Guest-Star Day: Doamna Liliana

Da, știu ce credeți. Și să știți că așa credeam și eu. Dar uite că tanti Jeni nu e supărată pe mine că am lipsit așa de mult de la Cantină și m-a primit azi ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Oricum să știți că nici o scuză nu este bună pentru dumneaei în cazul meu. Și să știți că mă pricep la găsit scuze. Puteam să-i zic de exemplu că am ajutat un melcușor să-și găsească părinții. Impresionant, nu? Nu și pentru tanti Jeni, care mă privește cu un pic de reproș de îmi vine să intru în pământ de rușine… ufff… ”Hai Gheorghe, ai venit la țanc”, îmi zice dumneaei , făcând ultimele pregătiri înaintea de sosirea invitatei de azi. ”Hai, ia fă prezentările că acu apare doamna Liliana și mă duc cu Miruna la poarta Cantinei să o întâmpinăm cum se cuvine”.

Eiiii, vine doamna Liliana! Ce bine! Chiar mă gândeam când o să apară și dumneaei ca invitată la Cantină că eu ca invitat la taraba dumneaei cu cărți sunt aproape zilnic.

Ah, dar iat-o că apare zâmbind toată și emanând bună dispoziție: doamnelorrrr și domnilooooorrr… aplauze și urale pentruuuuuu… Doamnaaaaaa Lilianaaaaa!!!

Trebuie să vă spun cine este invitata noastră de azi. Dumneaei este foarte pasionată de cărți ” Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc și să colecționez cărți.”, ne mărturisește dumneaei. Primul chioșc de cărți vechi l-a deschis acum 6 ani, în zona Pieței Moghioroș din Drumul Taberei. ”Deși mi-a fost puțin teamă la început, am reușit să atrag destui clienți fideli care căutau cărți de colecție, prin faptul că împărtășeam aceeași pasiune și vorbeam aceeași limbă.”  Acum trei ani a deschis și ce al doilea chioșc, la Drumul Taberei 34, lângă o florărie. ”Am lăsat soțului în grijă chioșcul de la Moghioroș, iar eu mă ocup acum de punctul acesta de la ”34”. Este construit ca și cel vechi, din lemn, seamănă ca o căbănuță în care stau înconjurată de cărți”, ne spune Doamna Liliana. ”Cunosc titlurile pe dinafară. Dacă vine un client și cere o carte anume, eu știu dacă o am aici sau la chioșcul celălalt, fără să consult vreo agendă sau bază de date. Majoritatea cărților de aici le-am citit, pe unele în adolescență, pe altele mai la bătrânețe.

Acum câteva luni, doamna Liliana a trecut în online, înființând două bloguri: ”Cărți vechi online” și cel mai recent ”Cărțile tale vechi”. De primul se ocupă soțul meu, care mai adaugă acolo și articole de numismatică sau de colecție.Cărțile tale vechi” este blogul de care mă ocup eu și adaug seară de seară noi și noi titluri pe care le scanez cu răbdare. Așa am învățat și eu să mânuiesc tehnica asta modernă și instrumentele de comunicare online, dar mai am până când voi deveni o maestră.” Ne mărturisește doamna Liliana. Tot dumneaei continuă: ”Aș dori ca vizitatorii să comenteze impresiile lor despre cărțile postate de mine. Dacă le-au citit, ce impresie le-au făcut și alte opinii similare. Aș dori eu să fac aceste remarci la titlurile pe care le postez, însă timpul nu-mi permite acest lucru.

Dar iată că doamna Liliana și-a făcut timp să treacă pe la noi pe la Cantină și să-și dezvăluie latura culinară, prin interviul pe care tanti Jeni tocmai i-l va lua invitatei noastre, la obișnuita cafeluță servită pe terasa Cantinei. Să le ascultăm:

TJ: Vă place cartea. Vă folosește la ceva?

D-na Liliana: Da, cred că-mi folosește. Cititul este o pasiune veche pentru mine, care de câțiva ani am transformat-o într-o mică afacere. Știți cum se spune: ”îmbină utilul cu plăcutul”.

TJ: Care autor de carte de bucate se vinde mai bine ca Sanda Marin?

D-na Liliana: Cred că mai bine ca Sanda Marin s-ar vinde Horia Vârlan. Cartea dânsului nu am avut-o niciodată la vânzare dar clienții întreabă mereu despre ea, neștiind de fapt cât de mult costă.

TJ: De ce ați deschis o tarabă cu cărți și nu o gogoșerie?

D-na Liliana: Pentru că nu-mi plac gogoșile J Glumesc. Am considerat că deschiderea unei tarabe cu cărți vechi este ceea ce pot să fac și nu voi regreta niciodată alegerea făcută. Consider că este foarte important să faci ceea ce îți place și consider că din acest punct de vedere sunt o norocoasă.

TJ: Ce vă luați de citit când mergeți la pescuit?

D-na Liliana: La pescuit nu-mi iau nimic de citit. Profit de liniște și îmi încarc bateriile.

TJ: Ce merge mai bine: vânzarea de cărți online sau cea offline?

D-na Liliana: Blogul ”Cărțile tale vechi” este deschis de câteva luni și este în continuă promovare și adăugare de conținut. Deocamdată pot spune că vânzarea aici la tarabă merge mai bine, deși sunt clienți care află de acest loc prin intermediul blogului. Dintre cei care vizitează totuși blogul, cred că în jur de 1% sau 2% comandă on-line.

TJ: Ce gen literar de carte veche este cel mai căutat?

D-na Liliana: Nu se caută un gen literar anume. Cererile sunt foarte diferite. Se vând foarte bine și marii clasici ai literaturii universale dar și romanele comerciale gen Sandra Brown. Sincer vorbind, cele din urmă depășesc ca volum de vânzări operele titanilor literaturii universale, Sandra Brown și autori similari fiind preferații doamnelor mai în vârstă, care doresc să citească povești frumoase. Așa cum zicea o clientă de a mea, ” cu aceste cărți, mă plimb în toată lumea”.

TJ: Ce carte de bucate de la tarabă vă inspiră în bucătărie?

D-na Liliana: Nu am o carte anume din care mă inspir deși, după cum vă puteți da seama, vânzând cărți de acest gen, am o colecție destul de vastă de cărți de bucate. Multe din ele nu le-am răsfoit niciodată dar îmi place să le am.

TJ: Cum gătiți peștele și de unde ați învățat asta?

D-na Liliana: Să știți că gătesc pește foarte rar. Atunci când merg la pescuit cu soțul meu, întâi împărțim captura pe la prieteni și de abia apoi gătim ceea ce ne rămâne. Adevărata cură de pește, însă, o facem în Delta Dunării, unde am mers de câteva ori. Din păcate, anul acesta nu cred că vom ajunge acolo. În Deltă am mâncat pește pregătit în cele mai diverse feluri. Într-o bună zi voi împărtăși din aceste rețete extraordinare.

Eiiii, dar până la rețetele de pește, pe care dânsa ni le va prezenta cu siguranță, să vedem ce delicii ne va pregăti azi doamna Liliana:

Ca fel principal vă voi prepara niște extraordinare vinete umplute.

AM nevoie de următoarele ingrediente: două  vinete de dimensiuni medii, 600 de grame de arne de vită sau amestec, o ceapă mica, doi căţei de usturoi, o linguriţă rasă de enibahar măcinat, o linguriţă de nucșoară rasă, o jumătate de  linguriţă de scorțișoară, trei  linguri de pastă de tomate, o lingură de oregano uscat, o lingură de unt, o lingură de făină, o cană de lapte gras (300 ml), două linguri de  parmezan, un ou, o roşie mare, o cană ulei de măsline, sare și piper.

La început curăţ ceapa şi usturoiul şi le toc mărunt, după care tai vinetele în jumătate, pe lungime. Scot cu grijă miezul vinetelor, cu o lingură. Miezul  acesta nu se aruncă ci se toacă, nu chiar mărunt. Ceapa și usturoiul se călesc un pic în două linguri de ulei de măsline, apoi se adaugă carnea tocată și miezul de vinete, lăsându-se totul la rumenit până se evaporă apa lăsată de carne. După toate acestea, adăugăm enibaharul, oregano, scorțișoara și o linguriță rasă de nucșoară. Se rumenește totul bine, se adaugă pasta de tomate și se potrivește gustul cu sare și piper.  După ce amestecul se răcește, se adaugă oul, amestecând totul până la omogenizare.

Trecem acum la jumătățile de vinet, care se rumenesc pe ambele părți în ulei de măsline încins într-o tigaie. După ce se scot, se pun la scurs pe un șervet de hârtie și se trece la preparat sosul Bechamel:

Topesc untul într-o crăticioară, adaug făina și amestec timp de 20-30 de secunde, apoi sting cu laptele și amestec constant până obțin un sos mai gros, așa. Brânza rasă o încorporez în sos, adăugând apoi sare, piper și nucșoară.

Trecem acum la partea de final: încing cuptorul la 200 de grade, pun vinetele într-o tavă, le umplu cu amestecul de carne și torn apoi sosul peste vinete, uniform. Deasupra fiecărei vinete, pun o felie de roșie și presar cu oregano. Tava va sta în cuptor pentru 10-12 minute, până se rumenesc vinetele. Se servește fierbinte, poftă bună!

Pur și simplu delicios, dragilor! Bun, gustos, condimentat… iar sosul bechamel este un adevărat deliciu! Hai că merge o halbă de bere la vinetele astea! Mă duc să pregătesc dozatorul, cât doamna Liliana pregătește desertul, da?

Pentru desert propun ceva foarte ușor și pufos, și anume prăjitură cu iaurt:

iaurt simplu(eu am folosit cam 250 de gr ), trei ouă, un plic de zahăr vanilat, un praf de sare, coaja de la o lămâie, un plic de praf de copt, zahăr, făină, ulei și zahăr pudră (opțional).

După ce golim iaurtul, nu îl aruncăm ci îl folosim ca măsură pentru următoarele ingrediente: o măsură de ulei, două de zahăr și trei de făină. La început, amestecăm bine de tot zahărul cu gălbenușurile de ou, apoi adăugăm iaurtul, amestecăm din nou bine de tot și turnăm treptat uleiul, amestecând încontinuu. Se adaugă apoi făina și praful de copt, dar treptat și amestecând continuu, să nu facă cocoloașe. La final se adaugă albușurile bătute spumă tare detot.

Compoziția aceasta se pune într-o tavă unsă și tapetată cu făină, care s eva pune în cuptorul încălzit în prealabil. Tava va sta la cuptor vreo 30-40 de minute, până când începe să se rumenească prăjitura la suprafață.

După ce se răcește, o tai după preferință și o pudrez cu zahărul pudră. Este un desert delicios, mai ales dimineața la cafea sau la o cană cu ceai sau lapte. Poftă bună!

Mmmmm.. ce bune suuuuunt! Știu că m-am mânjit de zahăr pudră pe nas și gură dar nu-mi pasă. Nu vă speriați că vă las și vouă o bucățică! O bucățică pe care o veți împărți între voi, desigur!

Dar ce ambianță sonoră avem pentru azi, doamna Liliana? Ia să auzim:

”Vă propun două piese interpretate de favoritul meu Joe Dolan”:

Foarte frumos, doamna Liliana, mulțumim mult!

Ah, ce zi minunată! Nici nu se putea să fie altfel ziua în care am revenit la Cantină J Tocmai am scos dozatorul de bere, cum vă ziceam, iar doamna Liliana a pregătit deja primele serii de vinete umplute și de prăji cu iaurt. Mulțumim din suflet invitatei noastre de azi și vă invităm să gustați și voi din bunătățile acestea delicioase. Dați năvală și poftă mareeeeeee!!!

Anunțuri

5 Responses to Guest-Star Day: Doamna Liliana

  1. April spune:

    Cand am sa trec prin capitala o voi vizita pe doamna Liliana pentru a sta la o poveste, imi place felul dumneaei. Sunt sigura ca imi va recomanda cele mai bune carti! Toate bune si multumiri pentru vinete, au fost delicioase!

    • cristiangheorghe spune:

      @April: foarte bine o să faci! Să știi că doamna Liliana are și povești savuroase, nu numai rețete delicioase 🙂

  2. silavaracald spune:

    Mâncarea: ușoară, de vară, dar și gustoasă.
    Dar durerea și invidia mea sunte legate de meseria dumneai. Uite, de n-aș fi ce sunt, așa aș prefera să-mi petrec timpul: printre cărți.

  3. […] ******************************************************************************************************************** This entry was written by silavaracald, posted on 15 iunie 2011 at 06:00, filed under Uncategorized. Bookmark the permalink. Follow any comments here with the RSS feed for this post. Post a comment or leave a trackback: Trackback URL. « Vinovații fără vină […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: