Chiftele în spațiu ( partea 1). Tort delicios de clătite și cremă cu somon. Colțunași drăgălași cu vișine și sos. Tot de vișine

Eiiiiii, dragele mele și dragii mei! Ce dor mi-a fost de voi, nici nu știți! Păi cum să nu-mi fie dor, că am lipsit vreo… stați să mă uit în calendar… cum? Aproape o lună?? Așa mult? Interesant aspectul ăsta, că pentru noi a trecut muuuult mai repede perioada asta de absență…

Ufff… acum că ne-am liniștit în sfârșit și în curtea Cantinei Sociale e liniște și pace, așa cum știți, stau pe șezlong, la marginea piscinei și mă răsfăț cu un gin tonic binemeritat, că taaaare am mai pătimit zilele astea. Ah, de fapt voi nu știți prin câte am trecut noi în ultima vreme, normal, așa că va trebui să vă povestesc. Păi, să o iau cu începutul…

Acum vreo lună, pe seară, stăteam eu pe terasa Cantinei și contemplam bolta cerească. Ronțăiam tacticos la un știulete de porumb fiert, din acela cu boabe mari, galbene portocalii, care te face să meditezi la toate lucrurile minunate din lumea asta. Tanti Jeni și Miruna erau la bucătărie păzind oala cu știuleții care fierbeau pe foc și discutau despre meniul de a doua zi. Știți doar cât de minuțioase sunt dumnealor în ceea ce privește această chestiune. În fine. Și cum stăteam eu așa visător pe terasa Cantinei, ce credeți? Mi s-a făcut poftă de o farfurie mare cu spaghete milaneze. Eh, dar asta nu e ceva nou pentru voi… Știți doar că visarea contemplativă îmi provoacă efectul acesta, numai că, în timp ce mă gândeam eu așa la farfuria aia mare, adâncă, plină cu spaghete acoperite de sosul delicios, pe cer a apărut… chiar o farfurie! „Moaaaaa… ce tare sunt!”, mi-am zis, „nu a trebuit decât să mă gândesc la asta și ia-uite!Te pomenești că e plină, plină cu spaghete!” și m-am pregătit să primesc farfuria aceea ce plana pe cer așa cum se cuvine, adică cu furculița într-o mână și lingura în alta. Numai că, ce credeți? Farfuria aia se tot mărea, se tot mărea, până când a acoperit toaaaată curtea Cantinei! Cățelul Dowgird lătra la ea cu înverșunare, mititelul, dar farfuria nu și nu! Se tot apropia tăcută, iar la un moment dat am fost învăluit într-o lumină orbitor de strălucitoare!

Ei, dragilor, abia atunci mi-a răsunat în minte genericul de la „Dosarele X” și am auzit-o pe tanti Jeni strigând: ” Gheorghe, cum te las o clipă singur, cum faci prostii! Stinge naibii lumina aia că sare contoru din perete!” , asta în timp ce simțeam cum mă ridic ușooor de tot, pe muzică de Clayderman, ca în lifturile alea de la hotelurile de lux… Și dintr-o dată m-am dumirit! Eram răpiți de extratereștri, fraților!

DIntr-o dată ascensiunea și muzica s-au oprit, iar lumina a scăzut din intensitate… Uite așa, m-am trezit alături de tanti Jeni, Miruna și cele două patrupede ale noastre, într-o cameră albă și goală, fără uși și ferestre. Deci eram toată gașca acolo, ceea ce îmi conferea un sentiment de siguranță. Și cum stăteam noi așa uitându-ne nedumeriți unii la alții, pe un perete alb apăru o fantă prin care intrară tacticos trei mogâldețe cu capul mare și rotund. „Ăștia arată exact ca-n serialu ăla cu agentu Grămadă!” observă tanti Jeni. „Agentu Grămadă?” întreb eu nedumerit, scanând în memorie după toate serialele cu agenți și extratereștri pe care le-am văzut. „Grămadă… Maldăr… Știi tu! Agentul acela care tot umbla cu roșcata aia care mă duce cu mintea la sote-ul de morcovi” . „Aaaa, agentu Mulder, vrei să zici! Dosarele X!”, m-am dumirit eu, timp în care mogâldețele se apropiară de noi, plutind prin cameră. „Bine ați venit pe nava noastră, dragi pământeni! Cum a fost ascensiunea?” ne întrebă unul dintre ei, cu o voce de copil năzdrăvan. „Ar fi mers altceva în loc de Clayderman… Probabil un Led Zeppelin” sugeră tanti Jeni. „Iar acum lăsați vrăjeala și ziceți-ne de ce ne-ați deranjat de la treburile noastre cotidiene!”, continuă dumneaei cu mâinile în șold și bătând nerăbdătoare din picior…

Ei, dar despre ce a urmat o să vă povestesc data viitoare că tanti Jeni și Miruna, tocmai au terminat de pregătit meniul de azi și mă duc neapărat să degust că mi-e o foameeee…

Tanti Jeni ne-a preparat pentru azi ceva ușor și hrănitor, ca pentru luni: un delicios tort de clătite cu somon! WHoaaaaa…. Să vă zic cum a procedat dumneaei:

Pentru început a pregătit aluatul de clătite, din trei ouă, o cană de lapte, o lingură de ulei, o cană de bere, făină, sare și zahăr, pe car ele-a amestecat bine, bine de tot. După ce a lăsat aluatul la odihnit vreo 20 de minute ( merita, săracul) a mai adăugat o cană de bere. Magistraaal! A preparat apoi clătitele pufoase din acest aluat după care dumneaei s-a apucat să creeze o cremă delicioasă din două pachete de cremă de brânză, o legătură de ceapă verde, două linguri de smântână, un pic de mărar și 300 de grame de somon. Peste fiecare clătită a pus cremă și bucățele de somon, punându-le unele peste altele, creând astfel tortul cel minunat. Cu restul de cremă a „tencuit” tortul pe laterale , ornând apoi cu verdeață. Mmmmm…. Simți cum se topește în gură bucățică cu bucățică, nu altceva!

Ca desert, Miruna ne va răsfăța azi cu niște colțunași cu vișine absolut irezistibili.

Pentru asta ea a folosit 3 ouă, 100 de mililitri de apă, 300-350 de grame de făină, un praf de sare, un kilogram de vișine, o cană de zahăr, 50 de grame de unt și niște smântână.

După ce a spălat bine fructele, le-a îndepărtat sâmburii și codițele, apoi le-a pus cu zahăr încă de aseară în frigider, în compartimentul acela cu cifru, să nu cumva să dau eu peste ele. Ufff… Azi dimineață le-a scurs bine iar siropul rezultat l-a fiert câteva minute să se îngroașe puțin. Buuuunnn… Pentru aluat, a bătut bine ouăle cu sare, adăugând apoi, în trepte, apa și apoi făina. Aluatul făcut de Miruna este moale și elastic, tocmai bun de făcut colțunași din el. După ce l-a întins bine, prințesa dulciurilor l-a tăiat în pătrățele, iar pe fiecare pătrățel a pus câte două vișine, pliind apoi, cu mânuțele ei delicate, în formă de triunghi, apăsând bine marginile, ca să se lipească.

Miruna a pus apoi un vas cu apă și sare la fiert, iar când apa a început să clocotească, a pus colțunași la fiert vreo zece minuțele, la foc mic.

După ce i-a scos, i-a stropit cu unt topit și siropul acela de vișine fiert și îngroșat. O splendoare, dragii mei, o splendoare!

Mă duc să degust degrabă meniul de azi și vă aștept și pe voi să vă delectați cu bunătățile pregătite de tanti Jeni și Miruna.

Și să stați pe aproape să vă zic mai departe ce-am pățit cu extratereștrii ăia, da? Hai, dați năvală și poftă mareeeeee!

Anunțuri

12 răspunsuri la Chiftele în spațiu ( partea 1). Tort delicios de clătite și cremă cu somon. Colțunași drăgălași cu vișine și sos. Tot de vișine

  1. iris spune:

    Vai tanti Jana, sunt la dieta si tare greu ma uit peste reteta de clatite si coltunasi. 🙂

  2. Georgiana spune:

    as avea si eu o intrebare: in ascensiunea aia a ta, n-ai zarit si marmota aia de invelea ciocolata in staniol?? 😀
    dar, revenind cu picioarele pe pamant, tre sa fie interesanta combinatia aia de tort de clatite cu sos de somon 😆
    vin si eu s’o gust. acusica!

    • cristiangheorghe spune:

      Georgiana: îți dai seama că dacă vedeam marmota aia, nu mai avea ce să învelească în staniol că-i furam ciocolata dintr-o clipire! Poftă mare! 🙂

  3. Miorlaupufos spune:

    Tort de clatite? Ai mila, ala are 1 milion de calorii, inainte trebuia sa faci un calcul gen „o felie de tort de clatite = atitea ture de lac alergind”. Dupa aia mai citeam, mai vedeam…

    • cristiangheorghe spune:

      @Miorlaupufos: interesant… Ai vreun lac așa mai mare pe lângă tine? Vreau să știu cît de mare va fi felia de tort pe care ți-o pregătesc 🙂

  4. coco spune:

    saru mana pentru masa !

  5. Pataphyl spune:

    Săr’mîna Miruna &TJ, realitatea e că-s mort după vișine! Acuma, fără fasoane, trebe să vă spun că în clipa asta I ♡ Gheorghe, drept care i-am trimis un e-miel în sensul că s-ar putea să ne vedem săptămîna viitoare. Dacă-l găsiți ațipit în semn de siestă prin vreun cotlon, dați-i un ghiont să se uite că i-a venit poșta! 🙂

    P.S. Șerbet de vișine nu faceți, că în mod sigur clătite nu mai găsesc și vișinată n-am voie… 😦

  6. chiar zilele trecute nazleam la coltunasii cu visine ai bunicii… pui-pui-joaca, in vikendu’ asta imi fac de cap si ma dedau la niste gustosenii dintr-astea! (si dupa aia o sa ma gandesc urat la tine ca din cauza ta m-am ingrasat iara, ca asta-i norocu’ meu:cum dau jos o suta de grame cum m-asteapta de dupa colt o reteta dintr-asta la care, suflet bun si bland si slab, nu rezist, si cedez ispitei, ca uite-asa, vai viata mea, iara ma ingras si dupa aia ma probusesc in neagra disperare si…)

  7. Mirela spune:

    Nici chiar asa! Chiftele în spațiu, tort de clătite, cremă cu somon, colțunași cu vișine si Led Zeppelin…asta-i treaba? Din concediu vin cu (…) kg in plus, ca italienii-s experti in ademenirea omului la restaurant. Si dau peste tanti Jeni, experta in ademeniri de gradul III ! Si pe Zeppelinii mei, ca sa fie totul ok. Si este!
    Felicitari!
    Ar merge o poza. Cu toate ca eu imi imaginez perfect scenele pantagruelice. 😉
    O duminica gurmanda! 🙂

  8. Anca spune:

    No, cât lăsaţi la fezandat partea 2, că mi-s curioasă, ce s-o mai întâmplat? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: