Lasagna delicioasă cu sos de ficăței. Salată de fructe cu spumă de căpșunele.

Mai 31, 2011

Ufff… sper să reintre amândouă în normal cât de curând! Că de când au venit de la Congresul acela Mondial de Gastrofizică, nu înțeleg nimic din ce discută tanti Jeni cu Miruna! Folosesc numai termeni din ăia mirobolanți, precum „fuziunea moleculară a compoziției de maioneză” sau ” câmpul radiant al sărmăluței în foi de varză”. Băi, nene, deci nici nu știam că mănânc maioneză cu molecule fuzionate, pe cuvânt! Iar câmpul acela radiant… „Tanti Jeni, sărmăluțele radiază câmpuri?” , o întreb eu ușor impacientat. Dumneaei mă privește cu compătimire și-mi zice: ” Măi, Gheorghe, poate să radieze sarmalele alea precum reactoru nuclear că tot nu te satură!” Apoi se așează tacticos la masa de lucru cu ingredientele pe masă și mi explică: ” Uite, acum vei vedea o demonstrație clasică a efectului capacitiv al foilor de lasagna asupra coeziunii compoziției din interior”.

„Eeee, dacă e cu lasagna, hai că mă uit și eu”, zic interesat și mă așez pe scăunelul meu preferat din bucătărie, urmărind-o pe tanti Jeni cum prepară ea această minunată lasagna cu o compoziție absolut delicioasă și de neuitat!

La început, tanti Jeni pune foile de lasagna la fiert în apa cu sare, respectând indicațiile de pe pachet. Doar știți că dumneaei le citește cu sfințenie de două ori, inclusiv scrisul acela mic. După ce foile au fiert vioi, tanti Jeni le scurge ușor și le pune pe un platou, departe de privirile pofticioase ale motanului Stanislas.

Cât stau foile acelea cuminți, tanti Jeni toacă mărunt menta (atenție, nu o freacă, da?), ficățeii, ciupercile și le pune la prăjit cu sfârâieli, în tigaia primitoare cu ulei încins. După vreo 7-8 minute de sfârâit vesel, tanti Jeni adaugă în tigaie smântâna și frișca nebătută, împreună cu menta tocată și sarea cu piper. Amestecul din tigaie se oprește din sfârâit, precum un bebeluș care se liniștește atunci când primește biberonul cu lăptic. Emoționant…

Între timp, tanti Jeni pune la fiert vinul roșu sec, împreună cu zahărul și cu vinul demi-dulce, iar după 10 minute adaugă această licoare magică în amestecul din tigaie, umplând astfel bucătăria de mirosuri aromate… Tanti Jeni amestecă mereu, să nu se ardă cumva minunăția asta și lasă totul la fiert, la foc mic, până scade bine sosul.

Eiiii, dragilor, acum vine partea cu asamblarea: pentru asta, draga noastră tanti Jeni a pregătit un vas termorezistent, uns cu ulei de măsline., pe fundul căreia se așează o foaie de lasagna, apoi un strat subțire de amestec delicios, apoi altă foaie de lasagna, alt strat de amestec delicios și tot așa, până se termină foile, ultima dintre ele completând și acoperind toată compoziția, învăluind-o astfel într-o aură de mister… Deasupra, tanti Jeni toarnă puțin sos de roșii și pune apoi vasul cel prețios la cuptor, pentru vreo zece minute, până scade zeama. Ah, dragi mei… e pur și simplu delicioasă lasagna asta… abia aștept porțiile următoare!

Eiii, dar să vedem cu ce ne răsfață azi porumbița noastră dulce, Miruna. Auuu… I-am zis porumbiță? Cred că de aia am roșit așa… Sau am roșit cu gândul la desertul acesta absolut mirific: salată de fructe cu spumă de căpșune… Ahhh, ce delicios o să fie! Ia fiți atenți: pentru spuma de căpșune, Mirunica folosește 400 de grame de căpșune , 4 albușuri, 400 de grame de zahăr și un plic de zahăr vanilat. Miruna bate bine albușurile până se fac spumă, apoi adaugă zahărul și zahărul vanilat și bate din noi bine, bine de tot, până se întărește spuma. Căpșunele se pasează și se adaugă peste albușul spumă, amestecându-se cu telul. Miruna mereu ne spune de importanța telului în bucătărie… Așa cum tanti Jeni folosește polonicul, tot așa Miruna folosește telul în tot ceea ce face. De exemplu, la spuma asta de căpșune, telul „aerează” compoziția făcând-o pufoasă-pufoasă. Buuuun… în timp ce spuma noastră de căpșuni stă un pic la congelator, Miruna pregătește fructele pentru salată: o banană, un măr, o pară, două kiwi, două portocale și 300 de grame de căpșuni, altele decât cele din spumă,evident. Fructele astea se spală, se taie cubulețe și se amestecă într-un bol mare. Deasupra, ca o apoteoză, Miruna toarnă cu grație spuma de căpșuni… Ahhh… ce frumos arată și ce delicioasă eeee… Stați să iau o lingură mare, e musai să o testez… Miam-miammm…

Eii, dragilor, avem așadar un meniu pe cinste! Lasagna e fierbinte, tocmai scoasă din cuptor, iar salata de fructe cu spumă de căpșune este pregătită. Vă așteptăm așadar pe măsuțele de pe terasă să ne răsfățăm cu aceste bunătăți, în această zi minunată de marți. Să știți că am tras copertina și am deschis umbreluțele, așa că dacă ne apucă ploaia pe terasă nu e nici un bai.

Ce mai așteptați? Hai, dați năvală și poftă mareeeeee!!!


Guest-Star Day: moment retrospectiv – part deux

Mai 26, 2011

Uffff, le țin pumni lui tanti Jeni și Miruna azi, că au prezentare. Cum nu știați? Aaaaa, păi nu v-am spus! Au fost invitate să participe la Congresul Anual de Gastrofizică, ca niște specialiste ce sunt dumnealor. Acu nu știți ce e aia Gastrofizică… Păi cum să vă explic eu… Gastrofizica e acea știință care se ocupă de principiile fizicii aplicate în gastronomie! Normal că nu știați, că sunt puțini specialiști care se ocupă de acest aspect al științelor culinare!

Și uite așa, dragele mele tanti Jeni și Miruna au lucrat zilele astea la grafice, text, pepeteuri ( așa le zice tanti Jeni la prezentările Powerpoint) pentru a lumina lumea știiințifică despre cercetărilor dumnealor. Tanti Jeni va ține o prelegere de vreo două ore, așa, despre… ufff, stați că mi-am notat aici… ”Dependența efectului variant acustic al moleculelor de Alium cepa în funcție de expunerea termică de lungă durată și de capacitatea calorică a teflonului”. Adică, mai pe românește, din câte am observat eu pe slide-urile dumneaei, e vorba despre cât de tare sfârâie ceapa pusă la călit în funcție de intensitatea flăcării de la aragaz. Miruna are și ea de prezentat o temă foarte interesantă și anume… stați să mă uit… ”Creșterea volumului unui amestec amorf dopat cu Saccharomyces boulardii siccatus în funție de timp și temperatura ambiantă  – studiu comparativ” Adică, cum ar veni, cum crește aluatul în care se pune drojdie și este lăsat la dospit. Interesant, nu?

Așa că azi, sunt singurel pe la Cantină și pregătesc un grătar pe cinste: mititei, frigărui de pui cu legume și alte bunătăți.

Și pentru că este joi și tocmai am împlinit vreo 55 de ediții de Guest-Star Day, vă invit la un moment retrospectiv al acestui eveniment la care au luat parte, în fiecare săptămână, oameni dragi care nu au pregetat să-și dezvăluie în fața lui tanti Jeni și al vizitatorilor Cantinei Sociale latura lor culinară.

O parte dintre ei îi găsiți în Primul moment retrospectiv de vara trecută.

Acum este momentul să strigăm catalogul cu cea de a doua parte de invitați,care ne-au încântat joi de joi cu bunătăți, muzică și cuvinte frumoase:

Aplauze prelungite și ovații pentruuuuu:  Alexandra ( Grădina Visată),   Lucia Verona,  Dan Iancu,  Angela Tocilă, Ivona Boitan, Măritul DictatorMihai Bădică, Iulia Mihai, Matilda,  Siriuss Sebra, Nuami Dinescu,  Bogdana Pascal, Monica Ramirez, Mona Ardeleanu, Anastassia, Laura Sava, Irina Băcăoanu, Cristian Gheorghe, Doru Șerban, Delia Grigoroiu, Candice Luana Dragotă,  Alina Bălan, Chinezu, Simona Rădoi, Laurențiu Matache ( Pixelul Albastru), Ratatouille ( Coolnewz), Lorena Lupu, Raluxa, Miruna Siminel, Mihaela Luca, Adrian Rafail, iYli, Alina Popescu, Eugen Istodor, Ionuț Oprea ( Clickio), Teodora Rogobete ( Teo s Kitchen), Prințesa Brianna Caradja, Cireașa Amară ( Laura Vâlciu)!!!

Hai că i-am zis pe toți dintr-o suflare! Ufff…. I-ați aplaudat pe toți da? Foarte frumos!

Această prezentare necesită JavaScript.

Acum, în timp ce veți conspecta în liniște cum a decurs fiecare ”Guest-Star Day” enumerat mai sus și veți admira galeria de poze atașată aici, vă invit la grătărel și la un pahar de bere sau de suc de fructe, în funcție de dorința fiecăruia. LA desert avem înghețată de diverse toppinguri: cioco, fructe de pădure, caramel, căpșuni.

Dați năvală și poftă mareeee!!!


Varză nouă delicioasă cu carne și roșii coapte. Cremolata răcoroasă și dulce cu căpșunele

Mai 23, 2011

Hai că am luat-o de lunea. Nici nu m-am trezit bine în urma absorbției de cafea puternică și aromată preparată de tanti Jeni că gata: dumneaei m-a luat pe sus să mergem la piață. Pfuaaaa… păi să mergi cu tanti Jeni la piață e o reală aventură, mai ales că mi-a pasat mie căruțul și dumneaei mergea în față, cu pas grăbit, având ca țintă clară tarabele cu varză nouă. Deci, fraților, pas grăbit e puțin spus. Să vedeți cum se strecoară tanti Jeni printre cohortele de moșuleți și băbuțe care vin să-și facă piața de dimineață, de zici că a jucat în „Prince of Persia” sau „Tomb Raider” fără cascadori. Și eu după dumneaei cu căruțul… ufff… noroc că se mai oprea să pipăie verze pe la vreo tarabă și să negocieze prețul pe kil, numai așa o mai ajungeam din urmă. Noroc că s-a îndurat dumneaei și la rugămințile mele insistente, mi-a luat o gogoașă pufoasă cu brânză, să-mi revin. Pfiu! Dar poate vă întrebați ce face dumneaei cu varza asta nouă. Păiiii, o super delicatesă ce altceva? O chestie care se cheamă varză cu carne și roșii coapte, ceva nemaipomenit!

Ufff, hai că tocmai ce-am ajuns că tanti Jeni s-a și apucat de treabă:

La două verze mijlocii, dumneaei mai combină un kilogram de carne de vită tăiată cubulețe, două cepe, 8 roșii coapte, sare, piper, boia de ardei și niște mărar verde și stufos.

Tanti Jeni taie varza cea dulce, în feliuțe subțiri pe care le freacă temeinic cu sare, lăsându-le apoi să se odihnească pentru vreun sfert de oră. După ce taie ceapa mărunt, o pune la călit împreună cu feliuțele de varză, într-o oală cu ulei. După ce varza s-a înmuiat și ceapa a căpătat culoarea aceea frumoasă aurie, iar bucătăria se umple de mirosul acela delicios și îmbătător, tanti Jeni adaugă boiaua cea dulce și amestecă bine vreo 3-4 minute așa. Bine că nu mai mult timp., că mă apuca amețeala. Între timp, roșiile coapte au fost curățate de pieliță, cubulețele de carne au fost prăjite separat și se adaugă împreună la minunata mixtură de ceapă… Ufff, dragilor, miroase minunat aici la noi în bucătărie… Tanti Jeni lasă păpica să fiarbă un pic, câteva clocote, presară mărarul tocat, apoi pune oala la cuptor, fără capac, pentru vreo jumătate de oră, la foc potrivit. Se scoate apoi, se pune un pic la răcit și se servește alături de o halbă de bere proaspătă și rece. Poftă bună!

Trecem acum la departamentul deserturi, unde dulcea prințesă a dulciurilor, Miruna cea cu zâmbet minunat, ne pregătește ceva super delicios și răcoritorrrrrrrrr….Că tot au apărut căpșunile, Miruna ne va prepara cu mânuțele ei delicate o cremolata de căpșune. Cremolata asta e un desert super-delicios, ceva între granita și înghețată, păstrând savoarea fructelor prin faptul că se păstrează pulpa cea dulce și gustoasă a acestora.

La un kilogram de căpșune, Miruna mai folosește sucul a trei portocale și a două lămâi, 500 de grame de lăptic și 400 de grame de zahăr.

După ce curăță cu răbdare căpșunile, le spală bine și apoi le zobește ușor cu furculița, pentru a păstra bucăți mai măricele din ele. Le amestecă apoi cu sucul de portocale și de lămâi și le lasă la rece în frigider, pentru vreo două ore. Evident, frigiderul este încuiat cu trei lacăte să nu cumva să dau eu iama prin el. Asta e. În acest timp, Miruna cea dulce amestecă zahărul cu laptele și pune acest amestec la foc mic, până se topește zahărul dar înainte să fiarbă laptele. Vă prindeți voi cum stă treaba. Duuuuupă cele două ore de sta la rece, amestecul de căpșuni se amestecă cu laptele ( răcit între timp) și se bagă la congelator pentru încă vreo șase ore, așa. Se scoate cu vreo oră înainte de servire, se amestecă bine și se pune în pahare. Ahhh, dragii mei, n-ați gustat ceva așa de delicios și răcoros, pe cuvânt!

Deci așa cum ne stă în obicei, am început săptămâna cu bine. Berea e la discreție, tocmai ce am instalat dozatorul pe terasă, încărcat cu bere cehească.

Varza e gata, la fel și cremolata, așa că ce mai așteptați? Dați năvală și poftă mareeee!!!


Guest-Star Day: Cireașa Amară

Mai 19, 2011

Ufff… Fac eu ce fac și tot din joi în joi ajung pe la Cantină. Sper că nu vă supărați pe mine prea tare, dar uneori se întâmplă niște chestii care oricât aș încerca să le evit, tot mi se întâmplă. Căci așa cum zice un vechi proverb, ce trebuie să se întâmple se va întâmpla atunci când va trebui să se întâmple, ce s-a întâmplat trebuia să se întâmple atunci când s-a întâmplat și ce se întâmplă acum trebuie să se întâmple pentru că se întâmplă acum. Știu, n-ați înțeles nimic, dar nu vă faceți probleme. Important că am ajuns într-un suflet azi la Cantină că mi-am adus aminte că e joi și trebuie să sosească invitata de azi la Guest-Star Day. Ah, am ajuns la țanc! Pentru că iată, tanti Jeni și Miruna tocmai o întâmpină pe draga noastră invitată! Doamnelorrr și domniloooorrrr! Aplauze și urale pentruuuu.. Cireașaaaa Amarăăăă!!!! Ei, da! Nu știu de ce își zice ”amară” Cireașa asta pentru că are un zâmbet chiar foarte dulce și chiar este o persoană dulce, în general. ” Vai, mi s-a părut atât de tare contrastul dintre dulce si amar, încât m-am regăsit imediat în el. Iar viața mea chiar este ca o dulceață de cireșe amare… Și-o povestesc pe blog cum mă pricep mai bine…”, ne explică dumneaei. Dar hai să vedem cum se descrie ea vizitatorilor de azi ai Cantinei Sociale: ” Mă numesc Laura Vâlciu și sunt o Cireaşă când Dulce, când Amară, zisă ocazional şi Bibo (foştii colegi de liceu ştiu de ce !), sensibilă şi sufletistă, cu capul pe la stele, temperamentală şi justiţiară, dilită la matze, greu de înţeles uneori, foarte predictibilă alteori (ochii o trădează!), căreia îi place să se joace cu minţile oamenilor şi să nu fie în rând cu restul lumii, clăpăuga, zăludă, oarecum filosoafa şiii, mai presus de toate, blondă ! Doamne, ce combinaţie a ieşit ! J Deși în acest moment nu mai sunt blondă la păr, am rămas o blondă în suflet.

Trebuie să mai spunem despre Laura că actualmente se ocupă de marketing online la o agenție de profil și scrie, atunci când are ocazia pe BLOGUL personal de Cireașă:  ”M-a chinuit gândul de a-mi face un blog câteva luni bune. Am creat strategii de comunicare online (defectul meseriei!), am răscolit netul în căutarea layout-ului perfect, am cochetat cu platforma WordPress, dar nu prea m-a prins… Apoi, la început de decembrie, 2009, in concediul dintre 2 joburi, m-am așezat la măsuța de scris și am compus primul post. Eram relaxată…”, ne mărturisește Laura. Menționăm de asemenea, colaborarea Cireșei Amare cu proiectul ”Blogosphera”, acolo unde dumneaei recenzionează uneori bloguri.

Eiii, dar să vedem ce ne dezvăluie invitata noastră despre latura ei culinară și despre alte pasiuni ale dumneaei, în urma interviului de la obișnuita cafeluță servită la măsuța d ela bucătărie, în compania lui tanti Jeni:

T.J.: Ce desert cu cireșe preparat de mama ta îți place foarte mult?

Laura: Mama mea, cel mai şmecher bucătar de pe planetă, nu prea face deserturi… Nah că o dau în vileag! Si-atunci trebuie să mă reorientez, căutând şi încercând prin magazine/restaurante/baruri tot felul de combinaţii cu cireşe, unele mai sănătoase ca altele (se ştie!). Mi se întâmplă deseori să aleg această aromă inconfundabilă în defavoarea altora, la fel de tentante… Că deh, pofta-i mare şi de nestăpânit!

T.J.: Cât de des te cocoțai în cireși la cules în copilărie?

Laura: În stilul meu caracteristic, nu mă urcam eu în cireşi când eram copilă, ci îi puneam pe alţii! 😀 Că doar aşa îi şade bine unei Cireşe Amare cu pieliţa fragilă… Acum, fie vorba între noi, eu n-o înţeleg p-asta cu cocoţatu’! E greu tare să faci slalom printre crengi, poţi să aluneci şi să te trezeşti cu ochii la stele, trebuie să dai dovadă de multă agilitate… Nu toţi ne-am născut Tarzan, chiar dacă e nasol să rezişti tentaţiei unui mănunchi de fructe dulci şi cărnoase. Trecând de la una la alta, tocmai mi-a venit în minte imaginea unui cireş înflorit… Cum să nu te minunezi?

T.J.: Ce preferi: picnic romantic, în aer liber,  cu șampanie și copănele de pui sau cină romantică la un restaurant luxos?

Laura: Dacă zic un picnic cu cheeseburgeri şi gyros într-un restaurant de fiţe, se pune?! Nu, glumesc… Incerc să mă gândesc în ce locuri îmi place să fiu dusă pentru a savura o mâncare bună şi-mi dau seama că acest aspect contează mai puţin, atâta timp cât sunt cu o persoană care se pricepe să-mi gâdile codiţa sensibilă de Cireaşă… Iar asta presupune să-mi cunoască gusturile şi să ştie că pot face pe mofturoasa, însă, pe bună dreptate, uneori… Si nu e de glumit! Dacă papilele mele gustative nu primesc ceea ce-şi doresc în momentul respectiv, orice urmă de romantism dispare…

T.J.: Câte kilograme de cireșe încap în portbagajul unui Ford Fiesta?

Laura: Ei bine, da! La asta chiar că nu m-am gândit niciodată… Intotdeauna am crezut că este de la sine înţeles: într-un Ford Fiesta verde turbat nu încape decât o singură Cireaşă, roşie ca focul… Una şi buna, zic! Si nu în portbagaj, ci eventual pe bancheta din spate… Să ne revenim, totuşi, şi să tratăm această problema cu seriozitate! Bibi, căci despre ea e vorba, este caldă şi primitoare. Ea acceptă să-i treacă pragul cireşe dulci sau amare, piersicuţe, mere şi pere, caise, struguri şi tot aşa, în diverse cantităţi… Are o problemă cu pepenii! In lumea fructelor, aceştia sunt echivalentul bizonilor din regnul animal… O ia la sănătoasa ca nebuna când întâlneşte vreun pepene mai necopt…

T.J.:Ce înseamnă Google pentru tine: prieten sau instrument pentru munca ta?

Laura: Google este un adevărat mod de viaţă… Cum? Nu ştiaţi asta?! Ba cred că da! Google este prietenul tuturor pentru că ne ascultă doleanţele şi „returneaza” cuvintele potrivite, astfel încât să putem utiliza informaţiile respective în avantajul nostru sau nu… Pentru mine, El (blasfemie!) reprezintă atât un mod de a-mi câştiga existenţa, cât şi un instrument extrem de complex care-mi satisface până şi cele mai ascunse curiozităţi. Daaar, nu de puţine ori, Google îmi este şi duşman, că doar nimeni nu este perfect, iar acest lucru poate fi confirmat de colegii mei de birou care mă aud blagoslovindu-l frumos… Ce cuvinte folosesc şi eu! 😀

T.J.: Cât de mult îți place să citești? Ce cărți ai pe noptieră în momentul de față?

Laura: Pe lângă muzică, cititul mi se pare o chestie fabuloasă pentru că te scoate din realitatea apăsătoare şi te poartă într-o lume în care orice este permis şi posibil. Dacă înainte eram avidă după poveşti cu Feţi şi Ilene, acum mi-am pierdut exerciţiul lecturii… Să-mi fie ruşine şi să trec la colţ 5 minute! Din păcate, timpul meu se umple cu activităţi care mai de care, în detrimentul cărţilor ce aşteaptă încă să fie devorate. Si dacă tot am ajuns la capitolul ăsta, aş face bine să răspund şi la cea de-a doua întrebare. Maestrul Carlos Ruis Zafon şi al său „Jocul îngerului” tronează de-o bucată bună de vreme pe noptiera mea, dar nici că mă îndur s-o termin mai repede… Citesc câteva pagini şi o las, ca să păstrez vraja cât mai mult… Unele pasaje din această carte (prietenii mei de pe Feisbuc ştiu care…) m-au bulversat complet… Atât!

T.J.: Să zicem că mâine primești ca task de la locul de muncă promovarea on-line a unui sex-shop. Cum ai proceda?

Laura: Uuuh, kinky question! Păi, aş proceda ca la orice campanie online care se respectă… Aş începe cu un research extins ca să aflu cine mă concurează în mod direct şi cu ce, apoi aş încerca să creionez un profil al perver…, pardon consumatorului, iar pe baza informaţiilor obţinute aş pune la punct o ditai strategia (da, mărimea contează!). Cum Google iz my one & only, aş alege să mă promovez în faţă şi în spate, cu un mesaj când mai puternic, când mai soft. Ulterior, aş măsura rezultatele şi aş optimiza acolo unde se simte nevoia mai acut… E bine? 😀

Eiiiii, cred că s-a descurcat foarte bine Cireașa noastră dragă, iar acum, cu zâmbetul pe buze, își pune șorțul de bucătărie și ne va prezenta câteva bunătăpți delicioase. Suntem numai ochi și urechi!

” Pentru început, vă voi prezenta o supă de cireșe, bună și răcoroasă, foarte potrivită pentru zilele călduroase de vară care vor veni.  Această supă de cireșe va fi un motiv să vă răcoriți mâncând și să încercați și altfel savoarea cireșelor.

Ingredientele folosite sunt:  750 de grame  de cireșe, două linguri de făină, zeama de la o lămâie, patru linguri de zahăr, 150 de mililitri de iaurt natural și sare după gust. După ce spăl cireșele, le scot sâmburii și le pun să fiarbă în 2 litri de apă rece, timp de 10-15 minute, cu două linguri de zahar și puțină sare; apoi amestec făina cu restul de zahăr, iaurtul și zeama de la lămâie  și o torn în supă, amestecând să nu se facă cocoloașe. Mai las la fiert cât să dea în două clocote și apoi se lasă la răcit. Se servește rece. Poftă bună!”

Mmmm, abia aștept să se răcească să pot gusta și eu un castronaș! Tot e cald afară azi, deci s-a nimerit la fix cu supica asta delicioasă! Miam-miammm… Dar ce –o fi la felul doi? Ia să vedem…

”La felul doi vă voi prepara o delicioasă musaca de cartofi. Pentru 1Kg de cartofi, folosim 500 gr carne tocată , 4-5 ardei kapia, 2-3 cepe, 1 cutie ciuperci, gulyas, sare, piper, maghiran, pătrunjel verde, cașcaval, smântână.

Cum se face: prindem curaj, luăm cu încredere ceapa, o tăiem mărunt și o călim în tigaie cu vreo 50 ml ulei de gătit, apoi adăugăm carnea măcinată și o călim cu încredere mai departe adăugând după gust sare și piper. Se adaugă apoi ciupercile feliate și circa aproximativ în jur de 1 lingură mare de pastă de gulyas dulce. Buuunn! După ce totul pare călit, adăugăm apă atât cât să treacă peste amestecul din tigaie cu 1 deget (lățime nu lungime) și fierbem sub capac totul până observăm cu interes că amestecul din tigaie se înmoaie. Ne desfătăm puțin cu mirosul foarte frumos și apetisant, apoi se adaugă ardeii kapia tăiați felii, pătrunjelul verde tocat și maghiranul. Se mai lasă până dă în clocote și se ia apoi de pe foc.  Între timp, într-o oală cu apă și sare se fierb cartofii în coajă. Cașcavalul îl tăiem bucățele sau îl răzuim după plac sau bună dispoziție. Acum le punem pe toate la un loc pentru a întregi capodopera …. Într-un vas termorezistent uns cu ulei de gătit  așezăm un strat din cartofii fierți și apoi decojiți și feliați, un rând de carne cu sos, cașcaval și iar cartofi. Și tot așa mai departe. În timpul acesta fredonăm un cântecel vesel. Prinde bine.  Ultimul strat va fi de cartofi peste care vom pune smântâna și cașcavalul care așteptau cuminți pentru a întregi capodopera. Punem totul la cuptor  și așteptăm cuminți vreo 20 de minute.  Gataaa!!! Serviți fierbinte și puteți să mai adăugați smântână peste porția din farfurie. Poftă bună!”

Ahhh, ce musaca delicioasăăă! Îți vine să te lingi pe degete nu alta! Deja m-am așezat la coadă cu un platou, sper să primesc cea mai mare porție, că deja mor de foameee… Mai bine mă gândesc la desertul făcut de Laura… ce-o fi oare?

Pentru desert,vă prezint rețeta mea preferată de dulceață de cireșe amare.

Ingrediente:  un kilogram și jumătate de zahăr, un kilogram și jumătate de cireșe amare, zeama de la o lămâie, 1 plic de zahăr vanilat. Mai întâi spăl bine cireșele,  îndepărtez codițele și sâmburii, apoi le amestec cu zahărul, punându-se la fiert într-o oală la foc mic. După ce începe să fiarbă, dau focul mai tare și apuc oala de toarte, scuturându-o fără a amesteca cu lingura, astfel încât să nu se prindă dulceața. Când începe să se lege,  adaug zeama de lămâie și se mai dă într-un clocot. Se ia apoi oala de pe foc, se toarnă conținutul într-un vas termorezistent și se lasă să se racească. Apoi se pune in borcane, se leagă sau se capsează și se pun la păstrare în cămară. Se servește simplă sau cu clătite, orez cu lapte, papanași prăjiți și stropiți cu smântână.

Daaaa.. papanaaaași! O să o rog pe tanti Jeni să facă acum câțiva pentru a ne delecta așa cum se cuvine cu dulceața aceasta bună, bună de tot!

Dar să vedem ce ne propune Cireașa noastră dragă pentru ambient muzical:

”Depeche Mode – Personal Jesus : Pentru că mă obsedează în ultimul timp, pentru că mă uluieşte, pentru că este un oldie mai mult decât goldie (iar Cireaşa nu se încurcă cu muzica de slabă calitate!) şi pentru că „jesus” este cel mai folosit cuvânt din vocabularul meu la ora actuală (nu întrebaţi de ce!)…

Snow Patrol – Chasing cars: Pentru că mă face să suspin de dor, de nostalgie, de agonie şi extaz în acelaşi timp, pentru că îmi place să vânez maşini la fel de mult cum îmi place dulceaţa de cireşe, pentru că e aproape de ce vrea sufleţelul meu…”

Excelent! Ufff… ce păcat că am ajuns la final… Mulțumim din suflet invitatei noastre de azi pentru ziua minunată de azi și pentru faptul că a dovedit că este o Cireașă Dulce și nu Amară și vă invităm șu pe voi, dragii nostri să vă delectați alături de noi de bunătățile pregătite de dumneaei. Hai, ce mai așteptați? Dați năvală și poftă mareeee!!!


Guest-Star Day: Prințesa Brianna Caradja

Mai 12, 2011

Bun găsit, dragele mele și dragii mei! Sunt amețit și bulversat, mai ceva ca de obicei. Păi tanti Jeni se chinuiește de azi dimineață să mă învețe să fac reverențe. Păi , da, că dumneaei și Miruna se pricep la așa ceva, doar sunt absolvente de Școală de Bucătărese și acolo sunt cursuri speciale de reverențe. Dar eu, care am văzut asta numai prin filme, de unde să știu? Și uite așa încearcă tanti Jeni să mă învețe cum să mă aplec, la câte grade, cum să flexez genunchiul, cum să țin coatele și cum să țintuiesc privirea în pământ șoptind ”Alteța Voastră…” cât mai suav. Pfuaaa… Și Miruna, ascunsă după draperie, râde pe înfundate, de nu mai poate, când vede ce nepriceput sunt și cât de tare o enervează stângăciile mele  pe tanti Jeni. Ufff… sper să-mi iasă așa cum trebuie reverența până la urmă pentru că nu vreau să greșesc în fața invitatei noastre de azi de la Guest-Star Day… Cum nu știți cine este? Păi hai că vedeți acușica pentru că iată, tocmai se află la poarta Cantinei acolo unde este întâmpinată de tanti Jeni și Miruna: doamnelooor și domnilorrrrrr, aplauze și urale nesfârșite pentruuuu… Alteța Saaaa, Prințesa Brianna Caradjaaaaa!!!!!

Wow! Ce primire fraților! Ce intrare triumfală a Alteței Sale! Eu trec peste reverență, îi sărut mâna și îi deschid ușa de la bucătăria Cantinei, acolo unde dumneaei ne va dezvălui câteva aspecte despre latura sa princiar-culinară.

Prințesa Brianna Caradja face parte dintr-o familie de care sunt strâns legate evenimente istorice ale noastre, doi dintre strămoșii ei ocupând tronul Munteniei: Nicolae ( 1782-1783) și Ioan-Gheorghe ( 1812-1818). Printre ceilalți strămoși iluștri ai invitatei noastre de azi, se numără și bunica Briannei, Ecaterina-Olimpia Caradja, născută Krețulescu ( 28 ian. 1893 – 26 Mai 1993), foarte cunoscută în lume pentru acțiunile sale filantropice.  ”Bunica a fost întotdeauna  cunoscută pentru acțiunile sale umanitare. În timpul Primului Război Mondial, a lucrat ca voluntar în spitalele de tifos ale refugiaților în Moldova, împreună cu Maiestatea Sa Regina Maria. Bunica îmi povestea cum purtau amândouă uniformele acelea de surori medicale, făcute din mătase. Amândouă se îmbărbătau spunând că mătasea este bună pentru așa ceva deoarece microbii alunecă mai bine pe acest material”, ne mărturisește Prințesa Brianna. Tot ea continuă: ” Complexul de orfelinate ”Leagănul Sf. Ecaterina” înființat de bunica, a atras în 1920, atenția organizației predecesoare UNICEF-ului. O delegație de la Geneva a vizitat aceste orfelinate pentru a vedea cum funcționează sistemul de plasament familial al orfanilor, concept unic la vremea aceea. Paradoxal, sistemul dezvoltat de bunica Ecaterina a fost implementat în toate țările din Vest, în timp ce la noi, odată cu venirea comunismului, a fost desființat. Orfelinatele au fost naționalizate în 1948, iar bunica a reușit să fugă în Franța cinci ani mai târziu, ascunzându-se pe un vas și ajungând pe Dunăre la Viena. După revenirea în România, în 1990, bunica a deschis Leagănul de Copii de la Arcul de Triumf, vizitat în timpul vizitei și al concertului din România, de Michael Jackson.”

Demne de menționat sunt și acțiunile bunicii Ecaterina Caradja din timpul celui de-al doilea război mondial, când a devenit recunoscută mondial pentru opoziția sa față de participarea României în război alături de Germania nazistă și modul în care a avut grijă de prizonierii de război americani, piloți care bombardau Ploieștiul, și i-a îngrijit în spitalele proprii, facilitând apoi fuga lor în Italia. Aceste activități au fost povestite de cei care s-au aflat atunci în grija ei, numind-o ”Angel of Ploiești”.

Ei, dar cam atâta despre istoria familiei invitatei noastre de azi. Pe Brianna o cunoașteți cu toții și trebuie să știți că a moștenit de la bunica ei dorința puternică de a trezi la viață conștiințe și a le alătura cauzelor nobile.

Să vedem însă ce aflăm despre latura culinară a Alteței Sale, Prințesa Brianna Caradja, în urma obișnuitului interviu al lui tanti Jeni, la cafeluța fierbinte și aromată servită pe măsuța din bucătărie:

T.J.: Titlul princiar: responsabilitate sau privilegiu?

Brianna: Titlul princiar impune o responsabilitate maximă, deoarece te obligă să iei o atitudine cât mai deschisă față de oameni. Fiind o personalitate puternică și hotărâtă, tind să rup etichetele pline de naftalină de pe titlul meu princiar și să mă comport ca o prințesă a secolului XXI.

T.J.: Cine și când te-a învățat să gătești? Există vreo școală specială de bucătărie pentru prințese?

Brianna: Cea care m-a învățat să gătesc a fost viața în sine. Am trăit singură de la o vârstă fragedă: facultatea, primul job… Așa că aveam două posibilități: găteam sau muream de foame. Sunt o gurmandă, drept pentru care am căutat să personalizez fiecare rețetă pe care o învățam. O școală specială de bucătărie pentru prințese nu există, însă noi, prințesele, învățăm de mici protocolul de masă. Acesta include o mulțime de reguli prin care stăpâna casei comunică cât mai clar bucătăreselor ce va include meniul unui dineu oficial, cum va fi așezarea la masă a invitaților în funcție de rangul acestora și alte criterii similare. Protocolul acesta este foarte riguros și implică o cunoaștere foarte bună a celor care vor fi invitați la dineul respectiv: gusturi culinare, orientare religioasă și orice alte preferințe, pentru a nu servi persoana respectivă cu vreun fel de mâncare nepotrivit.

T.J.: În poveștile cu prinți și prințese, conții și baroni sunt personaje preponderent negative, iar ducii personaje pozitive. E o simplă coincidență?

Brianna: Tanti Jeni, ce povești ai citit dumneata? În cele pe care le citeam copiilor mei când erau mici, personajele negative erau regine mame vitrege, precum și cei menționați de tine în întrebare. Nu cred că rangul nobil are de a face cu tipul de personaj, pozitiv sau negativ.  Băieții mei au făcut cunoștință cu o mulțime de povești, deși, personal, nu toate mi-au plăcut din cauza subiectului horror și a situaților uneori dubioase în care se află unele personaje. Nu înțeleg, de exemplu, de ce multă lume  este indignată sau interzice copiilor să se uite la filme horror, când însăși poveștile copilăriei sunt pline de asemenea elemente. Luați de exemplu, operele fraților Grimm, niște adevărați maniaco-depresivi după părerea mea, sau chiar povești autohtone precum ”Capra cu trei iezi”.

T.J.: Care din strămoșii tăi erau pasionați de bucătărie?

Brianna: Aș vrea să menționez mai întâi despre urmașii mei pasionați de bucătărie: fiul meu, Maximilian, face o tartă cu lămâie absolut ucigaș de bună! Despre strămoși cu pasiuni culinare pot să spun că nu am avut. Ei s-au ocupat cu diverse alte hobby-uri dar nici o poveste de familie nu menționează că vreun strămoș de-al meu avea îndeletniciri culinare. Femeile din familia mea se ocupau de protocolul de masă, comunicând bucătăriei ceea ce trebuie pregătit și cum trebuie aranjată masa în funcție de invitați sau de mesele zilei. Tot ele se ocupau, de asemenea, de coordonarea aprovizionării cu ingrediente, de la moșie.

T.J.: Ce bunătăți preferă copii tăi să le gătești?

Brianna: Am doi băieți, cu vârste de 20, respectiv 21 de ani și bunătățile preferate de ei s-au transformat în timp în cantități! Ambii duc o viață sportivă ceea ce le creează un imens apetit, așa că orice gătesc trebuie să fie în cantități demne de o popotă. Printre preferatele lor se numără lasagna, pui barbecue și cartofii franțuzești făcuți ca în Franța, nu o anatemă și abominație așa cum se gătesc aici în România.

T.J.:  Care este cel mai plăcut aspect din viața unei prințese? Dar cel mai neplăcut?

Brianna: Dragă tanti, dat fiind că interacționez cu foarte mulți oameni în activitățile mele, am plăcerea să întâlnesc uneori oameni  deosebit de haioși.  Aceasta ține de partea plăcută a vieții de prințesă.  Legat de celălalt aspect, aș menționa conversațiile interminabile și obligatorii cu oamenii stufoși.

T.J.: De care bucătărie națională ești mai apropiată: cea franceză, unde te-ai născut, cea americană,unde ai trăit, sau cea românească, unde locuiești acum?

Brianna: De toate din cele trei. Din fiecare am câte ceva preferat.  De la francezi ador brânzeturile și nu concep o masă fără această delicatesă. Ce să fac? J’adore le frommage.  De la americani îmi plac preparatele lor specifice, printre altele, hamburgerii făcuți ca la mama lor sau potatoes skin. Din bucătăria românească ador jumările și cefele bine rumenite la tigaie.

T.J.: Cu ce bunătăți te răsfăța în copilărie bunica ta, prințesa Ecaterina-Olimpia?

Brianna: Bunica mea a trăit exact 100 de ani, dar nu a gătit niciodată. Nu și-a fiert singură nici măcar un ou. Îmi aduc aminte, însă, că atunci când locuiam cu ea în Statele Unite avea o slăbiciune pentru ciupercile pane. Umblam amândouă când ne era poftă la  fast-food-ul nostru preferat să ne delectăm cu aceste bunătăți.

Ah, ce delicii a enumerat acolo prințesa noastră dragă! Oare cu ce ne va răsfăța astăzi? O întrebare pusă tocmai la timp pentru că Alteța Sa tocmai și-a pus șorțul de bucătărie și se va apuca de treabă. S-o ascultăm, așadar:

”Am menționat mai devreme despre potatoes skin, un fel de mâncare foarte delicios și iubit în Statele Unite. Vă voi prepara astăzi acest fel, după o rețetă care are un succes nemaipomenit la mine în familie.

Pentru 10 cartofi, voi folosi 10 felii de bacon și brânză Cheddar, rasă. Cartofii se spală și se pun la cuptor, la copt, pentru vreo oră, la 200 de grade, după ce i-am uns pe fiecare cu ulei amestecat cu diverse condimente precum sare, piper, praf de usturoi sau boia. Apoi scot cartofii copți, îi tai pe lungime și îi scobesc cu lingurița, cât să rămână un pic de miez pe coaja aceea crocantă. Am pus apoi umplutura de bacon tăiat cubulețe în fiecare jumătate de cartof, am presărat brânza Cheddar peste bacon și am pus totul la cuptor pentru vreo 15 minute. Se scot și se servesc cu smântână deasupra. Poftă bună!”

Mmmm.. delicioooos! Deja m-am abonat la prima tavă așa că… auh, frige! Dar nu pot rezista… Ia să vedem și ce va pregăti prințesa noastră pentru desert:

”Îmi plac foarte mult tartele, drept pentru care, azi vă voi delecta cu o delicioasă tartă cu cremă de vanilie și zmeură. Aluatul tartei excelent, se topește în gură, fiind ”pâte sablée”. Acesta se face amestecând 250 de grame de făină,  50 de grame de zahăr,  220 de grame de unt de la frigider și două linguri de lapte. După ce se obține aluatul acesta, se pune la frigider, timp în care preparăm crema de vanilie. Pentru aceasta voi folosi jumătate de litru de lapte, 140 de grame de zahăr, patru gălbenușuri, 50 de grame de făină, un baton de vanilie și un pachet zahar vanilat. Frec gălbenușurile cu zahărul și praful vanilat, apoi amestec și făina, amestecând încontinuu și subțiez acest amestec cu laptele fiert împreună cu batonul de vanilie, turnat puțin câte puțin în timp ce amestec. Crema trebuie să fie nu foarte dulce, pentru a nu atenua gustul și savoarea zmeurei. Crema obținută se pune la bain-marie, se amestecă până se îngroașă, apoi se ia de pe foc și se mai bate un pic până se răcește.

Aluatul se pune în formele de tartă și se pune la copt. După ce s-au răcit bine, acestea se umplu cu crema de vanilie se pune deasupra zmeura ( am folosit 750 de grame delicioase) și s epresară cu zahăr pudră. Poftă bună!”

Uff… cu ce să mă satur mai întâi? Cu cartofii aceia delicioși sau cu tartele astea dulci și gustoase? Grea întrebare… Poate mă mai gândesc la asta în timp ce voi asculta dedicațiile muzicale propuse de Alteța Sa. Ia să vedem de ambianță sonoră ne sugerează  dumneaei:

” Prima este un cântec pe care îl îndrăgesc mult, despre doi anonimi, un băiat din Manhattan și o fetiță din Kabul. E și muzica bună, cei doi cântăreți fiind cunoscuți în Franța:

Al 2-lea, pentru imagini. Chiar invit cititorii să privească clipul in intregime ! Nu are nevoie de cuvinte …

Minunat, dragilor, minunat! Ufff, mai e cazul să vă spun ce rău îmi pare că se termină ziua asta deosebită? Mulțumim din tot sufletul pentru bucuria și onoarea pe care ne-a făcut-o Alteța Sa Prințesa Brianna Caradja prin prezența sa la Cantină și vă invităm și pe voi să vă delectați cu aceste bucate mirobolante. Haideți, că Prințesa tocmai a băgat noi tăvi de cartofi la cuptor! Așa că dați năvală și poftă mareeee!!!


Pachețele delicioase de primăvară. Haioș haioși

Mai 10, 2011

Sunt mort de oboseală, nu mai pot. Mă ia tanti Jeni de dimineață: ” Măi, Gheorghe, tu te cățărai în copaci când erai copil?” Ah, ce întrebare! „Păi cum, tanti Jeni!, zic eu cu mândrie, eram primul la furat corcodușe și mere și prune din livezi!”. Atâta mi-a trebuit. Vine dumneaei la mine cu niște saci mari de plastic, mi-i pune-n brațe și îmi ordonă scurt: ” Atunci ia sacii ăștia și du-te pe aleile din parcul de vizavi. Culege toate florile de la salcâmi că acu se trec și nu mai avem din ce să facem dulceață. Hai, fuguța!” Pfuaaaa… iar mi-a dat tanti Jeni de muncă. ” Dar mă duc singur așaaaa? Fără ajutoareee? Să vină și Miruna cu mine că eu nu știu cum arată florile astea!” încerc să fac eu pe niznaiul. Mi-am și găsit cu cine! „Da, da, una-două, Miruna! Mai lasă fata aia în pace pezevenghiule că nu e de nasul tău! Și oricum are treabă azi pe aici, nu ca tine care trândăvești toată ziua. Uite poza cu floarea de salcâm. Așa arată. Iar de ajutor, ia-i pe golanii ăia doi, motanul Stanislas și câțelul Dowgird, că tot sunteți voi de-o teapă: și ei, ca și tine, numai pe lângă cratițele astea vă învârtiți, nehaliților! Hai, v-ați întors?” Vă dați seama, am plecat fuguța, nu cumva să primesc vreun imbold de la polonicul lui tanti Jeni. Și așa nu mi-a trecut ultimul cucui… Ufff…

În fine. Mai bine mă duceam singur fraților! Stanislas și Dowgird mai mult m-au încurcat, că le ardea numai de hârjoneală. S-au alergat unul pe altul de au amețit nu alta. Așa că, m-am cățărat singur prin toți salcâmii și am umplut toți sacii cu florile alea înmiresmate. Dar a meritat, pentru că știu cât de bună și gustoasă este dulceața făcută de tanti Jeni: la 500 de grame de flori de salcâm, dumneaei mai folosește un litru de apă, 750 de grame de zahăr, și sucul de la o lămâie. Florile astea de salcâm se lasă până a doua zi, când se spală și se scurg. Apoi, tanti Jeni fierbe apa cu zahărul, amestecând să nu se prindă, până când are consistența unui sirop. Adaugă florile și le fierbe la foc mic, amestecând din când în când. Adaugă apoi sucul de lămâie și, când dulceața este bine legată, o ia de pe foc și se pune în borcane sterilizate. Suuuper delicios!

Nu pot să nu recunosc că la întoarcere, la cărat sacii m-au ajutat și animalele de companie, mai ales cățelul Dowgird care trăgea cu dinții de vreo doi saci deodată, mititelul. Stanislas, motan vrăjit cum îl știți, îi făcea să leviteze pe ai lui, dar pentru scurte perioade de timp, că-l apuca somnul, puturosul. Uite așa, nu pot să mă supăr pe ei până la urmă, chiar dacă în timpul operațiunii de cules s-au alergat prin tot parcul. Pentru că veni vorba de animăluțe de companie, să nu uit să vă amintesc că cei care se află în Galați sau prin împrejurimi, pot participa la o acțiune caritabilă organizată în orașul de la Dunăre, semnalată de draga noastră prietenă Iulia Mihai. Mulțumim, fantomițo! J

Ufff… hai că am ajuns la timp la Cantină: tanti Jeni tocmai prepară ceva de sezon și foaaarte asiatic: niște delicioase pachețele de primăvară! Yamiii! Hai să vedem cum procedează dumneaei!

Pentru aluat tanti Jeni folosește un ou, 150 de mililitri de apă, o lingură cu ulei, făină cât cuprinde, sare Pentru umplutură, dumneaei va combina o varză mică și albă, trei morcovi, un ardei gras roșu, un ardei gras galben, două cepe mici, 300 de grame de carne tocată, o lingură de sos roșu chinezesc , 3 linguri cu sos de soia, 200 de mililitri de ulei pentru prăjit, sare și piper după gust.

Pentru început, tanti Jeni prepară un aluat de tăiței, din oușorul cel solitar, îmbogățit cu un praf de sare, 150 de mililitri de apă, o lingură de ulei și făină cât cuprinde pentru a rezulta un aluat elastic care nu lipește. După ce frământă bine de tot aluatul acela ca la masaj, îl pune la frigider pentru vreo jumătate de oră.

Tanti Jeni încălzește uleiul, pune la călit ceapa și apoi carnea tocată, până când aceasta se colorează delicios. În combinația asta adaugă apoi morcovii și varza, date pe răzătoare, ardeii tăiați fideluță, piperul și sosul, fierbând totul la foc puternic.

Buuun, apoi aluatul se întinde, se decupează în pătrate și se adaugă pe fiecare pătrățel, într-un colț, două lingurițe de umplutură. Se rulează pătrățele, obținându-se niște rulouri cilindrice ( ah, ce-mi plac transformările geometrice de genul acesta!), care se pun la prăjit, până devin aurii. Mmm… ce bune, crocante și gustoase sunt!

La desert, Miruna ne va delecta cu un super desert, bun și fraged, pe numele lui „haioș”. Pentru cine nu cunoaște, haioșul este o prăjiturică bună și simplă, un soi de gem în foietaj foarte fraged, bogat în untură. Originea haioșului pare să fie ungurească, fiind foarte răspândit în Ardeal. Secretul haioșului perfect constă în prepararea aluatului. Haideți să o urmărim pe Miruna cum procedează:

Aluatul pentru haioș se va forma din două părți separate, de compoziții diferite. Pentru primul aluat, Miruna va folosi un kilogram de făină albă de tip „treizerouri”, patru gălbenușuri de ou, 100 de grame de iaurt, o lingură de zahăr, un plic de zahăr vanilat, o lingură de sare și un piiic de tot de bicarbonat, mai puțin decât un vîrf de cuțit bine ascuțit. Pentru a obține un aluat nelipicios și omogen, Miruna adaugă apă rece atât cât este nevoie.

Aluatul al doilea se formează omogenizând 300 de grame de făină cu 600 de grame de osânză măcinată.

Miruna așează cele două aluaturi unul lângă altul, le înfăinează, le înfășoară apoi în câte un prosop înfăinat și le pune în frigider, pentru vreo trei sferturi de oră.

După scurgerea timpului în care aluaturile au stat cuminți la rece, Miruna întinde bine pe masa de lucru, în formă dreptunghiulară, aluatul cu iaurt și gălbenușuri, ungând peste el o treime din aluatul cu osânză. Apoi Miruna împachetează bine foaia rezultată, aducând marginile dreptunghiului către mijlocul foii, apoi pliind pe lungime din nou. Foaia pliată o pune din nou la frigider, pentru vreo jumătate de oră, tot învelită într-un prosop înfăinat. Repetă apoi operațiunea de două ori, folosind, a doua și a treia treime de aluat cu osânză, de fiecare dată întinzând și pliind foaia de aluat în același fel.

După ce a stat și a treia oară la răcoare, ca un infractor recidivist fără leac, aluatul rezultat se întinde finalmente, cu grosimea de vreo 2 centimetri, pentru a prepara haioșul cel gustos. În acest sens, cu mânuțele ei fine și delicate, dulcea Miruna folosește un cuțit bine ascuțit, cu lama înfăinată, pentru a tăia marginile aluatului și a-l împărți în pătrățele cu latura de 4-5 centimetri. Pe mijlocul fiecărui pătrățel, Miruna așează cu migală câte o linguriță de gem: jumătate de pătrățele cu gem de prune și jumătate ce gem de caise, ca să fie o mică diversificare. Fiecare pătrățel este pliat apoi, pe diagonală. Miruna așează în tavă fiecare dreptunghiuleț. Tava este pusă în cuptorul preîncălzit la 200 de grade, temperatură care va fi menținută timp de vreo zece minute, timp în care triunghiulețele de haioș se deschid frumos și delicat, precum florile de cireș la sfârșitul lunii aprilie. Da, am văzut eu că așa e. După ce haioșul zâmbește în cuptor, temperatura cuptorului se scade la 180 de grade și se menține așa până când triunghiulețe de haioș devin un pic gălbui. Se scot, se lasă la răcit apoi sunt ninși cu răbdare de către Miruna cu zahăr pudră. Deliciossss.. pufoooss… frageeeed… restul de epitete vă las pe voi să le descoperiți, după ce veți degusta minunatul desert!

Hai că parcă m-am mai întremat un pic după ce am gustat din bunătățile pregătite azi. Vă aștept și pe voi să veniți degrabă, că nu știu dacă mai rămâne vreun pachețel de primăvară sau vreun haioș multă vreme pe farfurii! Haideți așadar: dați năvală și poftă mareeee!!!

 


Guest-Star Day: Teodora Rogobete

Mai 5, 2011

Dragele mele și dragii mei, chiar dacă afară plouă încet și trist, sper că nu v-ați descurajat prea tare. Știți doar că la noi la Cantina Socială, se întâmplă minuni meteorologice, așa că aici e soare și frumos.

Azi este joi și dacă toată săptămâna ne-am răsfățat cu bunătățile preparate de tanti Jeni și Miruna, ei bine dragilor, astăzi vom fi super-răsfățați, pentru că invitata noastră de azi la Guest-Star Day este o super-maestră într-ale bucătăriei: doamnelorrrr și domnilorrrrr, aprindeți reflectoareleeee, să bată tobeleeeee, să sune trompeteleeeee, intră în scenăăăă: Teooooo!!!!

Draga noastră Teo este întâmpinată de tanti Jeni și Miruna și după îmbrățișările calde, iată-le pășind împreună în incinta Cantinei Sociale. Ufff, abia aștept să văd cu ce bunătăți ne va răsfăța astăzi doamna Teo!

Cred că nu este vreun vizitator al Cantinei care să nu știe de Bucătăria lui Teo ( Teo’s Kitchen), unul dintre cele mai apreciate și vizitate bloguri din blogosfera românească. Aici, Teo își expune cu drag creațiile culinare, descriind prin cuvinte și poze delicioase cum se gătesc acestea și dând sfaturi extrem de utile celor care vor să încerce și ei în bucătăria proprie să facă aceste bunătăți. Teo, pe numele ei complet Teodora Rogobete, este din Cluj și alături de soțul ei, Daniel a transformat pasiunea pentru gătit într-o ocupație adevărată. Să vedem însă cum se descrie Teodora noastră dragă cu cuvintele proprii:

”Sunt Teodora Rogobete, am 26 de ani şi sunt mămică, gospodină, soţie, bloggeriţă şi cam asta ar fi. Chiar dacă am terminat asistenţa socială şi ulterior master în managementul resurselor umane, adevărata mea pasiune e gătitul şi am renunţat la cariera strălucită în HR pentru a mă dedica acestei pasiuni. […] Totul a început după ce m-am căsătorit, adică atunci am avut în sfârşit acces la bucătărie. Ca şi noi toţi, am locuit până atunci cu mama, care era stăpână la ea în bucătărie şi puteam în cel mai bun caz să îi fim aghiotanţi, dar nu apucam niciodată să gătim noi înşine o masă cap-coadă. De mică mi-a plăcut să gătesc şi să le ajut pe mama şi pe buni. Dar când am avut în sfârşit tigaia mea, atunci m-am simţit pionier şi mi-am dat seama cât de mult îmi place să gătesc. Restul… e istorie!” mărturisește Teo într-un interviu. ” Viaţa de blogger culinar e uşor diferită de cea a unui blogger în general, şi asta pentru ca postările mele presupun muncă efectivă. Până să ajung în faţa laptopului şi să scriu efectiv rețeta şi povestea ei, trebuie să cumpăr ingredientele, să le aşez frumos în boluri ca să dea bine în poză, să gătesc mâncarea efectiv, să fac şi poze între timp (uneori câte 5-6 poze la un singur pas al preparării), apoi să descarc pozele, să le aleg, să le editez în tablouri de câte 4 etc. Durează cam două ore până public o reţetă, din momentul în care e gata de preparat.  Nu e chiar uşor să faci asta şi e dureros că de cele mai multe ori, oamenii nu înţeleg câtă muncă stă în spatele fiecărei reţete şi consideră că munca ta li se cuvine. Sunt însă şi cei care ne apreciază munca şi pentru ei merită să o luăm de la capăt în fiecare zi. ”, continuă ea destăinuirea în fața fanilor.

Aș dori să menționez și cartea scrisă de Teo, ”De-a bucătarii”, în care invitata noastră  descrie 50 de rețete delicioase de dulciuri pentru mămici și copii, ce pot fi încercate cu succes de aceștia în bucătăriile proprii.

Dar să aflăm mai multe despre invitata noastră de astăzi, în urma întrebărilor pe care tanti Jeni i le va pune, la tradiționala ceașcă de cafea servită la măsuța din bucătăria Cantinei. Să le ascultăm:

T.J.: Gătitul: artă, ocupație sau pasiune?

Teo: Toate trei la un loc? Se poate? Eu sper că da, pentru că la mine a început totul ca o pasiune, ușor ușor s-a transformat și în ocupație (pentru că gătitul și blogul îmi ocupă aproape tot timpul), iar în viitor sper și vreau să fac tot posibilul să tindă către artă.

T.J.: Pentru ce specialități culinare ar mai trebui să fie cunoscut Clujul, în afară de ”Varza a la Cluj”?

Teo: Dacă aleg după preferințele mele și ale prietenilor mei din afara Clujului, răspunsul final ar fi: ciorba de fasole cu ciolan afumat, servită în pită J

T.J.: Ce rețete a învățat mama ta de la tine?

Teo: Sinceră să fiu nu știu ce rețete și nici măcar câte a învățat mama de la mine, însă știu sigur că îmi citește regulat blogul, încă de pe vremea când ea era singurul vizitator de pe blog, în afară de mine..

T.J.: Să zicem că-l întâlnești pe Jamie Oliver, din întâmplare, pe un aeroport și ai doar 5 minute la dispoziție să porți un dialog cu el. Ce l-ai întreba?

Teo: Îmi vine foarte greu să-mi imaginez ce l-aș întreba. Probabil aș renunța la întrebări și i-aș spune că-mi place foarte mult cum gătește și l-aș felicita pentru tot ce-a realizat până acum.

T.J.: Ce fel de mâncare gătit de soțul tău îți place cel mai mult?

Teo: Soțul meu gătește foarte rar, însă atunci când o face pune mult suflet. Ultima mâncare gătită de el a fost orezul cu portocale. A ieșit foarte bun și cu siguranță e în topul preferințelor.

T.J.: Care din bunătățile gătite de mama ta nu le poți face la fel de bune ca dumneaei?

Teo: Există o vorbă foarte adevărată la noi în popor. Se zice că cel mai bun bucătar este mama. Oricât de mult aș încerca  să reproduc rețetele pe care mi le făcea în copilărie, niciodată n-o să pot reproduce gustul, indiferent cât de bune ar fi, pentru mine, cele mai bune rămân cele făcute de mama.

Offf, tanti Jeni…. Nu puteai să te abții de la întrebarea cu Jamie Oliver… Sper că o să-i arăți lui Teo colecția de postere  cu maestrul Jamie, pe care o ții ascunsă în debara. Dar nu acum, că deja e târziu și stomacurile noastre au început să ghiorăie de foame. Taman la fix, pentru că Teo este gata de acțiune! Să vedem ce bunătăți ne va pregăti pentru azi! Abia aștept…

”Pentru început voi prepara un rulou din piept de pui, foarte delicios! Ingrediente:  un piept mare de pui 300g ciuperci asortate (în ulei), o ceapă medie, 300 de mililitri pasată (piure de roșii), cinci felii de cașcaval (am folosit Schwaitzer sau Șvaițer dacă vreți), 150 de grame cremă de brânză cu verdeață, sare, piper, busuioc, oregano (uscate), pătrunjel și mărar tocate mărunt

Mai întâi și mai întâi am tăiat pieptul de pui în jumătate, la mijloc exact și apoi fiecare jumătate în felii. Dintr-un piept mare ies în total cam șase felii sănătoase. Apoi le-am bătut puțin, însă nu foarte subțiri, puțin mai groase decât feliile de pui pentru șnițel. Le-am condimentat bine cu sare, piper, busuioc și oregano și le-am dat la rece până am făcut umplutura. Tot pe-acum e bine să încingem cuptorul la 180 de grade. Într-o tigaie mare am pus la încins 2 linguri din uleiul de pe ciuperci (sau ulei simplu de măsline). Am tocat ceapa mărunt și am călit-o până s-a făcut translucidă. Am pus peste ceapă ciupercile și le-am călit împreună vreo 10 minute, la foc mic, amestecând des. Nu am condimentat amestecul, pentru că ale mele ciuperci erau deja condimentate, dar daca folosiți ciuperci proaspete sau din conservă, nu strică să puneți sare, piper și ceva ierburi aromatice, după gust.

Dupa 10 minute, am luat ciupercile de pe foc, le-am lăsat să se răcorească puțin și am scris uleiul de pe ele într-un vas termorezistent.  Apoi am adăugat peste ciuperci crema de brânza și verdețurile tocate mărunt.  Din compoziția rezultată am pus câte o linguriță, două pe fiecare felie de piept de pui, apoi am rulat felia și am fixat-o cu o scobitoare, două, de la caz la caz. Așezăm rulourile de pui în vasul termorezistent pregătit, au intrat fix 6 rulouri, adică 3 porții generoase.  Am turnat peste rulouri piureul de roșii și am dat vasul la cuptor 20 de minute. Am scos apoi vasul, am îndepărtat scobitorile și am pus peste rulourile mele feliile de șvaițer. Vasul s-a întors în cuptor pentru alte 10 minute (mai mult sau mai puțin, important e să fie cașul bine rumenit). La final, după 30 de minute de așteptare, rulourile au fost gata! Pentru rețeta asta cred că sunt foarte importante ingredientele pe care le folosiți. Trebuie să fie de calitate și proaspete. De exemplu, pentru că folosim ierburi aromatice uscate, e important să fie dintr-un plic sau recipient proaspăt desfăcut. Prin uscare își pierd oricum mare parte din aromă și cu cât trece mai mult timp de la desigilarea recipientului inițial în care le-ați cumpărat, cu atât aroma lor va fi mai slabă.  Și dacă insistați la capitolul garnitură, să știți că le puteți asorta cu orice, de la ”pasta in bianco” și până la cartofi țărănești. Nu e nevoie de o garnitură sofisticată, că sunt ele destul de aromate. Poftă bună!”

Mmmm… delicios! Doamna Teo, eu le vreau așa fără garnitură, stați să gust și eu un pic… Cum? Se mănâncă unul câte unul, nu toate șase odată? Aaaa.. n-am știut… Noroc că mai avem piept d epui berechet în frigider… Mai faceți da? Mulțumesc…

Dar bunătățile astea de rulouri trebuie urmate și de un desert minunat. Ia să vedem cu ce dulce ne va răsfăța damna Teo azi… ah! Un cheescake marmorat cu ciocolată! Minunat!

”Da, recunosc, am o obsesie pentru cheesecake. Problema e că și restul familiei a început să aprecieze tot mai mult prăjitura cu brânză cremoasă, așa că trebuie să caut, cel puțin o dată pe lună, o rețetă nouă de cheesecake. Și cum nu găsesc niciodată rețeta perfectă, trebuie să fac un mix între diverse rețete culinare. Așa am ajuns la rețeta de azi, cheesecake marmorat cu ciocolată.

Vă avertizez: cantitățile date sunt pentru o porție și jumătate, pentru că altfel era prea mare bătălia pe cheesecake. Compoziția ajunge pentru o tavă de 24-28 cm.

Ingrediente pentru crustă: 25 de biscuiți cu cacao (vă recomand biscuiții 5 minute de la Vel Pitar), 150 de grame  de unt, 5 linguri de zahăr brun, o esență de rom.

Trecem biscuiții prin blender sau îi pisăm cu o vergea, apoi îi amestecăm cu untul topit, zahărul și esența de rom. Ungem cu unt o formă de tort cu pereții detașabili și folosindu-ne degețelele dibace, presăm compoziția de biscuiți pe fundul tăvii și 1/2 din pereți, într-un strat uniform. Coacem crusta în cuptorul încins la 180 de grade, aproximativ 10 minute, apoi o scoatem și o lăsăm puțin să se răcorească. Pregătim între timp umplutura. Continui să adaug zahărul și după ce am epuizat, încep să adaug ouăle, unul cate unul, mixând după fiecare. Cam după fiecare 2 ouă adăugate, răzui cu spatula pereții și fundul vasului. După ce am încorporat ouăle, adaug făina, în ploaie, mixând încontinuu. La final, adaug vanilia și mixez din nou. Torn compozitia peste crusta preparată înainte, lăsând aproximativ o cană și jumătate de-o parte. În compoziția păstrată, încorporez ciocolata topită și răcită la temperatura camerei. Pun câte două linguri de compoziție cu ciocolată peste cea de vanilie și apoi folosesc o spatula sau un cuțit pentru a marmora prăjitura cu brânză. Dupa ce am încheiat operațiunea „marmoratul”, așez tava cu pereti detașabili într-o tavă întinsă, cum e tava de la aragaz și torn apa în tava întinsă astfel încât să creez un soi de bain-marie. Coc cheesecake-ul în cuptorul preîncălzit, la 180 de grade pentru o oră, o oră și un sfert.

Niste mențiuni importante:
– pentru un cheesecake reușit, toate ingredientele, atât cele pentru crustă cât și cele pentru umplutură, trebuie să fie la temperatura camerei.
– nu lăsați prăjitura la cuptor mai mult decât timpul indicat; este normal ca mijlocul să fie încă puțin gelatinos, chiar dacă prăjitura e făcută; se va întări ulterior
– după ce scoateți prăjitura din cuptor, lăsați-o să se răcească complet, aproximativ o oră, apoi dați-o la frigider; trebuie să stea la rece cel puțin 6 ore înainte de a ne înfige dinții în ea

Poftă mare să aveți și nu uitați că puteți chiar înjumătăți cantitatea, dacă aveți o tavă mai mică.”
Ah ce frumos arată! O adevărată operă de artă cheescake-ul acesta! Și este de-a dreptul devastator de sublim!

Să vedem acum ce ambianță sonoră ne propune draga de Teo pentru ziua aceasta minunată:

Ufff, ce mi-e ciudă că încheiem aici… Mă duc să mă mai consolez cu un rulou și un cheescake… Stați liniștiți că vă rămân și vouă! Invitata noastră de astăzi continuă manufacturarea seriilor de bunătăți în bucătărie!  Dragă Teo, mulțumim din tot sufletul pentru ziua aceasta minunată și preparatele delicioase!  Haideți fraților, deschideți umbrelele și veniți degrabă să degustăm din bucatele acestea savuroase! Dați năvală și poftă mareee!!!


%d blogeri au apreciat asta: