus „așteptări”. Dacă aș avea așa ceva, ar însemna că am o strategie de dezvoltare a Cantinei Sociale, ceea ce e cam mult pentru mințișoara mea. Așteptări aș avea de la mine, în sensul că ar trebui să mă mobilizez să pot scrie mai des aici.

8.Cât despre cititorii/vizitatorii acestui blog?

Să mănânce tot din farfurie 😀

Eh, dragilor, gata și cu leapșa. Nu aș dori să nominalizez pe cineva special pentru a lua mai departe întrebările, așa că, în bunul spirit al Cantinei Sociale ” everyone s invited” 😀

Booonnn… e timpul să vedem ce ne pregătește Miruna la desert cu mânuțele ei fine și delicate: niște pricomigdale delicioase și crocante! Mmmm.. ce bun!

La 200 de grame de nuci, mai folosește 6 ouă, 300 de grame de zahăr, vreo 40 de grame de făină, două plicuri de zahăr vanilat și un piiic de esență de migdale, adică un mililitru. Miruna macină nucile apoi le amestecă cu albușurile de ou și cu zahărul, punându-le într-un vas, la foc potrivit, și amestecând continuu până se înfierbântă. Apoi așteaptă să se răcească compoziția și adaugă esența de migdale, zahărul vanilat și făina. Se amestecă încontinuu până la omogenizare. Între timp, Miruna pregătește o tavă căptușită cu hârtie, pe care va pune apoi, cu un cornet, pricomigdalele, în forme rotunde. Tava se pune la copt, la foc potrivit. Când sunt gata, pricomigdalele se desprind ușor de pe hârtia pe care s-au copt. Dacă se întâmpină dificultăți în această etapă, nu vă panicați: hârtia se poate uda pe spate cu o pensulă înmuiată în apă. Pricomigdalele se așează pe un platou și sunt gata de servit! Cranț, cranț, ce gustos!

Hai că m-au obosit cartofii ăia… mă duc să mă odihnesc un pic. Dar asta după ce aranjez mesele și fac mezanplasul. Tanti Jeni și Miruna vă așteaptă la masă, sper să vă placă meniul de azi. Vă dorim o zi de marți excelentă. Hai, dați năvală și poftă mareeeeee!