Chiftele în spațiu ( partea 1). Tort delicios de clătite și cremă cu somon. Colțunași drăgălași cu vișine și sos. Tot de vișine

Eiiiiii, dragele mele și dragii mei! Ce dor mi-a fost de voi, nici nu știți! Păi cum să nu-mi fie dor, că am lipsit vreo… stați să mă uit în calendar… cum? Aproape o lună?? Așa mult? Interesant aspectul ăsta, că pentru noi a trecut muuuult mai repede perioada asta de absență…

Ufff… acum că ne-am liniștit în sfârșit și în curtea Cantinei Sociale e liniște și pace, așa cum știți, stau pe șezlong, la marginea piscinei și mă răsfăț cu un gin tonic binemeritat, că taaaare am mai pătimit zilele astea. Ah, de fapt voi nu știți prin câte am trecut noi în ultima vreme, normal, așa că va trebui să vă povestesc. Păi, să o iau cu începutul…

Acum vreo lună, pe seară, stăteam eu pe terasa Cantinei și contemplam bolta cerească. Ronțăiam tacticos la un știulete de porumb fiert, din acela cu boabe mari, galbene portocalii, care te face să meditezi la toate lucrurile minunate din lumea asta. Tanti Jeni și Miruna erau la bucătărie păzind oala cu știuleții care fierbeau pe foc și discutau despre meniul de a doua zi. Știți doar cât de minuțioase sunt dumnealor în ceea ce privește această chestiune. În fine. Și cum stăteam eu așa visător pe terasa Cantinei, ce credeți? Mi s-a făcut poftă de o farfurie mare cu spaghete milaneze. Eh, dar asta nu e ceva nou pentru voi… Știți doar că visarea contemplativă îmi provoacă efectul acesta, numai că, în timp ce mă gândeam eu așa la farfuria aia mare, adâncă, plină cu spaghete acoperite de sosul delicios, pe cer a apărut… chiar o farfurie! „Moaaaaa… ce tare sunt!”, mi-am zis, „nu a trebuit decât să mă gândesc la asta și ia-uite!Te pomenești că e plină, plină cu spaghete!” și m-am pregătit să primesc farfuria aceea ce plana pe cer așa cum se cuvine, adică cu furculița într-o mână și lingura în alta. Numai că, ce credeți? Farfuria aia se tot mărea, se tot mărea, până când a acoperit toaaaată curtea Cantinei! Cățelul Dowgird lătra la ea cu înverșunare, mititelul, dar farfuria nu și nu! Se tot apropia tăcută, iar la un moment dat am fost învăluit într-o lumină orbitor de strălucitoare!

Ei, dragilor, abia atunci mi-a răsunat în minte genericul de la „Dosarele X” și am auzit-o pe tanti Jeni strigând: ” Gheorghe, cum te las o clipă singur, cum faci prostii! Stinge naibii lumina aia că sare contoru din perete!” , asta în timp ce simțeam cum mă ridic ușooor de tot, pe muzică de Clayderman, ca în lifturile alea de la hotelurile de lux… Și dintr-o dată m-am dumirit! Eram răpiți de extratereștri, fraților!

DIntr-o dată ascensiunea și muzica s-au oprit, iar lumina a scăzut din intensitate… Uite așa, m-am trezit alături de tanti Jeni, Miruna și cele două patrupede ale noastre, într-o cameră albă și goală, fără uși și ferestre. Deci eram toată gașca acolo, ceea ce îmi conferea un sentiment de siguranță. Și cum stăteam noi așa uitându-ne nedumeriți unii la alții, pe un perete alb apăru o fantă prin care intrară tacticos trei mogâldețe cu capul mare și rotund. „Ăștia arată exact ca-n serialu ăla cu agentu Grămadă!” observă tanti Jeni. „Agentu Grămadă?” întreb eu nedumerit, scanând în memorie după toate serialele cu agenți și extratereștri pe care le-am văzut. „Grămadă… Maldăr… Știi tu! Agentul acela care tot umbla cu roșcata aia care mă duce cu mintea la sote-ul de morcovi” . „Aaaa, agentu Mulder, vrei să zici! Dosarele X!”, m-am dumirit eu, timp în care mogâldețele se apropiară de noi, plutind prin cameră. „Bine ați venit pe nava noastră, dragi pământeni! Cum a fost ascensiunea?” ne întrebă unul dintre ei, cu o voce de copil năzdrăvan. „Ar fi mers altceva în loc de Clayderman… Probabil un Led Zeppelin” sugeră tanti Jeni. „Iar acum lăsați vrăjeala și ziceți-ne de ce ne-ați deranjat de la treburile noastre cotidiene!”, continuă dumneaei cu mâinile în șold și bătând nerăbdătoare din picior…

Ei, dar despre ce a urmat o să vă povestesc data viitoare că tanti Jeni și Miruna, tocmai au terminat de pregătit meniul de azi și mă duc neapărat să degust că mi-e o foameeee…

Tanti Jeni ne-a preparat pentru azi ceva ușor și hrănitor, ca pentru luni: un delicios tort de clătite cu somon! WHoaaaaa…. Să vă zic cum a procedat dumneaei:

Pentru început a pregătit aluatul de clătite, din trei ouă, o cană de lapte, o lingură de ulei, o cană de bere, făină, sare și zahăr, pe car ele-a amestecat bine, bine de tot. După ce a lăsat aluatul la odihnit vreo 20 de minute ( merita, săracul) a mai adăugat o cană de bere. Magistraaal! A preparat apoi clătitele pufoase din acest aluat după care dumneaei s-a apucat să creeze o cremă delicioasă din două pachete de cremă de brânză, o legătură de ceapă verde, două linguri de smântână, un pic de mărar și 300 de grame de somon. Peste fiecare clătită a pus cremă și bucățele de somon, punându-le unele peste altele, creând astfel tortul cel minunat. Cu restul de cremă a „tencuit” tortul pe laterale , ornând apoi cu verdeață. Mmmmm…. Simți cum se topește în gură bucățică cu bucățică, nu altceva!

Ca desert, Miruna ne va răsfăța azi cu niște colțunași cu vișine absolut irezistibili.

Pentru asta ea a folosit 3 ouă, 100 de mililitri de apă, 300-350 de grame de făină, un praf de sare, un kilogram de vișine, o cană de zahăr, 50 de grame de unt și niște smântână.

După ce a spălat bine fructele, le-a îndepărtat sâmburii și codițele, apoi le-a pus cu zahăr încă de aseară în frigider, în compartimentul acela cu cifru, să nu cumva să dau eu peste ele. Ufff… Azi dimineață le-a scurs bine iar siropul rezultat l-a fiert câteva minute să se îngroașe puțin. Buuuunnn… Pentru aluat, a bătut bine ouăle cu sare, adăugând apoi, în trepte, apa și apoi făina. Aluatul făcut de Miruna este moale și elastic, tocmai bun de făcut colțunași din el. După ce l-a întins bine, prințesa dulciurilor l-a tăiat în pătrățele, iar pe fiecare pătrățel a pus câte două vișine, pliind apoi, cu mânuțele ei delicate, în formă de triunghi, apăsând bine marginile, ca să se lipească.

Miruna a pus apoi un vas cu apă și sare la fiert, iar când apa a început să clocotească, a pus colțunași la fiert vreo zece minuțele, la foc mic.

După ce i-a scos, i-a stropit cu unt topit și siropul acela de vișine fiert și îngroșat. O splendoare, dragii mei, o splendoare!

Mă duc să degust degrabă meniul de azi și vă aștept și pe voi să vă delectați cu bunătățile pregătite de tanti Jeni și Miruna.

Și să stați pe aproape să vă zic mai departe ce-am pățit cu extratereștrii ăia, da? Hai, dați năvală și poftă mareeeeee!