Chiftele-n spațiu ( part deux). Musaca extraspecială. Șarlotă drăgălașă cu rom și vanilie.

August 22, 2011

Eiiii, dragelor și dragilor, bine ne-am regăsit!

Hai să vă zic cum a fost vara asta pentru mine. Păi, vara asta, pentru mine, a fost ca o dimineață de week-end, în care poți să lenevești în pat cât dorești. Știți cum e, zaci ce zaci… mai deschizi un ochi, te uiți la ceas… „A, e încă devreme…” și iar mai dormi un pic. Și tot așa până se face amiază. Cam așa am procedat și eu cu vara asta: am lenevit, am lenevit, m-am uitat la calendar.. „A, e de-abia iulie, mai stau un pic”… și am tot stat până a trecut de Sfântă Mărie! Pfuaaaa… Și am lăsat atâtea treburi neterminate la Cantină! Ca să nu mai zic de povestea aia cu extratereștrii… Nu, nu e bine ce-am făcut, chiar deloc! Să văd însă ce pot repara din mers…

Așa că hai să dau fuga la Cantină să vedem ce ne-a mai pregătit tanti Jeni că taaaare dor mi-a fost de bunătățile dumneaei. Sper că și vouă.

Eiiii, dar cum merg eu agale, așa, spre Cantină, să vă continui povestea aia cu extratereștrii care ne-au răpit! Sper că n-ați uitat-o, nu? Rămăsesem la faza aceea în care cei trei micuți extratereștrii care ne-au dus pe nava lor, erau luați la întrebări de tanti Jeni: care era scopul și durata răpirii noastre, că ne-au luat așa cam din… polonic, cum ar veni.

Omulețul acela verde care ne vorbise primul, șeful lor cum ar veni, se apropie de noi cu mânuța întinsă: ” Păi să mă prezint: pe mine mă cheamă Slurp și sunt gastronaut-șef de pe planeta Mofo, iar ei sunt ajutorii mei, Gulp și Burp” zise el și dădu mâna cu noi toți, urmat apoi de ceilalți doi colegi ai lui.

„Gastronauți? Astronauți, poate vroiai să zici? Sau Gastronomi? ” Îl întreb eu nedumerit pe Slurp. „Nu, nu, e o confuzie”, zise omulețul, „Gastronomii sunt ăia care caută mâncare-n spațiu, printre stele, cu telescoapele alea mari! Noi suntem gastronauți, cei care navighează prin spațiul cosmic după specialități culinare! Adunăm rețetele de la diverse civilizații și le ducem Gastronomilor, să le indexeze în marele Rețetar Galactic!”

Apoi ne arată o hartă mare și luminoasă pe unul din pereții navei, pe care era desenată galaxia noastră, cu niște punctulețe mici și luminoase presărate pe ea. „Uite, aici sunt însemnate punctele de atracție culinară din galaxie, Calea Lactee, cum îi ziceți voi, printre care și planeta voastră”, zise mogâldeața și glisă încet spre harta galaxiei, apăsând încet pe suprafața ei, în dreptul Pământului. „Nouă ne place să venim la voi aici, să știți!” Apoi se colegii lui și-i întrebă: „Băi, mai țineți minte când am ajuns noi prima oară pe Terra? Eram boboci, ne-am îmbătat și într-o noapte ne-am apucat să mâzgălim solul cu tot felul de drăcării! Oamenii ne-au botezat mâzgăliturile alea ca fiind desenele de la Nazca, auzi!” Și se apucară tustrei să râdă chițăit.

Tanti Jeni tuși scurt și zise aspru”: „Băi, verziturilor, ne faceți să pierdem timpul! Mai bine ziceți ce căutăm noi aici, că avem treabă și ne rețineți!”

Slurp făcu o plecăciune și zise: ” Marele nostru Gastronom Șef a cerut să vorbească insistent cu Dumneavoastră, doamna Jeni… Vom ajunge la dumnealui de îndată”. Apoi apăsă pe un buton și nava porni în imensitatea cosmică spre planeta lor de baștină…

Ah, dar uite că am ajuns la Cantină, așa că voi continua cu povestea data viitoare! Mai bine să vedem ce bunătăți ne pregătesc fetele noastre dragi că miroase aaaabsolut irezstibil în bucătărie!

Păi azi, fiind luni, tanti Jeni s-a gândit la un meniu „tres tres special”, ca să zic așa: o delicioasă musacaaaaa!!! Yupiii!!! Stați să vedeți, că e o rețetă tare tare specială! Fiți atenți:

La 750 de grame de antricot, dumneaei mai combină 750 de grame de cartofi, 750 de grame de ceapă, 150 de grame de unt topit, o lingură de bulion, o jumătate de linguriţă de zahăr și, eternii prieteni ai casei, sarea și piperul.

Tanti Jeni bate antricoatele acelea, fără os, cu ciocanul de lemn din dotare, până când acestea se subțiază foaaaaarte mult. Fiecare foiță de antricot se taie în trei-patru bucăți, se sărează și pipărează după gust, apoi se pun deoparte.

Tanti Jeni curăță cartofii, îi taie rondele subțiri, cam de un centimetru grosime, așa, apoi și ceapa, pe careo taie tot rondele, dar foarte foarte subțiri. După ce unge o cratiță cu puțin unt topit, așează în ea un strat de rondele de cartofi, apoi foițe de antricot și foițe de ceapă. După ce presară sare, tanti Jeni așează din nou cartofi/antricot/ceapă, urmând ca ultimul strat să fie de rondele de cartofi. Înainte de pune cratița la cuptorul încins, tanti Jeni toarnă deasupra compoziției restul de unt topit și o jumătate de pahar cu apă. Buuuun… După ce cratița stă cuminte în cuptor o perioadă, atunci când vede că musacaua e aproape gata, tanti Jeni scoate frumușel cratița din cuptor, toarnă peste musacaua care sfârâie bulionul subțiat cu un sfert de pahar cu apă și o pune la loc la copt, până scade binișor zeama. Mmmmm…..este absolut delicioasă, mai ales că fiecare porție se servește cu o lingură generoasă de smântână, alături!

Uff… până e gata musacaua, să vedem ce desert minunat ne pregătește prințesa dulciurilor, draga de Miruna. Aiiiiiii… o șarlotă de rom și vanilieee!!! Ușor și răcoros! Ia să vedem cum procedează dulcea Miruna, cu mânuțele ei delicate:

La un litru de lapte, ea mai combină vreo nouă linguri de zahăr, patru linguri de făină, esență de vanilie, esență de rom, niște pudră de cacao și, pentru ornamentarea finală, pișcoturi de șampanie și boabe mari de struguri.

Pentru început, Mirunica pune jumătate din cantitatea de lapte la fiert, împreună cu zahărul. Cealaltă jumătate o amestecă cu făină, cu telul, pentru a preveni formarea cocoloașelor. Buuunn… E timpul reîntregirii laptelui: jumătatea cu făină se toarnă peste cea de pe foc, cu zahăr, amestecând încontinuu la foc mic, până se îngroașă ca o smântânică.

După ce este gata, se desparte din nou compoziția în două jumătăți, într-una adăugându-se esența de vanilie, iar într-a doua esența e rom și praful de cacao.

Miruna pune în cupe câte o porție din fiecare compoziție: cele două jumătăți se învăluie una pe cealaltă, ca într-o îmbrățișare, precum doi îndrăgostiți pe care viața i-a despărțit la un moment dat și acum se reîntâlnesc, potolindu-și dorul nestins… Na că m-a apucat romantismul la ora asta, cred că de foame!

Miruna ornează cupele de șarlotă cu pișcoturi și bobițe de struguri și le pune la frigider până veniți voi să le degustați.. Na, a încuiat frigiderul, să nu pun io mâna… Hai, vă mai aștept mult?

Eiii, cam asta a fost pentru azi, dragilor. Stați să mă dezmeticesc să văd ce mai e pe aici, să scurtez povestea cu extratereștrii și să ne apucăm vârtos de ceea ce ne place să facem aici la Cantină: să mâncăm bunătăți și să ne simțim bine!

Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!!

 


%d blogeri au apreciat asta: