Chifteluțe extradelicioase de ton. Tartă irezistibilă de cireșe

Iunie 28, 2011

Ufff… Iar s-a înnourat… Și de abia am terminat treaba pe aici prin curtea Cantinei! Cum, nu știați? Am dat drumul la piscină fraților, am pricaz de la tanti Jeni să mă ocup de ea în fiecare dimineață!Păi după ce servesc cafeluța miraculoasă preparată de dumneaei, mă apuc să fac „mezamplas” – ul: umplu piscina cu apă, așez șezlongurile și umbreluțele, instalez dozatorul de bere și de sucuri naturale, apoi, ca să mă asigur că totul este în ordine, devin primul client. Mă rog, al doilea, că primul este motanul ăsta leneș, Stanislas, care ocupă mereu șezlongul de la umbră și toarce precum un camion la relanti… Eh, viața asta… Sper să apară iar soarele de după nori și să nu ne apuce ploaia că ar fi păcat! Mai ales că azi avem parte de delicatese una și una pe aici pe la Cantină… Ia fiți atenți!

Păi azi tanti Jeni ne pregătește ceva foaaarte lejer, meniu de ștrand aș putea zice: niște foarte gustoase chifteluțe de ton! Dumneaei, la o conservă de ton, mai folosește trei cartofi, o ceapă, niște busuioc, pătrunjel, trei căței de usturoi, un ou, oregano, sare, 100 de grame de pesmet și un ardei iute, ca să meargă cu berea. Tanti Jeni fierbe cartofii, apoi îi zobește bine, ca pentru puree. Toacă apoi mărunt verdețurile, ardeiul și ceapa și le amestecă bine împreună cu bucățile de ton, până se obține un amestec omogen. Cu dexteritatea-i binecunoscută, dumneaei formează chifteluțele ca niște biluțe și le prăjește în ulei încins. Ahhhh, fraților, sunt extradelicioase și merg excelent cu berica asta rece la halbă…

Mă îndrept acum plin de emoție către departamentul „deserturi” acolo unde Miruna… Eiiii Da!, exact la asta mă gândeam, dulce prințesă! O tartă cu cireșe! Ahhh, de bucurie, îmi vine să o iau în brațe pe Miruna și să o ridic până la cer … dar după ce își dă jos șorțulețul ei cel roz, plin cu făină acum, altfel facem mizerie pe aici… Că tot am pomenit de făină ( vreo 200 de grame) să vedem ce mai folosește Miruna pentru a prepara această delicioasă tartă: 250 de grame de zahăr, 200 de grame de unt, patru ouă, un praf de sare, zahăr pudră, și o jumătate de kilograme de cireșe mari și cărnoase.

Miruna curăță tacticos cireșele de sâmburi, le presară cu puțin zahăr și le ține la rece, în frigider, cam o oră. Freacă apoi untul cu restul de zahăr și puțină sare până se face spumă, înglobând apoi gălbenușurile de la ouă, unul câte unul, presărând apoi și făina. După omogenizare se adaugă și albușurile bătute spumă și compoziția obținută se toarnă într-o tavă unsă cu unt și tapetată de făină. Deasupra, Miruna așează cu grijă și delicatețe cireșele scoase din frigider, într-un strat uniform. Fiecare cireașă parcă oftează atunci când se așterne pe aluatul primitor din tavă… Miruna setează cuptorul la foc potrivit și pune tarta la copt pentru aproximativ 40 de minute. După ce este gata, tarta se pudrează cu zahăr ( pudră, evident) iar Miruna servește fiecare porție cu un topping de smântână dulce, ca zâmbetul ei. Ahhh, minunat, nu-i așa?

 

Fraților, azi e de abia marți! Așa că aveți timp de muncă, toaaată săptămâna! Luați și voi o pauză și veniți încoace la o scaldă în piscină și la niște bunătăți mirobolante! Hai, dați năvală și poftă mareee!!!

Anunțuri

Guest-Star Day: Mirela Pete

Iunie 23, 2011
Bună joia, dragele mele și dragii mei! Hai că se anunță o zi minunată azi! Priviți la cerul acesta deosebit de albastru pe care lenevesc doi-trei norișori albi și pufoși! Admirați vă rog iarba asta minunat de verde și copăceii cei plini de viață la umbra cărora zace acel motan puturos care doarme toată ziua! Stanislas, pleacă de acolo, te rog, dormi în altă parte, că strici peisagiul! Mulțumesc… Așa…Ah, un peisaj tocmai bun de imortalizat pe o pânză de un pictor priceput! Tocmai la fix, pentru azi la Guest-Star Day chiar va sosi o pictoriță foarte talentată. Priviți-o, tocmai e întâmpinată de tanti Jeni și Miruna! Doamneloooor și domniloooor! Aplauze și urale pentruuuu… Mirelaaaa Peteeee!!!
Mirela este o apariție absolut încântătoare, iat-o pășind acum în incinta Cantinei Sociale, unde nu numai că își va instala șevaletul să picteze peisajul de care vorbeam mai devreme, dar își va dezvălui și latura sa culinară.
Mirela este din Cluj și este foarte mândră de orașul ei natal, ca dovadă inițiativa ei și a altor colaboratori de a crea un blog numit ”Clipe de Cluj”, unde se regăsesc o mulțime de informații interesante, fotografii și impresii despre frumosul oraș de la poalele Feleacului.
De aproape doi ani, Mirela scrie pe blogul personal despre gândurile sale, trăirile sale, operele ei precum și despre familia ei formată din soțul grafician, Csaba și minunata lor fiică Enya ce le urmează cu succes  pasiunea pentru arta grafică.
Iată cartea de vizită a Mirelei, afișată pe blogul personal:
Am studiat la Academia de Arte Vizuale ”Ioan Andreescu”, Cluj-Napoca, (azi UAD),  Masterat în Arte Plastice și Decorative,  gradul didactic II ca profesor de Ed. Plastică (nu, nu profesez în învățământ, am fost titulară, dar mi-am dat demisia!), sunt ilustrator de carte, grafician, pictor și designer de brand la Dexign, firma noastră, etc. Sunt membră cu dreptruri depline în UAP România. Pictez, fac artă digitală și vând ceea ce realizez.”
Mirela a depășit însă sfera ilustrării de carte, lansând de curând o carte pentru copii, scrisă și ilustrată de ea însăși: ” Ideea mi-a venit acum doi ani şi jumătate. Am scris versurile acestei poveşti acum doi ani şi ceva…Am finisat  textul acum doi ani…Am creat personajele tot acum doi ani. Am definitivat desenele colorate, detaliile  şi layoutul cărţii, precum şi coperta, acum mai bine de un an. Abia acum s-a tipărit. Între timp, mi-au apărut cel puţin 10 cărţi de colorat, manuale ilustrate, cartea Aurorei, ilustrată de mine, alte colaborări…Doream coperte cartonate, dimensiuni mai mari, dar ar fi costat prea mult. Cartea mea, scrisă şi ilustrată de mine, nu apărea…Am acceptat să fie mai mică, fără carton, dar impecabil tipărită. E superbă hârtia, excelente culorile! Cartea există! Se numeşte “Şapte flori, nişte pisici, doi copii şi zâne mici“. Se vinde în librării şi chioşcuri. E cerută de grădiniţe şi şcoli.   Mulţumesc… pentru că acceptaţi azi şi câteva cuvinte!”, ne mărturisește cu emoție și bucurie, AICI.
Să vedem însă cum își prezintă Mirela Pete latura sa culinară, vizitatorilor Cantinei Sociale:
”E o treabă de cultură, de educație și de bune maniere – și nu exagerez afirmând asta – să știi să pregătești o masă pentru tine, pentru familia ta și pentru oaspeți (mai ales pentru oaspeți), având grijă ca cei care îţi fac onoarea de a accepta invitaţia la masă, să plece acasă mulţumiţi, cu zâmbetul pe buze şi absolut… sătui! Încântaţi de preparatele cu care au fost serviţi, de gust, miros, mod de servire şi aspect! Trebuie să cunoști alimentele de bază, să știi să servești masa, să aranjezi  frumos şi armonios totul. De ce?  Pentru că oricine e bine să înveţe cum se aranjează tacâmurile și vesela, cum se face o mâncare gustoasă și comestibilă, etc. Trebuie să știi ce să ceri la un restaurant! Să înveți cum să servești ceea ce prepari: cât mai apetisant, elegant, estetic și CURAT. Bărbații sunt cei mai buni bucătari. Asta nu înseamnă că ei gătesc mai mult decât femeile.  Dar fac din gătit o artă şi asta le dă o aură specială, pe care femeile, indiferent de talentul şi dăruirea pentru „bucătărit”, le-o recunosc, o respectă şi chiar se bucură de ea. Eu îi felicit pe toţi bărbaţii bucătari! Am observat că în branşa noastră, a artiştilor plastici sau designerilor, sunt destul de mulţi gurmanzi şi chiar bucătari pricepuţi. Dacă ar fi să-l amintesc doar de Brâncuşi, care i-a uimit pe americani cu „mămăliguţa cu brânză, cârnaţii picanţi, smântâna şi castraveciorii muraţi” ar fi, poate, suficient!”
Ah, doamna Mirela, nu mă miră deloc că printre artiști sunt foarte mulți bucătari pricepuți! Doar și bucătăria e o formă de artă, nu-i așa?
Iat-o acum pe Mirela așezându-se la una din măsuțele de pe terasă alături de tanti Jeni, la o cafeluță și la obișnuitele întrebări. Să le ascultăm:
T.J.: În copilărie, de câte ori au zugrăvit părinții tăi camera ta pentru a șterge desenele tale de pe pereți?
Mirela: Foarte rar, lăsau desenele acolo, deoarece arătau bine şi nici nu prea erau ai mei genul care să tot renoveze! (menţionez că aveam o casă foarte mare, în prima copilărie).
T.J.: Când ai gătit prima oară și de la cine ai învățat?
Mirela: la 10 ani, după ce ne-am mutat (din păcate…) la bloc. O prietenă a vrut neapărat să facem prăjitură. Am bătut ouăle, am adăugat zahăr (prea mult), făină, cacao şi am copt-o (prea puţin). A ieşit un pandişpan destul de bun, păcat că nu era destul de… copt!
T.J.: Te-ai gândit vreodată să ilustrezi o carte de bucate?
Mirela: Zilnic! Mama are şi acum un caiet cu desene care exemplifică vizual toate reţetele culinare scrise acolo!
T.J.: Ai lansat de curând o carte pentru copii, scrisă și ilustrată de tine. Ce sfaturi legate de mâncare le-ai da micilor tăi cititori ?
Mirela: În carte, la un moment dat, copiii mănâncă fructe, lapte şi frişcă! Lactate şi fructe le-aş recomanda şi în realitate. Piept de pui cu salată. Legume. Suc natural de fructe!
T.J.: Ce fel de mâncare pregătit de tine preferă soțul și fiica ta?
Mirela: Grătar din piept de pui şi salata de varză cu sos de iaurt.
T.J.: Ce fel de mâncare îți amintește de copilărie?
Mirela: găluşte (gomboţi) cu prune şi scorţişoară!
T.J.: Dacă ți s-ar sugera să desenezi un fel de mâncare ce ar inspira dragoste și bună înțelegere, care ar fi acela?
Mirela: O tartă cu fructe (căpşuni, frăguţe, fructe de pădure) şi cu  cremă de vanilie, o frunză de mentă  şi miere! Roz, alb, crem, roşu, verde proaspăt şi auriu!
Ah, doamna Mirela, cum ați adus aminte de gomboți și tarte cu fructe, cum mi s-a făcut brusc foame… Uffff. Vă rog io frumos, faceți ceva în sensul ăsta că nu mai pot… La fix! Invitata noastră își pune șorțul de bucătărie și se va apuca mintenaș de treabă… Priviți vă rog cu câtă naturalețe și lejeritate schimbă Mirela șevaletul cu cu masa de lucru din bucătărie. Un artist complet care își manifestă creativitatea în multiple domenii. Să o ascultăm așadar:
”Pentru azi am pregătit Varză de Bruxelles gratinată şi fursecuri bune şi aspectuoase, numite „Narcise”. Dar şi un desert de vară, cu fructe de sezon, cremă de iaurt şi muesli. Varza mea de Bruxelles a suferit unele modificări faţă de reţeta originală, devenind mai bună şi mai fragedă.  Sper că vă voi face poftă cu ea! Enya mea a mâncat de fiecare dată câte două porții, ea refuzând de obicei carnea, așa că vă asigur că e un deliciu Nu sunt chiar o pasionată de bucătărie, sunt zile când nici nu dau pe-acolo, dar îmi place să pregătesc o masă bună pentru cei dragi.
Pentru Varză de Bruxelles  gratinată am nevoie de:Varză de Bruxelles 1 kg, caşcaval 150 g, unt 100 g, făină 100 g, lapte 300 ml, smântână pentru gătit, cam 300  ml, ouă 3 buc, sare și condimente: oregano, piper (un praf), busuioc. Mai întâi,  curăţ varza de Bruxelles, o spăl şi o pun la fiert în apă clocotită, cu sare. După ce a fiert 20 minute, o pun într-o strecurătoare şi o las să se scurgă bine. Încălzesc untul, adaug făina, călesc, sting cu lapte, amestec bine cu telul şi  fierb câteva minute. Iau vasul de pe foc, îl las să se răcească, adaug smântâna lichidă, amestecată cu gălbenuşurile, sarea şi jumătate din cantitatea de caşcaval. În acest amestec  încorporez albuşurile bătute spumă.  Condimentez apoi cu oregano si busuioc. Pune varza într-un vas de cuptor, preferabil de sticlă termorezistentă ( Jenna,)  uns cu unt, se toarnă peste ea sosul, iar deasupra presar restul de caşcaval şi  dau vasul la cuptor pentru gratinare timp de 10 minute. Poftă bună! Varză de Bruxelles gartinată, made by Mirela Pete, mâncată de Enya și Xaba!! Acest poster înfățișează Varza gratinată de Bruxelles, așa cum o fac eu, cu… Enya la furculiță! Câteva aperitive uşoare, potrivite în fiecare anotimp şi o idee pentru aranjarea mesei. Ymmy! Poftă bună!:P
Mmmm… ce gustooosss… Nu mai prididesc să înfulec din varza asta de Bruxelles! Mai ales că am o furculiță mai mare ca a Enyeeei!!! Sâc, sâc, sâc… Până una alta, să vedem ce avem la desert:
”Azi ne răsfățăm cu fursecuri ușoare, pe nume Narcise dulci, bune lângă ceai, cafea, lapte sau ronțăite așa cum sunt. Sunt frumoase, seamănă cu narcisele, dovadă denumirea lor. Le facem des, evitând consumul de biscuiți cu cremă, din magazin, sau a altor dulciuri care nu-mi inspiră încredere. Vă asigur că în mai puțin de o jumătate de oră aveți fursecuri proaspete, calde și foarte bune! La ciocolată nu am de gând să renunț, e sănătoasă, conține mult potasiu, magneziu, glucide care stimulează gândirea și mai conține… hormonul fericirii! Esențialul e să nu exagerăm. Să revenim la fursecurile mele. Pe lângă aspect, sunt excelente și se fac ușor. Dacă nu aveți forma de narcisă (din comerț, găsiți voi o formă de floare),  folosiți orice formă : brăduleț sau trenuleț, pinguin, rotocol, nu are importanță, dar să aibă o formă care să vă încânte! Se pot servi si cu sirop de capsuni sau alte fructe aromate. Rețeta: 30 linguri făină, 8 linguri zahăr, un pachet marga Rama, 3 gălbenușuri și un albuș, un praf de copt, zeamă și coajă de lămâie, vanilie Bourbon (în aluat), jeleuri roșii sau oranj, cu gust de căpșuni sau portocale, voi alegeți! Se amestecă ingredientele, se face un aluat în castron, nu se întinde foaie, ci se prelucrează direct, aluatul fiind destul de moale. Se dă printr-o formă specială, la alegere (cum spuneam, din comerţ, intrebati), se pune jeleul colorat la mijloc, se coc 5 de  minute la foc tare, la început și apoi la foc potrivit, cam 10-15 minute.  Poftă bună! Așa arată fursecurile, poftă bună!
Așa arată fursecurile, poftă bună!
…se potrivesc lângă cafea!
Şi ca bonus, vă mai pregătesc un desert de vară, din următoarele ingrediente: 1/2  kg de fructe proaspete, amestecate: căpşuni,  strugurei,  banane,  mure, zmeură, toate spălate, curăţate, Cremă de iaurt dulce (cremoso) doua cutii,  pentru patru porţii, Miere 1 lingură sau 2, după gust, 50 gr alune sau arahide, Musli sau cereale cornflakes  200 grame. Pun în cupe fructele pregătite, amestecate cu puţină miere, apoi pun un strat de musli, cereale, alune. Adaug cremoso rece, amestecat cu miere, apoi ornez cu fructe din belşug Gata! E foarte bun şi răcoritor! Poftă bună!
Minunat, dragilor, minunat! Narcisele nu numai că arată bine dar sunt bune, dulci și se topesc în gură… Iar de desertul de vară ce să mai zic… Absolut delicios!
Să vedem însă ce ambianță sonoră ne propune invitata noastră de azi:
Niște melodii minunate și de sezon dragilor!
Uff… ce păcat că se termină ziua aceasta excelentă… Mulțumim din suflet Mirelei pentru onoarea pe care ne-a făcut-o venind azi la Cantină și pentru gândurile și bunătățile ei minunate  și vă învităm și pe voi să le degustați! EU am pregătit vinișor rece la carafe și dozatorul de bere, așa că nu aveți nici un motiv să nu treceți azi pe aici! Pe Mirela o veți găsi la bucătărie sau la șevalet, aici în curtea Cantinei!
Dați năvală și poftă mareee!!!

Tortellinni magnifici cu sos de tomate. Guguluf ca un puf cu nucă și banane

Iunie 22, 2011

DIMINEAȚA ACEASTA, DEVREME…

Tânăra privea pe fereastră răsăritul de soare. Cerul brăzdat de nori negri și cenușii se lumina treptat cu nuanțe roșiatice ce se transformau încet, ca într-un balet celest, în albastrul acela nemărginit și etern. „E timpul să plecăm, se va trezi curând”, îi șopti ea motanului care lenevea dând din coadă. Amândoi vegheau asupra bărbatului care dormea un somn adânc, parcă fără vise. ” Da, cred că e timpul…, zise motanul, se va trezi curând și nu trebuie să afle că am fost aici.” Tânăra se îndepărtă de la fereastră și privea la bărbatul care dormea. ” Deci va trebui să afle totul până la urmă… Este inevitabil, nu-i așa?” Motanul oftă adânc: ” Da, este inevitabil… va trebui să-i spun totul, dar nu azi, nu acum. Trebuie să afle de rolul lui în toată povestea asta, doar știi că a fost Ales. Polonicul nu se înșeală niciodată.” Se îndepărtară amândoi tiptil de lângă pat. Tânăra oftă și-l îl mai privi o dată pe bărbatul cufundat în somnul cel greu. „Dragul meu…” șopti ea cu vocea caldă și joasă. Apoi se adresă motanului care tocmai apăsa cu lăbuța pe clanța ușii: ” Stanislas, te rog, spune-mi că totul se va sfârși cu bine…” . „Va fi bine, Miruna, rânji motanul, va fi bine, dar nu știm încă pentru cine. Hai să ne grăbim, se va trezi curând!” Tânăra oftă din nou și amândoi ieșiră tiptil din încăpere, exact în clipa în care bărbatul dădea semne că se trezește. De pe fereastră se auzea ciripitul vesel al păsărelelor ce anunțau o nouă zi voioasă.

CÂTEVA MINUTE MAI TÂRZIU…

Băiiiiiii, cât am dormit! Hai că am bătut recordul de data asta. O fi de la vremea asta, ba ploioasă ba călduroasă care nu se mai hotărăște odată?… M-oi fi mutat la Tropice și nu știu? Tre să verific cu GPS-ul… În fine, am dormit așa de mult că nici nu știu dacă am visat ceva… De fapt, în timpul somnului, parcă m-am simțit cumva învăluit în aura cea roz a Mirunei… caldă și protectivă… Mmmmm… Dar nuș de ce parcă mi-l amintesc și pe motanul Stanislas… Uff, nesuferitul! Cum se interferează el în fanteziile mele! De fapt sunt cam gelos pe el, pisicul acesta mă întrece la lene, grupa mare și parcă tanti Jeni îi dă porții mai mari de mâncare decât ale mele. Na! Tre să remediem aspectul acesta…. Dar până atunci hai să mai lenevesc un pic cu gândul la Miruna… Ufff… Când o să mă maturizez și eu? Trebuie să-i spun odată și odată ce simt pentru ea, doar am trecut de multișor de vremea dragostei neîmpărtășite… Eh, în fine! Toate la momentul potrivit! Acum,însă, gata cu lenea și fanteziile că tre să mai și mâncăm azi! Oare ce bunătăți pregătește azi tanti Jeni? Aș avea chef de niște paste… uhhh… ia să vedem! Fuguța la Cantină! Mă îmbrac repejor și mă setez pe pilot automat, ghidat de mirosul minunat ce vine din bucătăria Cantinei… sniff, sniff… Și, uite, cum mă apropii eu de Cantină îndrumat de simțul olfactiv și dau nas în nas cu Miruna, care tocmai venea de la plimbărica de dimineață cu cățelul Dowgird. Domnișoara îmi zâmbește cu subânțeles: „Oooo, bună dimineața domnu Gheorghe! V-ați gândit să ne mai vizitați din când în când? Ce-ați mai făcut zilele astea?” Evident m-am fâstâcit tot, ce să fac… ” Păiii,am dormit…” Cu gândul la tine vroiam să mai zic, dar parcă mi s-a pus un nod în gât. Miruna râse ușor: ” Hai, somnorosule, cafeaua e gata și ți-am făcut și niște brioșe în formă de ursuleț!” Ahhh, cum știe ea să mă răsfețe în diminețile mele somnoroase… și ca totul să fie perfect, iată că și tanti Jeni parcă mi-a ghicit poftele: tocmai prepară niște delicioase tortellini cu sos de roșii! Whoaaa! Mulțumesc, tanti Jeni! Ce bun eeee!

 

Deci pentru minunăția asta culinară, la 500 de grame de tortellini, dumneaei mai combină două cepe mari, doi căței de usturoi, patru linguri de ulei de măsline, 500 de grame de roșii, o linguriță de zahăr, sare, piper măcinat, 250 de grame de mozzarella și o legătură de busuioc. Hai să vedem ce procedură magică aplică tanti Jeni la elementele de mai sus: păi, pentru început, decojește roșiile, le taie cubulețe și le pune la scăzut cu ceapa tocată mărunt și cățeii de usturoi, adăugând și zahărul, sarea și piperul. Între timp, tortellini se fierb în apă cu sare și puțin ulei, iar mozzarella se dă pe răzătoarea mare. După ce totul este gata, tortellini se amestecă cu sosul de roșii (din care s-a scos usturoiul), apoi totul se răstoarnă într-o tigaie, împreună cu mozzarella rasă, tunsă și frezată. Se pune tigaia la foc mediu, cu capacul pus, vreo zece minute până se topește mozzarella cea delicioasă, apoi se presară deasupra busuiocul tăiat mărunt…. Ahhh, dragilor… irezistibil de apetisant!

Și acum desertul… zbor în pași de balet până la Miruna să vedem ce pregătește ea acolo cu degețelele ei fine și delicate… Ah, un guguluf! Ce drăguț! Guguluf cu nucă și banane! Miruna tocmai și-a pregătit forma de guguluf, știți voi, cea rotundă cu gaură-n mijloc și și-a așezat tacticos pe masa de lucru ingredientele cele minunate: 100 de grame de unt, 250 de grame de zahăr, trei ouă, 125 de mililitri de sana, 300 de grame de făină, un plic de praf de copt, 100 de grame de miez de nucă, 300 de grame de banane coapte și două lingurițe de sirop de ghimbir. Pentru început, Miruna freacă untul cu zahărul, după care adaugă bananele pisate, ouăle ușor bătute, siropul de ghimbir și sana, amestecând totul până la omogenizare. Separat se amestecă praful de copt cu făina și miezul de nucă tăiat măricel, rezultatul încorporându-se apoi în compoziția de banane. Buuunnn… Forma de guguluf se unge cu puțin unt, se presară cu puțină făină și apoi se răstoarnă în ea minunata compoziție. Se pune la cuptor pentru vreo oră, apoi se scoate și se lasă la răcit vreo zece minute, după care se răstoarnă pe un platou. Ouuu, ouuuuu…. ce bun eeeee! Abia aștept să fie gata și să servesc un sector de „țeavă” din asta delicioasă!

Dragilor, răsfăț maxim ce să zic! Vă așteptăm și pe voi să vă înfruptați din bunătățile astea minunate… Fug repede să mai prind tortellini, poate azi mănânc mai mult ca afurisitul de motan, Stanislas. Ufff, trebuie să învăț de la el cum să lenevesc mai mult și mai eficient… hai, fraților, dați năvală! Poftă mareee!


Guest-Star Day: Manuela Golescu

Iunie 16, 2011

Dragele mele și dragii mei, bine v-am regăsit în minunata zi de joi. Sper că ați petrecut bine aseară cu ocazia eclipsei de lună, nu ca mine care am stat în ploaie, poate poate văd și eu ceva din chestia asta. Nu de altceva, dar eram doar curios ce dispare mai repede: luna de pe cer sau căpșunile din imensul castron pe care mi l-a pregătit Miruna la rugămințile mele insistente. Draga de ea! În fine.

Acum, după evenimentul astronomic al săptămânii, urmează, așa cum bănuiți, evenimentul gastronomic al săptămânii și anume Guest-Star Day la Cantina Socială!

Tanti Jeni și Miruna se afșă deja la poarta Cantinei acolo unde tocmai a sosit invitata noastră de azi! Dragii mei, aplauze și urale pentruuuu… Manuelaaaa Golescuuuuu!!! Doamna Manuela, cu zâmbetul ei minunat, pășește maiestuos la braț alături de tanti Jeni și Miruna în incinta Cantinei, acolo unde ne va dezvălui câte ceva despre latura culinară a dumneaei.

SĂ vă spun încă câteva cuvinte despre invitata noastră de azi: Dedicată în ultimii ani televiziunii, actrița Manuela Golescu a fost moderatoarea și realizatoarea emisiunii “Extraordinarul de fiecare zi” la Senso TV și moderatoare talk- show- lui “Credință & Celebritate” la Pax TV.

Actriță de teatru si film, formată la clasa unor profesori maeștri precum Mircea Albulescu și Grigore Gonta, a părăsit cariera de inginer energetic pe care tocmai o începuse, urmându-și chemarea dintotdeauna, aceea a artei.

Manuela Golescu a avut o mare șansă, aceea că, încă din anul al doilea de facultate, a jucat pe scena Teatrului National din București, sub bagheta unor mari regizori ca Victor Ioan Frunză (Ghetou), Dan Micu, Horia Popescu, Grigore Gonta, alături de mari actori precum Gheorghe Dinică, Mircea Diaconu, Mircea Rusu și mulți alții.

În același timp, Manuela a început o serie de colaborări în producții de film naționale și internaționale, împlinindu-si visul de copil pe tărâmul filmului. A lucrat cu mari regizori români ca Mircea Veroiu, Andrei Blaier, Stere Gulea, Sergiu Nicolaescu. Cel mai important rol a fost Mima Arnoteanu în “Craii de Curtea Veche” a lui Mircea Veroiu, unde a jucat alături de actori importanți ai filmului romanesc: Mircea Albulescu, Gheorghe Dinică, Ovidiu Iuliu Moldovan, Răzvan Vasilescu, Marius Bodochi și alții.

De asemenea, între regizorii străini cu care Manuela Golescu a lucrat, amintim pe Roger Christian, Claude Rome, David Whitley și alții. Cel mai important rol într- un film străin a fost Helen din “Nobody’s children”(Copiii nimanui) a lui David Whitley, unde a jucat alături de megastarul american Ann Margret, aceasta oferindu-i Manuelei o deosebită apreciere.

In anul 1997, Manuela a creat Fundația GOLESCU pe care o conduce și în prezent, inspirată să promoveze, în țară și în străinătate, valorile autentice din tezaurul de bogăție culturală și spirituală al României, pornind de la o nouă cultură a comunicării.

Manuela Golescu a promovat ideea de interferență a artelor, realizând spectacole în spații alternative, și mai ales recitaluri de poezie și muzică în dialog. Aici amintim și realizarea CD- ului “Te port in mine”, dialog de poezie și muzică religioasă (primul de acest gen în România), în limba română și engleză, pe versurile călugăriței Maica Teodosia, în interpretarea Manuelei și a corului teologic Harisma, cu participarea extraordinara a Părintelui Arhimandrit Teofil Paraian de la Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, lansat în turnee în România și Statele Unite. A urmat CD-ul “Luminile iubirii”.

Îmi place întotdeauna să-l amintesc pe Părintele Teofil care spune ca arta are “un dar de împodobire a sufletului, de îmbunătățire sufletească”. Și, ca sfaturi, mai ales pentru tineri, Părintele Teofil spune: “Aș vrea să le ofer ceea ce pentru mine a însemnat mult, pentru viața mea personală, a însemnat liniște, bucurie, alinare sufleteasca. Mă gândesc, în special, la doua lucruri esențiale și anume: la Credința în Dumnezeu și la Cultură.”, ne mărturisește Manuela.

Mai multe lucruri interesante despre cariera și activitatea invitatei noastre de azi, puteți afla răsfoind BLOGUL dumneaei precum și cel al FUNDAȚIEI pe care o reprezintă.

Dar să vedem ce mai aflăm despre invitata noastră de astăzi, în urma mini-interviului pe care tanti Jeni i-l va lua la obișnuita cafeluță servită la măsuța de pe terasă. Să le ascultăm…

T.J.: Mai știi care este diferența dintre 1 KVA și un 1Kilowatt?

Manuela: Deși a trecut ceva vreme de când am învățat asta, mai știu despre KVA căeste unitatea de măsură pentru puterea aparentă și se folosește în cazul curentului alternativ, iar  watt-ul este unitate de măsură pentru puterea activă.

T.J.: Ce amintiri ți-a destăinuit Ann Margret despre Elvis Presley?

Manuela: Eu și Ann Margret eram oarecum rivale în filmul american “Nobody’s Children”…nu prea am stat la destăinuiri…

T.J.: Cine ți-ar fi plăcut ca partener pe scenă: Marlon Brando în ”Un tramvai numit dorință” sau Al Pacino în ”Richard al treilea”?

Manuela: Deși îmi plac ambii actori ca parteneri de scenă. îl prefer pe Marlon Brando, datorită textului din ”Un tramvai numit dorință” și rolului Blanche pe care l-am interpretat.

T.J.: Care rol pe scenă te-ar împlini ca actriță de teatru?

Manuela: Scarlett O’Hara din “Pe aripile vântului”

T.J.: Care ar fi în opinia ta punctul de intersecție între creația artistică și creația culinară?

Manuela: Pentru mine, punctul de intersecție între cele două arte este Inspirația.

T.J.: Ce fel de mâncare are pentru tine o semnificație spirituală aparte?

Manuela: Aleg Peștele, datorită semnificației sale hristice.

Eiiii, dar gata cu vorbăria că iată, a sosit ora prânzului și clopoțelul intern deja sună adunarea pentru masa de prâââânz. Ce bunătăți ne va pregăti doamna Manuela? Ia să vedem…

”Vă propun un meniu ușor, hrănitor și delicios. Ca fel principal, voi pregăti o minunată supă de ciuperci. Pentru aceasta,  fierb 2 litri de apă și când apa clocotește, adaug 500 g ciuperci tăiate mărunt; adaug două linguri mari de praf de legume uscate, după care,  două legături de ceapa verde tăiată mărunt. Totul fierbe 20 de minute, apoi adaug 300 de grame de tăieței, trei linguri mari de ulei de măsline și două linguri mari de legume uscate mărunțite. Se continua fierberea încă 15 minute, după care adaugă câteva grame de busuioc pulbere și piper. La urmă, se presară usturoi crud, tăiat mărunt. SĂ știți că rețeta aceasta a fost mai întâi experimentată pe mine de către logodnicul meu, care e foarte creativ… Poftă bună!”

Eiiiii, dacă ați știi ce frumos miroase în bucătărie acum, când fierbe supa asta! Deja mi-am pregătit castronul să știți! Și lingura cea mare! Abia aștept să fie gata, miam-miammm…

Dar să vedem ce ne pregătește doamna Manuela și pentru desert. Ia să o ascultăm:

” Pentru desert, vă prepar ceva de sezon, și anume, o delicioasă salată de fructe:  Pentru aceasta voi folosi  următoarele ingrediente: două banane tăiate rondele, 200 de grame de ananas mărunțit din compot, două bucăți de  kiwi tăiate felii, o minolă tăiată bucăți, două linguri mari de miere.  Amestec totul într-un castron, pun conținutul în două cupe de sticlă iar deasupra torn câte un iaurt mic de fructe, la alegere. Poftă bună!”

Dragii mei, nu am decât un cuvânt pentru salata asta: ”irezistibilădedelicioasă”. Sper că acum pierdeți timpul silabisind corect ceea ce a m zis, timp în care înghit lingură după lingură din minunata salată de fructe preparată de doamna Manuela.

Eiiiii, dar să vedem ce ne pregătește dumneaei ca ambianță sonoră:

Minunat dragilor și înălțător în același timp! Mulțumim din tot sufletul invitatei noastre de azi pentru onoarea de a veni în mijlocul vostru și vă invit și pe voi, dragele mele și dragii mei, să vă înfruptați din delicioasele preparate și din hrana spirituală oferită de distinsa noastră invitată. Dați năvală și poftă mareeee!!!


Ciorbiță a la grec. Sufleu delicios de pește. Tort irezistibil de frișcă

Iunie 15, 2011

Fraților, vă rog eu, când vedeți că lipsesc așa de mult de la apel, faceți cumva și treziți-mă! Bateți în țeava de la calorifer, aruncați cu pietricele în geam sau rugați-o pe vecina de deasupra să-și mute pianul din sufragerie în bucătărie și înapoi, de vreo două-trei ori. Dacă nici una din metodele astea nu funcționează, puteți apela la o sirenă de locomotivă. Efect garantat, dar sper să nu ajungem până acolo… Oricum, vremea asta schimbătoare m-a îndemnat la somn prelungit și profund zilele astea. Ufff… noroc cu cafeluța asta a lui tanti Jeni de care sunt dependent și nu pot să mă trezesc fără ea…

Și pentru că veni vorba de tanti Jeni, să vedem ce haleală mai pregătește dumneaei, că azi m-am târât în patru labe până la Cantină, așa de foame îmi era de dimineață. Păi pentru că tot se vorbește de criza grecească, tanti Jeni s-a gândit să ne răsfețe azi cu o ciorbiță a la grec, plină de legume și vitamine… Ahhh, exact la țanc! Pentru prepararea ciorbiței,, dumneaei a pregătit următoarele elemente chimice: un kilogram de cărniță de pui, doi morcovi, o ceapă, două ouă, doi morcovi, patru linguri de orez fiert, o lingură de leuștean tocat, una de pătrunjel tocat, o țelină, o rădăcină de pătrunjel, o lămâie, 150 de mililitri de lapte, 100 de grame de smântână, sare și piper boabe. Buuun… Tanti Jeni spală carnea de pui și o tranșează în bucăți mici apoi o pune la fiert în doi litri de apă rece, cu sare, timp de vreun sfert de oră, timp în care supa se spumează. Curăță apoi ceapa, țelina, morcovii și rădăcina de pătrunjel, le taie cubulețe și le pun în oala de supă împreună cu piperul boabe, lăsând totul la fiert pentru încă vreo jumătate de oră. Ahhh… ce frumos miroase…. După ce cărnița și legumele s-au fiert, supa se strecoară și se combină cu ouăle și laptele bătute în prealabil într-un vas separate. Se adaugă apoi orezul fiert, zeama de la o lămâie, cubulețele de legume și bucățelele de carne, apoi se mai lasă la fiert vreo cinci minute. Mmmmm…. Ce aroma minunată, dragii mei! Fiecae porție se servește cu smântână și cu leuștean și pătrunjel, presărate cu grație.

La felul doi avem un minunat sufleu de pește, pregătit de tanti Jeni din 400 de grame de file de pește alb, 30 de grame de unt, 200 de grame de brânză feta, patru ouă, piper, cimbru uscat și două lingurițe vesele de suc de lămâie. Tanti Jeni pune niște apă la fiert, iar când aceasta ajunge la punctul critic de 100 de grade Celsius și face bulbuci, pune peștele în oală vreo cinci minute, să fiarbă puțin. Apoi îl scoate și-l taie bucățele mici-pitici. Gălbenușurile de la ouă se bat bine și se amestecă cu untul topit și cu brânza rasă, tunsă și frezată și se omogenizează, adăugând între timp cimbrul și piperul. Buuun… Albușurile de ou nu stau nici ele degeaba ci sunt bătute spumă cu două lingurițe de suc de lămâie. Spuma trebuie să fie tare și compactă, știți voi. Acum, tanti Jeni amestecă cu grijă și grație compoziția de brânză cu bucățile de pește adăugând apoi spuma de albuș și amestecând ușor de câteva ori.

Compoziția obținută se roarnă într-un vas termorezistent înalt și se pune la cuptor pentru vreo jumătate de oră. După ce este gata se lasă la răcit în cuptor, fără să se deschidă ușa, pentriu a nu permite sufleului să se lase. Mmmm… după cum miroase nu poate fi decât minunat, nu-i așa?

Se servește cald cu sos de smântânică… Delicios, dragilor, delicios!

Pentru ca meniul de azi să fie complet, Miruna cea dulce a pregătit în azi, un minunat tort cu frișcă. Aiiii… abia aștept să fie gata! La 12 ouă, dulcea noastră prințesă a dulciurilor mai folosește 200 de grame de făină, vanilie, 100 de grame de unt, 150 de grame de migdale și o jumătate de baton de vanilie. Așaaaa… Mirunica separă ouăle și freacă 8 gălbenușuri până se fac spumă, împreună cu 200 de grame de zahăr, adăugând apoi cu delicatețe făina și albușurile, bătute și ele spumă. Blatul obținut se coace la foc potrivit, pus într-o formă de tort, evident. Când este gata, se lasă la răcit și se taie apoi în trei straturi. Buuuunnn… între timp, Miruna prepară crema ( miam, miammm…) din patru gălbenușuri, untuleț, zăhărelul pudră, jumătatea de baton de vanilie și migdalele care între timp au fost opărite, curățate și măcinate. La început, Miruna freacă untul cu zahărul și apoi adaugă pe rând celelalte componente, obținând o cremă super-delicioasă!

Acum vine partea finală, în care cele trei straturi de blat se ung cu cremă, se pun unul peste altul și tortul se îmbracă cu multă-muuuuultă frișcă, îndulcită și un pic vanilată. Ahhh, e delicios, mititelul! Stă cuminte acum la frigider și vă așteaptă!

Eiiii, ce miercure frumoasă dragilor! Păpică bună, bere rece de la dozator… hai că zilele astea umplu piscina că m-a pus tanti Jeni s-o curăț bine de tot! Dați năvală și poftă mareee!!!


Guest-Star Day: Doamna Liliana

Iunie 9, 2011

Da, știu ce credeți. Și să știți că așa credeam și eu. Dar uite că tanti Jeni nu e supărată pe mine că am lipsit așa de mult de la Cantină și m-a primit azi ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Oricum să știți că nici o scuză nu este bună pentru dumneaei în cazul meu. Și să știți că mă pricep la găsit scuze. Puteam să-i zic de exemplu că am ajutat un melcușor să-și găsească părinții. Impresionant, nu? Nu și pentru tanti Jeni, care mă privește cu un pic de reproș de îmi vine să intru în pământ de rușine… ufff… ”Hai Gheorghe, ai venit la țanc”, îmi zice dumneaei , făcând ultimele pregătiri înaintea de sosirea invitatei de azi. ”Hai, ia fă prezentările că acu apare doamna Liliana și mă duc cu Miruna la poarta Cantinei să o întâmpinăm cum se cuvine”.

Eiiii, vine doamna Liliana! Ce bine! Chiar mă gândeam când o să apară și dumneaei ca invitată la Cantină că eu ca invitat la taraba dumneaei cu cărți sunt aproape zilnic.

Ah, dar iat-o că apare zâmbind toată și emanând bună dispoziție: doamnelorrrr și domnilooooorrr… aplauze și urale pentruuuuuu… Doamnaaaaaa Lilianaaaaa!!!

Trebuie să vă spun cine este invitata noastră de azi. Dumneaei este foarte pasionată de cărți ” Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc și să colecționez cărți.”, ne mărturisește dumneaei. Primul chioșc de cărți vechi l-a deschis acum 6 ani, în zona Pieței Moghioroș din Drumul Taberei. ”Deși mi-a fost puțin teamă la început, am reușit să atrag destui clienți fideli care căutau cărți de colecție, prin faptul că împărtășeam aceeași pasiune și vorbeam aceeași limbă.”  Acum trei ani a deschis și ce al doilea chioșc, la Drumul Taberei 34, lângă o florărie. ”Am lăsat soțului în grijă chioșcul de la Moghioroș, iar eu mă ocup acum de punctul acesta de la ”34”. Este construit ca și cel vechi, din lemn, seamănă ca o căbănuță în care stau înconjurată de cărți”, ne spune Doamna Liliana. ”Cunosc titlurile pe dinafară. Dacă vine un client și cere o carte anume, eu știu dacă o am aici sau la chioșcul celălalt, fără să consult vreo agendă sau bază de date. Majoritatea cărților de aici le-am citit, pe unele în adolescență, pe altele mai la bătrânețe.

Acum câteva luni, doamna Liliana a trecut în online, înființând două bloguri: ”Cărți vechi online” și cel mai recent ”Cărțile tale vechi”. De primul se ocupă soțul meu, care mai adaugă acolo și articole de numismatică sau de colecție.Cărțile tale vechi” este blogul de care mă ocup eu și adaug seară de seară noi și noi titluri pe care le scanez cu răbdare. Așa am învățat și eu să mânuiesc tehnica asta modernă și instrumentele de comunicare online, dar mai am până când voi deveni o maestră.” Ne mărturisește doamna Liliana. Tot dumneaei continuă: ”Aș dori ca vizitatorii să comenteze impresiile lor despre cărțile postate de mine. Dacă le-au citit, ce impresie le-au făcut și alte opinii similare. Aș dori eu să fac aceste remarci la titlurile pe care le postez, însă timpul nu-mi permite acest lucru.

Dar iată că doamna Liliana și-a făcut timp să treacă pe la noi pe la Cantină și să-și dezvăluie latura culinară, prin interviul pe care tanti Jeni tocmai i-l va lua invitatei noastre, la obișnuita cafeluță servită pe terasa Cantinei. Să le ascultăm:

TJ: Vă place cartea. Vă folosește la ceva?

D-na Liliana: Da, cred că-mi folosește. Cititul este o pasiune veche pentru mine, care de câțiva ani am transformat-o într-o mică afacere. Știți cum se spune: ”îmbină utilul cu plăcutul”.

TJ: Care autor de carte de bucate se vinde mai bine ca Sanda Marin?

D-na Liliana: Cred că mai bine ca Sanda Marin s-ar vinde Horia Vârlan. Cartea dânsului nu am avut-o niciodată la vânzare dar clienții întreabă mereu despre ea, neștiind de fapt cât de mult costă.

TJ: De ce ați deschis o tarabă cu cărți și nu o gogoșerie?

D-na Liliana: Pentru că nu-mi plac gogoșile J Glumesc. Am considerat că deschiderea unei tarabe cu cărți vechi este ceea ce pot să fac și nu voi regreta niciodată alegerea făcută. Consider că este foarte important să faci ceea ce îți place și consider că din acest punct de vedere sunt o norocoasă.

TJ: Ce vă luați de citit când mergeți la pescuit?

D-na Liliana: La pescuit nu-mi iau nimic de citit. Profit de liniște și îmi încarc bateriile.

TJ: Ce merge mai bine: vânzarea de cărți online sau cea offline?

D-na Liliana: Blogul ”Cărțile tale vechi” este deschis de câteva luni și este în continuă promovare și adăugare de conținut. Deocamdată pot spune că vânzarea aici la tarabă merge mai bine, deși sunt clienți care află de acest loc prin intermediul blogului. Dintre cei care vizitează totuși blogul, cred că în jur de 1% sau 2% comandă on-line.

TJ: Ce gen literar de carte veche este cel mai căutat?

D-na Liliana: Nu se caută un gen literar anume. Cererile sunt foarte diferite. Se vând foarte bine și marii clasici ai literaturii universale dar și romanele comerciale gen Sandra Brown. Sincer vorbind, cele din urmă depășesc ca volum de vânzări operele titanilor literaturii universale, Sandra Brown și autori similari fiind preferații doamnelor mai în vârstă, care doresc să citească povești frumoase. Așa cum zicea o clientă de a mea, ” cu aceste cărți, mă plimb în toată lumea”.

TJ: Ce carte de bucate de la tarabă vă inspiră în bucătărie?

D-na Liliana: Nu am o carte anume din care mă inspir deși, după cum vă puteți da seama, vânzând cărți de acest gen, am o colecție destul de vastă de cărți de bucate. Multe din ele nu le-am răsfoit niciodată dar îmi place să le am.

TJ: Cum gătiți peștele și de unde ați învățat asta?

D-na Liliana: Să știți că gătesc pește foarte rar. Atunci când merg la pescuit cu soțul meu, întâi împărțim captura pe la prieteni și de abia apoi gătim ceea ce ne rămâne. Adevărata cură de pește, însă, o facem în Delta Dunării, unde am mers de câteva ori. Din păcate, anul acesta nu cred că vom ajunge acolo. În Deltă am mâncat pește pregătit în cele mai diverse feluri. Într-o bună zi voi împărtăși din aceste rețete extraordinare.

Eiiii, dar până la rețetele de pește, pe care dânsa ni le va prezenta cu siguranță, să vedem ce delicii ne va pregăti azi doamna Liliana:

Ca fel principal vă voi prepara niște extraordinare vinete umplute.

AM nevoie de următoarele ingrediente: două  vinete de dimensiuni medii, 600 de grame de arne de vită sau amestec, o ceapă mica, doi căţei de usturoi, o linguriţă rasă de enibahar măcinat, o linguriţă de nucșoară rasă, o jumătate de  linguriţă de scorțișoară, trei  linguri de pastă de tomate, o lingură de oregano uscat, o lingură de unt, o lingură de făină, o cană de lapte gras (300 ml), două linguri de  parmezan, un ou, o roşie mare, o cană ulei de măsline, sare și piper.

La început curăţ ceapa şi usturoiul şi le toc mărunt, după care tai vinetele în jumătate, pe lungime. Scot cu grijă miezul vinetelor, cu o lingură. Miezul  acesta nu se aruncă ci se toacă, nu chiar mărunt. Ceapa și usturoiul se călesc un pic în două linguri de ulei de măsline, apoi se adaugă carnea tocată și miezul de vinete, lăsându-se totul la rumenit până se evaporă apa lăsată de carne. După toate acestea, adăugăm enibaharul, oregano, scorțișoara și o linguriță rasă de nucșoară. Se rumenește totul bine, se adaugă pasta de tomate și se potrivește gustul cu sare și piper.  După ce amestecul se răcește, se adaugă oul, amestecând totul până la omogenizare.

Trecem acum la jumătățile de vinet, care se rumenesc pe ambele părți în ulei de măsline încins într-o tigaie. După ce se scot, se pun la scurs pe un șervet de hârtie și se trece la preparat sosul Bechamel:

Topesc untul într-o crăticioară, adaug făina și amestec timp de 20-30 de secunde, apoi sting cu laptele și amestec constant până obțin un sos mai gros, așa. Brânza rasă o încorporez în sos, adăugând apoi sare, piper și nucșoară.

Trecem acum la partea de final: încing cuptorul la 200 de grade, pun vinetele într-o tavă, le umplu cu amestecul de carne și torn apoi sosul peste vinete, uniform. Deasupra fiecărei vinete, pun o felie de roșie și presar cu oregano. Tava va sta în cuptor pentru 10-12 minute, până se rumenesc vinetele. Se servește fierbinte, poftă bună!

Pur și simplu delicios, dragilor! Bun, gustos, condimentat… iar sosul bechamel este un adevărat deliciu! Hai că merge o halbă de bere la vinetele astea! Mă duc să pregătesc dozatorul, cât doamna Liliana pregătește desertul, da?

Pentru desert propun ceva foarte ușor și pufos, și anume prăjitură cu iaurt:

iaurt simplu(eu am folosit cam 250 de gr ), trei ouă, un plic de zahăr vanilat, un praf de sare, coaja de la o lămâie, un plic de praf de copt, zahăr, făină, ulei și zahăr pudră (opțional).

După ce golim iaurtul, nu îl aruncăm ci îl folosim ca măsură pentru următoarele ingrediente: o măsură de ulei, două de zahăr și trei de făină. La început, amestecăm bine de tot zahărul cu gălbenușurile de ou, apoi adăugăm iaurtul, amestecăm din nou bine de tot și turnăm treptat uleiul, amestecând încontinuu. Se adaugă apoi făina și praful de copt, dar treptat și amestecând continuu, să nu facă cocoloașe. La final se adaugă albușurile bătute spumă tare detot.

Compoziția aceasta se pune într-o tavă unsă și tapetată cu făină, care s eva pune în cuptorul încălzit în prealabil. Tava va sta la cuptor vreo 30-40 de minute, până când începe să se rumenească prăjitura la suprafață.

După ce se răcește, o tai după preferință și o pudrez cu zahărul pudră. Este un desert delicios, mai ales dimineața la cafea sau la o cană cu ceai sau lapte. Poftă bună!

Mmmmm.. ce bune suuuuunt! Știu că m-am mânjit de zahăr pudră pe nas și gură dar nu-mi pasă. Nu vă speriați că vă las și vouă o bucățică! O bucățică pe care o veți împărți între voi, desigur!

Dar ce ambianță sonoră avem pentru azi, doamna Liliana? Ia să auzim:

”Vă propun două piese interpretate de favoritul meu Joe Dolan”:

Foarte frumos, doamna Liliana, mulțumim mult!

Ah, ce zi minunată! Nici nu se putea să fie altfel ziua în care am revenit la Cantină J Tocmai am scos dozatorul de bere, cum vă ziceam, iar doamna Liliana a pregătit deja primele serii de vinete umplute și de prăji cu iaurt. Mulțumim din suflet invitatei noastre de azi și vă invităm să gustați și voi din bunătățile acestea delicioase. Dați năvală și poftă mareeeeeee!!!


%d blogeri au apreciat asta: