Guest-Star Day: Edith Frîncu

Septembrie 29, 2011

Dragele mele, dragii mei, vă doresc bună joia! Mamăăă, ce săptămână am avut! Păi după dezastrul de joia trecută, a trebuit să aranjăm din nou pe aici, prin bucătărie, prin sala de mese, prin curte… ufff!!! Ca să nu mai zic de cele 100 de kile de cartofi…

Dar în fine… soarele a răsăriiiiiit, ziua de joi a sosiiiit și invitata de azi la Guest-Star Day la poarta  Cantinei a veniiiiiit!

Doamnelooor și domnilooorrrrr!!! Aplauze și urale pentruuu Edith Frîncuuuu!!!! Vai, vai, vai, câtă efuziune! Tanti Jeni și Edith se îmbrățișează îndelung, ca două prietene vechi ce sunt ele și împreună cu Miruna, tanti Jeni o conduce pe invitata noastră de azi în bucătăria Cantinei, unde dumneaei, Edith Frîncu,  ne va răsfăța cu niște bunătăți extraordinare.

Dragele mele, dragii mei, nu cred că este cineva care nu o cunoaște pe Edith. Blogul ei culinar este unul dintre cele mai apreciate din blogosfera românească. Și are și de ce: diversitate de meniuri, stiluri, postări elaborate, poze delicioase, tocmai bune de lins ecranul calculatorului… a, nu, partea asta săriți-o.

În cei patru ani de când scrie delicios pe blog, Edith Frîncu, prahoveancă de origine și cu studii în domeniul juridic,își etalează cu conștiinciozitate și pasiune talentele culinare, spre bucuria noastră a tuturor.

Dar să vedem ce mai aflăm despre draga noastră Edith, în urma discuției cu  tanti Jeni, la obișnuita cafeluță servită la una din măsuțele de pe terasa Cantinei. Să le ascultăm…

T.J.: Când ai gătit prima oară singură?

Edith: Hm… greu de spus. Cred că în facultate.  Îmi aduc aminte că mereu o ajutam pe mama când gătea, dar mâncare cap-coada nu prea făceam. Mă plictisisem de mâncărurile mamei și am inventat o tocăniță. Nu mi-o mai aduc bine aminte, dar o făceam destul de des și le plăcea alor mei. 🙂

T.J.: Ce te-a determinat să decizia de a prezenta rețetele tale pe un blog?

Edith: Mă mutasem cu soțul în apartamentul nostru și începusem să experimentez fel de fel de rețete strânse de-a lungul timpului în ideea că, o sa le încerc… cândva.  Începuseră să apară blogurile culinare (era la început fenomenul acum 4 ani..) și mi s-a părut fun. Am zis de ce nu.  Acum deja a devenit o preocupare zilnică plăcută și care se dovedește până la urmă și profitabilă.

T.J.: Ce fel de mâncare te-ar caracteriza cel mai bine?

Edith: Ador mâncărurile cu carne. Sunt o carnivoră înrăită, așa că… Nu știu daca m-ar caracteriza vreun fel, însă îmi place cam tot ce conține carne. Sarmale as manca dimineața, la prânz si seara :))

T.J.: Să presupunem că George Michael se invită la tine la masă. Cu ce bunătăți l-ai răsfăța?

Edith: Pfoa! Tough one! Cam tupeist, nu? Cum să se invite la mine la masă?? :)) Chiar nu știu, probabil ceva românesc, pentru că e foarte probabil să nu fi mâncat. Ii fac sarmale că tot îmi plac mult :))

T.J.: Cât timp îți ia să pregătești o postare, cu poze cu tot?

Edith: Aaa, cu gătit cu tot? Mult :)) Fotografii fac multe la un fel de mâncare, din diverse unghiuri, etc. În funcție de dispoziție și câte feluri am de fotografiat sunt de cele mai multe ori peste 50 de fotografii/un fel de mâncare. Apoi urmează procesarea pozelor (care ia și asta timp..) scrierea rețetei.. Să fac așa o estimare aproximativă,  pot fi per total 2 ore pentru o rețetă nu foarte complexa.

T.J.: Cât de des ceri sfaturile mamei pentru o rețetă? Dar dumneaei ție?

Edith: Mi se face destul de des dor de mâncarea mamei. Gătește foarte bine. Și cum mâncarea ei am ocazia să o mănânc destul de rar (locuiește în provincie, iar eu în Bucuresti) o sun și îi cer rețeta. Ultima rețetă pentru care am sunat-o a fost pilaful de pui. Apelez la ea pentru rețetele mai tradiționale, gen ciorbă/supă de os afumat (pe care o ador), piftia și în general toate preparatele pe care le mâncăm la mama acasă.  Multe din rețete de pe blog sunt rețetele mamei pentru că se întâmplă că felul respectiv îmi place numai cum îl pregătește mama. 🙂 Ea încearcă destul de des rețetele mele. Citește blogul îndeaproape și când îi face o rețetă cu ochiul o încearcă. Nu se aștepta niciodată să îmi ceara sfaturi în domeniul culinar :))

Ăăăă, doamna Edith, mă îmbrac io în George Michael dacă vreți și îmi pun ochelarii ăia șmecheri de soare ca ai lui… capăt și io sarmale? Da să nu mă puneți să cânt ”Faith”, da? Bun.

Până una alta să vedem cu ce bunătăți ne răsfață doamna Edith azi, că deja mi-e foame. Rău de tot. Și știu că și vouă. Deci să o urmărim pe draga noastră invitată și să învățăm tot ce face dumneaei acolo. Că face bine! Deci, acțiuneeee, motor!

” Pentru astăzi vă voi prepara Coroniță cu cârnați sparți, unul din felurile preferate la mesele de Sărbători. Din tot ceea ce am servit Paștele acesta, cu mâna pe inimă, vă spun că asta mi-a plăcut cel mai mult, însă este foarte important să aveți un ingredient cheie de calitate: cârnații.

Eu am adus niște cârnați de casă, ușor afumat, o minunăție.

Voi folosi:

Pentru aluat : 150 de grame de  făină, 75 de grame de unt, un ou (jumătate îl folosim în aluat, cu cealaltă jumătate ungem coronița), sare, o jumătate de linguriță de drojdie uscată, cca 20 demililitri de  apă călduță (depinde de făină)

Pt umplutură:

400 de grame de  cârnați de casă (de bună calitate), două cepe, patru fire de ceapă verde (numai partea verde), două linguri de ulei, un ou, piper.

Cum procedez:

Pun într-un vas făina, jumătate din oul bătut (restul îl oprim pentru uns coronița înainte de a o da la cuptor), drojdia, sarea și untul topit. Amestec și dacă mai e nevoie mai adaug apă (eu am pus cca 20 ml de apă călduță). Aluatul obținut îl las la dospit o oră, cu vasul acoperit cu folie de plastic, într-un loc călduros.

Intre timp pregătesc umplutura:

Călesc în două  linguri de ulei ceapă uscată tăiată cubulețe, las cca 2-3 minute, apoi adaug și ceapa verde și mai las încă 2-3 min pe foc. Între timp, mărunțesc în robotul de bucătărie cârnații tăiați bucăti, până obțin un fel de “carne tocată” omogenă.

Carnea astfel obținută, o amestec cu ceapa călită și oul, presar piper (sare nu mai este nevoie).

Pun aluatul într-o tavă (eu am folosit o tavă de pizza) apoi așez umplutura cu lingura pe marginea aluatului, în mijloc crestez cu un cuțit formând 8 triunghiuri, apoi fiecare triunghi se trage peste umplutură și se apasă vârful cu degetul pentru a se lipi.

Ung cu ou bătut, și presar semințe de susan (opțional). Nu vă speriați daca mai curge ou din carne în tavă, se va închega la copt. Punem la cuptor pentru 30-40 de minute, până se rumenește frumos. Poftă bună!”

Deci dragilor și dragelor, nu ați servit vreodată așa de delicios! Vă spun eu! Crocant în exterior, cu umplutura fină și extraordinar de gustoasă… Miammmmm…!

Dar să vedem ce ne va pregăti Edith la deseeeeert!

”Pentru desert, m-am gândit să vă servesc astăzi cu o excelentă Terina cu portocale căpșuni și zmeură.

Am făcut terina asta delicios de răcoroasă acum vreo două săptămâni și am folosit căpșuni de la congelator.

Nu știu daca mai găsiți acum zmeură, însă puteți folosi orice fructe aveți/vă plac, proaspete sau congelate (le decongelați întâi), cu orice fel de suc (natural sau nu, după preferințe).  Mie mi-a plăcut mult combinația asta de suc de portocale, căpșuni, zmeură și afine.

Am nevoie de: 350 de mililitri de suc de portocale proaspăt, 6 foi de gelatină (10 g), cca 100 de grame de căpșuni, cca 100 de grame de zmeură, cca 50 de grame de afine, cca 30 de grame de nectarină/piersică, 2-3 linguri de zahăr.

Cum procedez:

Storc portocalele (vreo 4 portocale mari ).

Pun foile de gelatină la înmuiat cca 5 minute în apa rece, apoi storc foile și le pun în 3-4 linguri de  suc cu zahărul.

Pun pe foc sucul cu foile de gelatină (deasupra flăcării, țin ibricul puțin ridicat de pe foc) până se dizolvă gelatina și zahărul (cca 20 de secunde). Las să se răcorească câteva minute.Spăl zmeura, căpșunile, afinele.

Ung un vas/bol (boluri) micuț cu puțin ulei (cu o pensulă) – eu am folosit 3 recipiente mici de plastic.

Pun fructe pe fundul vasului și torn încet sucul cu gelatina. Acoperim vasul cu folie de plastic și dau la frigider pentru cca 4-5 ore.

Răstorn pe farfurie după ce am dezlipit terina cu atenție cu un cuțit de marginile bolului.

O puteți mânca și direct din bol dacă vreți…

E tare bună servită într-o zi caldă de vară târzie, cam ca cea de azi! Poftă bună!

Vă dați seama că am servit direct din bol, da? Că nu mai aveam răbdare, când am văzut terina aceea mică, frumoasă și neajutorată…

Să vedem acum ce delicii muzicale ne propune invitata noastră de azi:

Ufff, ce păcat că se termină ziua… Atâtea bunătăți și o atmosferă așa de frumoasă….. Vă invit și pe voi să vă răsfățați azi cu ceea ce ne-a pregătit draga noastră Edith. Mulțumim din suflet invitatei noastre și vă așteptăm și pe voi cu drag!

Dați năvală și poftă mareeeeeee!!!

Anunțuri

Guest-Star Day: Gregorie Casă

Septembrie 23, 2011

 

IERI

„Tanti Jeni, zic, cine v-a pus să-l invitați pe ăsta azi la Guest-Star Day?”

Dumneaei se tot foia prin bucătărie, inventariind și verificând totul ca înaintea unei inspecții de rang înalt de la vreo instituție sau chiar de la Marea Sălătăreasă, însăși: „Așaaa, oalele sunt la locul lor, tăvile.. aragazul funcționează perfect… cuptorul… băi, Gheorghe, lasă întrebările stupide pentru mai încolo! Mai bine ajută-mă să termin verificarea p-aici că acu ajunge doctoru Casă și – Doamne ferește! – s-o apuca de gătit p-aici!” Ufff, deci până la urmă inevitabilul se va produce! Ilustrul personaj Gregorie Casă va veni azi la Cantina Socială să ne prezinte modul său dezastruos de a găti ceva : ” Păi cum tanti Jeni? Din atâția și atâția oameni pricepuți la bucătărie, matale l-ai ales tocmai pe nesuferitul și zăpăcitul ăsta să vină azi?” Tanti Jeni se așeză pe scăunel, obosită, privind pe fereastra bucătăriei dacă vine musafirul: ” Băi Gheorghe, am pus pariu cu Miruna, pe 100 kile de cartofi de curățat, că Gregorie Casă ăsta nu e în stare să fiarbă nici măcar un ou! Să se convingă și ea că în afară de pălăvrăgeli nu e bun de nimic individul. De aia l-am invitat, capisci?” zise dumneaei, ridicând autoritar degetul arătător spre mine.

Miruna așteaptă la poartă, emoționată, ca o adevărată admiratoare a acestui personaj. „Scrie foarte frumos, păcat că publică atât de rar…” ,îmi zicea Miruna aseară despre Gregorie Casă, după ce a aflat că l-a invitat tanti Jeni azi. Pe mine nu m-a impresionat foarte tare tipul ăsta: pe lângă faptul că este un comentator foarte cinic și agresiv pe anumite bloguri, scrierile lui de pe blogul Buimacii se vor cu miez și morală, dar sunt convins că ele nu sunt ceea ce par… Știu, o să ziceți că sunt gelos și de aia am părerea asta despre el. Ufff… aș vrea să zică Miruna și despre mine că scriu frumos… nu, nu mă refeream la caligrafie, da?

„Tanti Jeni, zic eu îngrijorat, aveți grijă cu ăsta, și dumneata și Miruna, că se dă la voi. Pare el un tip respectabil așa, dar se dă la toate gagicile care îi ies în cale! I-ai citit scrierile?”

Tanti Jeni îmi arătă polonicul de la brâu: „Hehehe… numai să încerce… va avea o zi proastă… ah, dar iată că sosește invitatul!” zise dumneaei și privirăm amândoi pe fereastră cum Miruna îl întâmpină pe Gregorie Casă și-l conduce la braț către bucătăria Cantinei. Hm, parcă s-a agățat de brațul lui prea tare…

„Bună ziua, bună ziua”, zise dumnealui, oferind câte un buchețel de flori foarte frumoase Mirunei și lui tanti Jeni, iar dintr-o sacoșă scoase două sticle: una de vin „pinot-noir” și una de șampanie „Dom Perignon”: „Era o nuntă la restaurantul situat vis-a-vis de locuința mea. Am trecut pe acolo să cunosc mireasa și să fac rost de florile astea și ceva băutură pentru azi” ne mărturisi Gregorie Casă, făcându-ne complice din ochi.

Tanti Jeni îl invită să ia loc la o măsuță pentru interviu, servindu-l cu cafeaua cea fierbinte și aromată, așa cum face cu toți invitații săi.

TJ: Care a fost cea mai cinică remarcă pe care ai făcut-o vreodată la masă?

Gregorie: ” Mi-a plăcut foarte mult sarea. A fost extrasă cumva dintr-o mină de a Dvs, proprietate personală?” Gazda a plâns o săptămână.

T.J.: Ce ai gătit prima oară? Dar ultima?

Gregorie: Mi-e greu să spun că am gătit vreodată. Am avut câteva tentative și vreau să zic că am o colecție de cărți de bucate. Însă de câte ori am vrut să pun în aplicare am fost descurajat de felul în care începe fiecare rețetă: ” Se ia un vas curat din bucătărie…” așa că renunț de fiecare dată.

T.J.: ce feluri de mâncare preferi?

Gregorie: Cele cu ochii căprui ( și privi zâmbind cuceritor spre Miruna care se fâstâci toată) și cele cu ochi albaștri ( și privi cu cacelași zâmbet spre tanti Jeni care-și aranjă subit și cochet o șuviță roșcată rebelă de pe frunte). Ah, despre ce era vorba?

„Despre nimic domnu Gregorie” am intervenit eu destul de nervos punând capăt interviului, ” Ar fi momentul să ne demonstrați câte ceva din măiestria dumneavoastră culinară!”

Dumnealui zâmbi privind cu subînțeles la cele două doamne și se ridică în picioare. „Voi folosi șorțul de bucătărie al dumneavoastră, domnișoară…” și se apropie de Miruna cea îmbujorată, dezlegându-i delicat șorțul cel roz… Hmmm! Asta e prea de tot!

Eii, dar hai să vedem ce ne va găti azi ilustrul personaj. Adicăăă, să vedem cine va câștiga pariul: tanti Jeni sau Miruna? Va fi, deci, în stare Gregorie Casă măcar să fiarbă un ou?

„M-am interesat aseară și am găsit această rețetă minunată de sufleu pe care o voi îmbunătăți personal cu o inovație proprie.”zise invitatul și se apropie de tăblița pe care de obicei Miruna scrie caligrafic meniul zilei, șterse ce era scris acolo cu mâneca hainei și se apucă să deseneze o schemă:

„Se curăță cartofii, vreo două kilograme. Se fierb. Apoi pasează bine obținându-se un soi de puree. După ce este gata se amestecă cu brânză rasă, două gălbenușuri, o ceașcă de lapte și se amestecă bine. După care se adaugă albușurile și se pune totul la cuptor într-un vas uns cu unt. După ce e gata se servește cu smântână și unt proaspăt.”

„Excelent, excelent!” exclamă Miruna aplaudând și gândindu-se că va câștiga pariul, ” să vedem cu gătiți sufleul acesta!”

„Dar inovația de care ziceați unde e?” întrebă tanti Jeni privind-o pe Miruna gen ” nu te bucura prea devreme, draga mea”.

Gregorie Casă simțea că acolo la tablă era în elementul lui și completă schema entuziast: ” Voi amesteca ouăle separat ca pentru omletă, voi încălzi laptele și voi pune toată compoziția la cuptorul cu microunde pentru a fi un sufleu mai grandios”. Zis și făcut.

Scoase tigaia Mirunei din rastel, cea în care ea face clătite și pe care i-am făcut-o cadou anul trecut de ziua ei. Puse uleiul la încins apoi își aminti că nu a scos cartofii din debara. Puse câțiva la repezeală într-o oală pe care apoi a umplut-o cu apă până la refuz și o puse la fiert pe aragaz, lângă tigaia cu uleiul care deja începuse să sfârâie. „Fierbem cartofii în coajă” spuse dumnealui doct. Focul era prea tare și apa dădu repede în clocot iar uleiul din tigaie începu să sfârâie amenințător, timp în care Gregorie Casă căuta o metodă prin care să spargă ouăle cu lama unui cuțit, proiectând pe tablă un dispozitiv gen ghilotină. Calculele sale fură întrerupte de tigaia care luă foc. Dumnealui se repezi la aragaz, luă tigaia în flăcări și o băgă la repezeală în oala cu cartofi și apă clocotită pentru a o stinge, totul petrecându-se sub privirile înmărmurite ale mele, ale Mirunei și ale lui tanti Jeni.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost o explozie puternică și pe Miruna care striga din răsputeri: „Nuuuuu… tigaia meaaaa.. șorțul meeeu!” iar tanti Jeni disperată striga la fel de tare: „Cantina meaaaaa!”

M-am trezit spre seară, aruncat în curte, cu motanul Stanislas la căpătâiul meu. Mi-am amintit cu greu ce s-a întâmplat acolo, dar am rememorat totul când le-am găsit pe tanti Jeni și Miruna, pline de funingine și cu șorțurile zdrențuite, fiind aproape gata cu curățenia prin bucătărie. „Ah, te-ai trezit, mititelule?” zise ironic tanti Jeni. Hai că n-au fost pagube mari, în afară de geamul acesta prin care ai zburat din bucătărie direct în spatele curții, mai ceva ca Otto Lilienthal cu primul său planor!”

„Și invitatul? Invitatul nostru unde e?” am întrebat îngrijorat. „N-a pățit nimic, nesuferitul! Și-a cerut scuze și a plecat în grabă… Zicea că trebuie să fure mireasa de la nunta aia de la care s-a aprovizionat și să plece cu ea în luna de miere… Sper să nu-l mai prind pe-aici!” zise cu năduf tanti Jeni.

Ufff, m-am liniștit! Deci Miruna și l-a scos de la inimă pe personajul ăsta nesuferit! Păcat însă că a pierdut pariul și va trebui să curețe cartofii ăia… Hm!

„Tanti Jeni, zic, uite care-i treaba. Știu că Miruna a pierdut pariul, dar nici dumneata nu l-ai câștigat! Gregorie Casă e un dezastru în bucătărie, dar a demonstrat că poate fierbe totuși cartofi! Și încă în coajă!” zic eu triumfător, gândindu-mă că astfel o scap pe Miruna de la corvoadă și voi mai crește în ochii ei…

Tanti Jeni s-a gândit un pic apoi spuse: ” Ai dreptate. Dar pentru că ai spart frumusețe de geam în bucătătie și nu ai participat la operațiunile de curățenie, vei curăța tu cele 100 de kile de cartofi” și se apucă din nou de dereticat prin bucătărie.

Fraților, așa s-a încheiat ieri cea mai dezastruoasă ediție de Guest-Star Day de la Cantina Socială. Trebuie să mă apuc de curățat cartofii ăia și să caut un șorț și o tigaie nouă pentru Miruna că tocmai vine ziua ei.

Pe data viitoare!


Murătuuuri! Zacuscăăă! Ostropel frumușel. Baclava, mai ceva.

Septembrie 20, 2011

Fraților, deci ne-am apucat de muncă de ieri, adică de luni!! Și cu cheful de muncă pe care l-am avut ca-n orice zi de început de săptămână ( și care scade progresiv-vertiginos la fiecare 24 de ore), a trebuit să le ajut pe tanti Jeni și pe Miruna la pus murături… Pfuaaaa!!! Vă dați seama! Curtea cantinei era plină de zarzavaturi spălate ce abia așteptau să fie puse la borcan: morcovi, țelină, conopidă, pepenași verzi, ardei capia, castraveți, gogonele verzi, varză roșie și rădăcină de pătrunjel… Toate luate din piață de dis de dimineață de vajnicele mele colege, tanti Jeni și Miruna. În timp ce ne explica de ce sunt bune murăturile în saramură ( cică produc fermentație lactică, și acidul lactic rezultat este dezinfectant), tanti Jeni aranja frumos borcanele. Nu vă închipuiți cine-știe-ce ikebana sau gen: pe fundul borcanului se așează foi de viță și frunze de vișin care cică au rolul de menține murăturile tari. Apoi a așezat inspirațional legumele sus-menționate amestecate cu cimbru uscat, hrean curățat și tăiat rondele și usturoi. Deasupra, Miruna a așezat foi de viță și frunze de țelină, totul fiind presat cu un soi de teasc făcut inginerește din două scândurele. Vă dați seama că proiectarea și materializarea acestui teasc a fost inginerit de mine, da? Mulțumesc, mulțumesc… Peste toate acestea vine saramura. Vorba lu nea Gogu cerșetorul din colț: cei șapte saramurai. Miruna își pune halatul alb ( ah, ce-mi place cum îi stă așa!)și ne explică la tablă că saramura are ca și formulă chimică apă+sare. Specialiștii au ajuns la concluzia că la 1 litru de apă sunt suficiente 30 grame de sare grunjoasă. Amestecul de apă și sare se fierbe și atunci când clocotește se toarnă în fiecare borcan până la umplere. Apoi se acoperă fiecare borcan cu celofan sau capac foarte ermetic, aerul neavând voie să pătrundă în interior. Buuuunnn… Deci borcanele se lasă la răcit și nu pot fi desfăcute decât după minim o lună. ( deci de aia scrie tanti Jeni cu creionul chimic pe ele data când le-a pus…).

Dar ce credeați că s-a terminat aici cu munca? Nooooo way, Jose! Păi zacusca cine s-o facă? Că da, tanti Jeni și Miruna s-au gândit ca pentru serile lungi de iarnă să avem zacuscă pentru momentele când urmărim vreun meci de hochei la teveu sau vreun DVD.

Iată ce-au folosit dragele mele pentru minunata zacuscă: 12-14 vinete mari, vreo 30-35 de gogoșari roșii, cam 20-25 de ardei grași galbeni, 1-2 ardei iuți, 12-15 cepe, 1 l de ulei, 1 l de bulion, 2-3 kg ciuperci proaspete (ghebe, my favourite) și 3 linguri de sare.

În timp ce Miruna avea grijă de coptul vinetelor, tanti Jeni se ocupa de restul de zacuscă, folosind cu măiestrie mașina de tocat: a dat prin mașină toate legumele, apoi le-a pus în vase separate. Gogoșarii roșii au parte de un tratament special, fiind puși într-o strecurătoare așezată pe un bol pentru a colecta sucul. Cu ciupercile a fost altă problemă: au fost puse într-o oală cu apă, date în câteva clocote apoi tăiate în bucăți mari, călite în ulei și date și ele, implacabil, prin mașina de tocat, după ce au fost scurse de grăsime. Ceapa și sarea au fost puse într-o oală mare la călit la foc mediu, cam zece minute, în litrul de ulei. După ce s-au călit s-au adăugat pe rând ardeii galbeni, ardeii iuți și gogoșarii și s-a lăsat la călit cam vreo 40 de minute, la foc mediu, amestecând constant. Apoi s-a adăugat sucul de la gogoșari și bulionul și s-a lăsat la fiert pentru încă vreo 10 minute. Acum este momentul crucial în care se adaugă ciupercile și vinetele coapte și tocate de mânuțele pricepute ale Mirunei. Splendid. Totul miroase minunat. S-a mai lăsat zacusca la fiert cam 20 de minute amestecând mereu. S-a pus în borcane ( sterilizate) zacusca rămasă după degustare. Că am tot degustat, nu glumă…

Eiiii, și s-a făcut seară și s-a făcut dimineață și a venit ziua de marți. Adică astăzi.

Păi, azi m-am trezit cu noaptea-n cap și am ajuns devreme la cantină. După ce-am băut cafeluța de dimineață, puternică și aromată, m-am apucat să curăț curtea Cantinei de frunzele și crengile căzute din cauza vântului, că o știți pe tanti Jeni că se supără dacă găsesc musafirii mizerie. Și dacă se supără dumneaei, naiba știe ce uită să pună în mâncare și se duce naibii meniul de azi… Și că veni vorba de meniul de azi, ia să vedem, că și-a notat aici pe-o foaie… așa: ostropel de pui. Aoleooo.. Deja simt mirosul ăla irezistibil de usturoi… Hai să vă spun cum face tanti Jeni ostropelul, că deja s-a apucat de treabă: deci, la un piept de pui dezosat mai intră în combinație trei căței maidanezi de usturoi, un morcov, trei ardei grași de tot, trei cepe mari și frumoase, niște bulion, ulei , sare și piper. Buuun. Se taie ceapa și ardeii, nu foarte mărunt, apoi se călesc într-o oală cu ulei încins. După vreun minut se adaugă morcovul ras. Pieptul de pui se taie cubulețe și se adaugă și el. După ce se călesc, se adaugă puțină apă, atât cât să acopere compoziția din oală. Se lasă la fiert, iar când apa scade, se adaugă usturoiul pisat și bulionul. Sare și piper, după gust. Se mai ține puțin la fiert, și gata! Ostropelul se servește cu cel mai bun companion posibil: mămăliguță pufoasă și aurie!

Hmmm… ia să vedem ce bunătăți pregătește Miruna azi, cu mânuțele ei delicate. Baclava! Minunat! La 500 de grame de foi de plăcintă, Miruna a folosit cu măiestrie o cană de unt topit, două căni de alune și nuci tocate mărunt de tot, două căni de zahăr, o cană de miere, o cană de apă ( o mai fi rămas vreo cană să beau și eu ceva azi…) o linguriță de scorțișoară, și o lingură de zeamă de lămâie. Se amestecă bine alunele, nucile, scorțișoara, zahărul și trei sferturi din cantitatea de miere, până se obține un amestec omogen. Foile de plăcintă se separă și se ung fiecare cu unt. Tava în care se va coace baclavaua se unge și ea cu unt și se așează în ea jumătate din cantitatea de foi. Amestecul omogen se pune peste ele iar deasupra se așează cu grijă cealaltă jumătate de foi de plăcintă. Peste ultima foaie, Miruna toarnă restul de miere și o întinde frumos, ca un poem. Apoi, cu delicatețe taie foile de deasupra cu un cuțit, trăgând linii paralele, pentru ca mierea să pătrundă și în interior. Minunat! Se pune tava la cuptorul preîncălzit și așteptăm să se coacă. Ahhh, baclavaua e de-a dreptul minunată… Și dulce, dulce ca zâmbetul Mirunei într-o zi de vară târzie… Hai că iar m-a apucat arta poetică!

Ei, dragele mele și dragii mei, ostropelul e gata, baclavaua la fel, eu am scos în carafe vinișorul. Ne vom apuca de must zilele astea, așa că stați pe aproape! Hai, dați năvală și poftă mareeeee!!!

 


Guest-Star Day: Liana Toma

Septembrie 15, 2011

Așaaaaa… Deci dragele mele și dragii mei, după o lungă pauză de vară, astăzi inaugurăm o nouă serie a acelui eveniment de la Cantina Socială care ne transformă zilele de joi în cele mai delicioase zile din săptămânăăă…. Ei, da, e vorba de Guest-Star Day!

Și pentru că e septembrie și prima săptămână a anului școlar, invitata noastră de azi a venit însoțită de băiețelul ei, care ne va dovedi că și copilașii pot să gătească deserturi delicioase: doamnelorrrrrr și domnilooooorrrr … aplauze și urale pentruuuu… Lianaaaa Tomaaaaa!!!!

Tanti Jeni și Miruna o întâmpină pe draga noastră invitată și pe băiețelul ei de 3 anișori, Tudor, care ne vor delecta astăzi cu niște bunătăți extraordinare!

Liana este din Timișoara, orașul de pe Bega de care mă leagă niște frumoase amintiri, este jurnalistă, meserie pe care o practică cu deosebită plăcere și dedicație. Stilul ei este destul de apreciat, ca dovadă premiul de popularitate câștigat anul trecut la Concursul organizat de berea Timișoreana, cu lucrarea ”Timișoara nume mândru”.

Talentul scriitoricesc al Lianei se împletește cu cel culinar pe paginile blogului ”Pe masa din bucătărie”, acolo unde alături de prietena ei, Janet, ne dezvăluie pas cu pas rețete minunate.

”Acum patru ani, însărcinată fiind, căutam mereu câte ceva pe Internet… nu numai despre sarcină, bebeluși, alăptare, ci si despre gastronomie, ne dezvăluie Liana.  Am găsit multe site-uri cu rețete minunate și am început să le prepar și eu, să fac poze preparatului etc.

Apoi, pe un forum am întâlnit-o pe Janet (Aneta Frunză) și ne-am împrietenit. Vorbeam la telefon, am început să ne cunoaștem mai bine până într-o zi când i-am propus să fie partenera mea de blog. Ea a acceptat și de-atunci, din februarie 2010, există blogul „Pe masa din bucătărie, la Janet și Liana”. Vreau să menționez că noi nu ne-am întâlnit niciodată, ea locuiește la Brașov, eu la Timișoara, deci nu gătim împreună, ci fiecare în orașul și în bucătăria ei. Datorită confuziilor, am ales să ne scriem numele atât la începutul, dar și la sfârșitul rețetei, dar încă sunt unii care nu ne știu, ne confundă. Am sperat să ne întâlnim în acest an, pentru că ne înțelegem minunat și chiar simțim nevoia să ne vedem, dar… cine știe?… anul încă nu s-a terminat, șanse mai sunt.”

 

Și pentru că arta culinară trebuie transmisă și generației următoare, fiul Lianei, Tudor, în vârstă de 3 anișori, este asistat de mama sa în prepararea unor deserturi minunate, dezvăluite pe blogul ”Micii bucătari”. Aici, alături de Tudor, o vom găsi preparând cu drag și spor și pe Olguța, nepoțica dragei noastre prietene Anastassia.

Eiiii, dar să vedem ce ne mai dezvăluie invitata noastră de azi, în urma interviului cu tanti Jeni, luat ca de obicei la o cafeluță fierbinte și aromată servită pe una din măsuțele de pe terasă.

 

TJ:  Care este primul fel de mâncare pe care l-ai gătit împreună cu mama ta? De la ce vârstă ai început să gătești singură?

Liana: Eu am început să gătesc singură de pe la17 ani… spume de fructe, budinci, fursecuri, checuri, deci dulciuri… apoi, când m-am măritat, la 22 de ani, am făcut împreună cu mama mea… sarmale!!
TJ: Cu ce bunătăți i-ai răsfăța pe cei de la echipa de fotbal Dinamo București dacă, să presupunem, se vor califica în sfârșit în grupele UEFA Champions League?

Liana: Wau, asta da întrebare!!! Și dacă nu s-ar califica, tot i-aș ospăta! Le-aș servi un prânz sățios: ca aperitiv Minibrioșe cu cremă de brânză și somon, apoi Supa cu părul zânelor, felul doi Ciocanele umplute cu măsline și la desert o felie de Tort de albuș cu cremă de cafea –ca să le dea energie.
TJ. Ești un jurnalist cu experiență. Cum ar arăta, în viziunea ta, o revistă culinară de succes?

Liana: O revistă culinară de succes ar trebui să conțină pagini cu Rețete Clasice, Rețete Celebre în care să fie prezentat bucătarul care le-a inventat sau personalitatea care l-a inspirat,  Lecții de gătit – ar fi binevenite – atât pentru începători, dar și una mai complicata pentru avansați, o Dieta pentru cei care vor să nu se mai înfometeze, un Restaurant  pe care ar fi bine să nu-l rateze nimeni, o rubrica de Sfaturi și Trucuri, Totul despre un aliment/legumă/fruct/preparat, un Calendar cu Târgurile culinare din țară și cu Campionatele de gătit, Prezentarea unui oraș/sat și mâncarea specifica locului, Instrumentul de aur – prezentarea unui obiect necesar în bucătărie, Cu ce pot să înlocuiesc?- o rubrica pentru cei care nu au de toate în bucătărie, Meniul săptămânii cu preparate ușoare și rapide și neapărat un Concurs. 😉 Și mi-ar plăcea enorm un critic culinar care să scrie despre un restaurant și despre felurile de mâncare servite, catalogând astfel localurile care merită vizitate și unde poți servi masa fără frică și fără sa fii umilit.
TJ: Cine dictează meniul zilei în familia Toma: tu, soțul sau fiul tau, Tudor?

Liana: De obicei, eu îi anunț ce gătesc. De exemplu, azi am gătit Supa cu parul zânelor cu carne de rață. Pentru felul doi, l-am întrebat pe soțul meu ce ar dori, iar el mi-a zis ca sarmale și când l-am întrebat pe Tudor ce vrea sa mănânce, mi-a zis că vrea clătite. Deci, m-am conformat, reușind să mulțumesc pe fiecare în parte.

TJ: Ce-ai recomanda cuiva care vizitează prima oară orașul tău?

Liana: În primul rând, i-aș recomanda să urmeze traseul Revoluției din 1989: Casa Parohiala a lui Laszlo Tokes, Catedrala Mitropolitană, Piața Victoriei, Piața Libertății, Piața 700, Podul Decebal, Calea Martirilor – traseu  pe care și-au jertfit viața zeci de timișoreni și datorită cărora Timișoara a fost primul oraș liber din România. Apoi, să depună o floare și o lacrimă la Flacăra Eternă din Cimitirul Eroilor. După vizitarea acestor locuri istorice, i-aș recomanda să se oprească la restaurantul Flora, de pe malul Begăi pentru o porție de Clătite bănățene.
TJ: Ce bunătăți pregătite de tine și Tudor îți sunt cel mai dragi?

Liana: Primele pe care le-am făcut împreună: fursecurile Cățeluși și cățelușe. Lui Tudor i-au rămas întipărite în minte inimioarele, care ulterior s-au transformat în cățeluși, astfel încât de fiecare dată când am făcut fursecuri, el vroia mereu să facă inimioare 😉

Eiii, dragii mei, poate acum, după ce au aflat ce bunătăți îi așteaptă în vestiare, probabil jucătorii dinamoviști vor fi mai motivați să se califice în grupele Champions League!
Și fiindcă veni vorba de bunătăți, ia să vedem ce ne prepară azi draga noastră invitată:

”Astăzi vă voi răsfăța cu pui umplut cu clătite și cârnați, un deliciu pe care l-am preparat de Crăciun și cu a cărui rețetă am câștigat la Maratonul Safir o Racletta Tefal la concursul desfasurat in lunile iunie-august 2011.

CA și ingrediente principale voi folosi: un pui (1,5kg), șase clătite, doi cârnați.

După ce se spală și se curăță bine puiul, cu grijă și un cuțitaș am încercat să desprind pielea de pe carne și oase…a mers mai mult cu mâna… Dupa 23 de minute, (am inceput la și 40, am terminat la și 03), în sfarsit i-am luat pielea puiului… uff… m-am chinuit la pulpe și aripi să tai cu cuțitașul fără să rup pielea destul de fragilă…

Așaaa…pe urmă am măcelărit carcasa și am pus-o la fiert… cu doi morcovi, o ceapă, un cartof mic… să fac și o supă, păi se poate fără? În timp ce fierbea cărnița, am preparat marinata pentru piele: o lingura de boia, ulei de măsline, încă una de vegeta, muștar dijon, sos de soia-câte două linguri, am amestecat bine de tot și am uns pielea, aripile si ciocănelele puiului.

Țin la frigider cam 2 ore.

După ce a fiert cărnița, am lăsat-o la răcit, am desprins-o de pe oase și am dat-o la robot.

Am preparat si umplutura clătitelor, rețeta completă o aveți aici.

Gata umplutura, gata clătitele, astfel încât am trecut la umplerea puiului, cu clătite și cârnații prăjiți. Mi-au trebuit șase clătite și două bucăți de cârnați… clătitele le-am scurtat, nu au intrat cu totul, fiind foarte lungi si puiul cam mic…

Pentru că în timpul cusutului, s-a mai dus din stratul de condimente, după ce l-am remaniat complet l-am mai uns cu muștar amestecat cu boia și vegeta…

Gata umplut, l-am pus într-o tavă unsă și tapetată cu hârtie de copt, sa fie mai ușor transferul pe platou, fără să-i atac pielea fragilă. I-am legat și picioarele cu o sforicică, pentru un aspect mai frumos.

Când în sfârșit e gata si pielea-i brună-aurie, vom aștepta să se răcească pentru a-l putea tăia. Așa că, pentru început, îl vom mânca cu privirea!

Poftă bună!

Aiiii, deja cu privirea l-am halit pe puiu ăsta de vreo doo ori! Ha, doamna Liana, tăiați măcar o bucățică, de aici de sus… cum? Mai târziu?… ufff, bineeeee….

Până atunci să-l vedem în acțiune pe micul Tudor care s-a jucat până acum cu Miruna prin curtea Cantinei, alergându-se împreună cu cățelul Dowgird. Motanul STanislas, ca de obicei, i-a admirat dormind strașnic. Se trezește el când o simți miros de pui… lasă…

Dar să revenim la micul Tudor. Ia să vedem cu ce desert minunat ne va delecta micuțul domnișor:

”Eu o să vă prepar ceva dulce și bun, și anumeee Salam de biscuiți cu bananeee! Un desert ușor de făcut și savuros, rece, fără prea mult efort, pe care l-am făcut împreună cu mami!

Mie îmi plac foarte mult bananele, mănânc una pe zi 😉

Iar ideea cu banane în salamul de biscuiți mi-a plăcut foarte mult, deci am fost PRO!

Pentru mai multe poze cu etapele preparării, vizitați blogul lui mami, Pe masa din bucătărie.

Ingrediente:  520 de grame de biscuiți (5 pachete de 130g petite beurre), 40 de grame de cacao, 50g ciocolată, 20 de mililitri de esență de rom,

450 de mililitri de lapte, 150 de grame de margarină sau unt, 100 de grame de nucă, 300 de grame de rahat,10 grame de zahar vanilat, două banane.

Într-un bol încăpător se sfărâmă biscuiții în bucăți potrivit de mari. Se pune la fiert laptele împreună cu margarina, iar când aceasta s-a topit, adăugăm 6 cuburi de rahat tăiate mărunt, ciocolata ruptă în bucățele, plicul de zahăr vanilat și cacao cernută. Rahatul e foarte dulce, nu am mai adăugat nici un strop de zahăr!

Când toate ingredientele s-au răcit, adăugăm esența de rom și nucile tăiate în bucăți potrivit de mari.

Peste biscuiții sfărâmați adăugăm sosul călduț și amestecăm bine de tot până când sosul este absorbit de biscuiți. 3.Pe o folie alimentară punem compoziția în formă de dreptunghi, o aplatizăm cu un cuțit/lingură de lemn și așezăm pe mijloc o banană sau o jumătate de banană, în funcție de cât de mare dorim sa fie salamul. Rulăm odată cu folia, formând un rulou, strângem bine la capete și înnodăm. Bine de tooot! Dam la rece peste noapte si taiem a doua zi.

Am folosit fistic la decor și astfel a ieșit mai bun și mai caloric! 😛

Mmmmm, buuun de toot, de să-ți mănânci și degetele, nu alta ;-)”

Eiii, hai că ăsta mi-a luat vorbele din gură. Deci e talentat, puștiul, chiar promite!

Să vedem acum ce delicatese muzicale ne propune invitata noastră:

”Melodiile mele preferate sunt:

Loredana Groza: Extravagantza-

Nicu Alifantis: Ploaie in luna lui Marte:

Ahh, excelent, excelent dragilor!

Eiiii, ce zi minunată! Cald, frumos, păpică bună…. Ce ne putem dori mai mult? Am aranjat mesele pe terasă, să ne bucurăm de vara aceasta târzie și vă aștept alături de Liana și Tudor să vă săsfățați și voi cu bunătățile pregătite de ei. Mulțumim din suflet dragii noștri invitați!

Totul este pregătit! Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!


Ciorbică limpede și aurie cu perișoare. Colțunași drăgălași cu carne. Cataif cu frișcă dulce și crocant

Septembrie 13, 2011

Ieri am evitat să ies din casă. Toată liota aia de copii entuziaști că-ncepe școala, însoțiți de mămici, tătici și bunici cu buchete imense de flori pentru doamna învățătoare sau dirigintă, mă deprimă teribil. Iar la întoarcerea de la școală, până când se întunecă, toți copiii ăștia stau prin parcuri și chinuiesc leagănele și celelalte distracții de parcă ar fi ultima zi de joacă din viața lor, într-o hărmălaie și o chirăială continuă! Ufff…

Acu o să întrebați de ce mă deprimă toate astea. Păi, pentru că îmi aduc aminte de prima mea zi de școală în care eram și eu la fel de entuziast ca și ei, de aia. De vremurile acelea în care nu-mi era mintea decât la joacă, la timpul petrecut cu prietenii, la depănat amintiri din vacanța de vară și la colega din banca a treia de la geam căreia îi făceam tema la mate în schimbul celei de la română și pe care o serveam mereu cu un sandviș gustos în schimbul feliuței de chec făcut de bunica ei. Eiii, vremuri, vremuri, fără griji…. Unde v-ați dus?

Eiii, dar gata cu lamentațiile! Hai să dau o fugă pe la Cantină să văd ce ne-a mai pregătit tanti Jeni azi de mâncare că mi-e cam dor de bunătățile dumneaei.

A, era să uit! Pentru că ăștia mici au început școala, și cum tanti Jeni îi iubește mult, avem pregătite în fiecare zi pachețele cu gustări ca să-i ferească de – ptiu! ptiu! – chipsuri, alune și alte crănțănele. Deci pentru ei avem pachețele asortate cu sandvișuri ( făcute din chifle calde unse cu unt, cremă de brânză, o felie de roșie, cașcaval și o frunză de salată), sau fructe coapte și caramelizate ( gutui, mere) unele din ele trase în foietaj. Pentru fiecare mic musafir, tanti Jeni le-a pregătit și câte o sticluță de ceai rece natural făcut din fructe de pădure, ceai verde cu lămâie sau din fructe uscate ( piersici, caise). Sper să le placă!

Pe plăcuța de la intrarea Cantinei, dulcea Miruna a scris caligrafic meniul de azi: Ciorbică de perișoare, colțunași cu carne, cataif. Pfuaaaaa! Ce bun, ce gustos, ce divin!

De când n-a mai făcut o ciorbică, tanti Jeni! Una bună, limpede și aurie, cu miros de legume și borș, așa cum îmi place mie! Da, astăzi avem ciorbică de perișoare și nu mai pot de bucurie, abia aștept să fie gata! Nici nu e greu de făcut: un morcov mare și frumos , o legătură de pătrunjel verde și zglobiu, o țelină mică dar cu potențial, o ceapă mare și gustoasă, pastă de tomate roșii și aromate, sare, piper, iar pentru perișoare 500g de carne de porc și 40 de grame de orez. Iar peste toate un litru din magnificul, inegalabilul și aromatul borș.

Așaaa: tanti Jeni ia o oală mare și pune în ea doi litri de apă la fiert. Când apa fierbe, dumneaei adaugă legumele curățate și tăiate cubulețe. Din ceapă folosește la fiert doar două treimi. Nu mă întrebați care din treimile alea. Apoi pune și puțin ulei. În acest timp, pregătește perișoarele: carnea tocată o amestecă cu orezul, treimea rămasă de ceapă și pătrunjelul tocat mărunt, până la omogenizare. Tanti Jeni, cu mâinile ude, face biluțe din acest amestec, cam de 3 cm diametru, apoi le pune în oala de ciorbă când legumele sunt aproape fierte. Se mai ține totul la fiert vreo 20 de minute, apoi se adaugă borșul ( strecurat și fiert în prealabil) și pasta de tomate. După câteva minute se ia de pe foc și se adaugă o nouă porție de pătrunjel tocat mărunt. Se servește caldă cu smântânică și ardei iute. Mmmmm.. ce arome îmbătătoare se zbenguie prin bucătărie! Abia aștept să fie gata ciorbica asta delicioasă!

Pentru că tot a tocat azi carne, tanti Jeni s-a gândit să bricoleze și niște colțunași cu carne că nu a mai făcut demult. Pentru asta a folosit 1 kg carne de vită, o ceapă, 1kg cartofi, foaie de tăiței făcută din făină, ouă și sare, iar pentru gustibus, în compoziție, sare si piper. Tanti Jeni fierbe carnea și cartofii apoi îi dă prin mașina de tocat. Ceapa o călește în ulei până capătă acea culoare rumen-aurie, apoi o amestecă cu carnea și cartofii tocați, adăugând sarea și piperul, după gust. Aluatul îl întinde și îl taie în pătrate de 10/10cm ( o riglă, vă rog) sau, dacă nu aveți riglă, se poate folosi un pahar mai mare pentru a decupa cu el aluatul în cercuri. Depinde de dispoziția artistică. Apoi, în mijlocul fiecărei bucăți de aluat dumneaei pune o grămăjoară de compoziție. Marginile aluatului se udă cu puțină apă apoi se lipesc prin presare cu degetul. Trebuie să fie lipite foarte bine, să nu se desfacă. După ce se zvântă, colțunașii se pun la fiert în apă clocotită cu sare vreo 10 minute. Apoi, după ce sunt fierți, tanti Jeni îi unge cu unt să nu se lipească între ei și îi prăjește un pic până se rumenesc pe ambele părți. Foaarte gustos! Buni și crocanți și pufoși în același timp!

La departamentul deserturi ne așteaptă ceva de zile mari: Miruna ne pregătește azi un cataif cu frișcă, dulce ca zâmbetul ei. Prin mânuțele ei delicate vor trece 500 grame de fidea, 400 grame de zahăr, 500 grame de frișcă, esență de rom și zahăr vanilat. Miruna unge cu delicatețe și măiestrie o tavă cu unt, apoi așează în strat subțire fideaua. apoi pune cu grijă tava la cuptor pentru vreo 10 minute până când fideaua se rumenește ușor. Între timp, ea pregătește siropul: pune zahărul la fiert în 400 ml de apă și după ce s-a îngroșat adaugă esența de rom și zahărul vanilat. Siropul se toarnă peste fidea și apoi se mai pune la cuptor pentru vreo 20 de minute. După ce se scoate din cuptor se lasă la răcit și apoi se întinde deasupra frișca bătută cu zahăr. Super crocant! Super dulce! Super Miruna!

Ei, dragele mele și dragii mei, un meniu excelent! Gustând din bunătățile astea, parcă simt cum îmi trece melancolia și dorul de zilele de început de școală. Eiiiii….

Vă așteptăm și pe voi cu drag, să știți. Am amenajat mesele pe terasă, unde ne vom bucura de această zi însorită de toamnă. Hai, ce mai așteptați? Dați năvală și poftă mareee…!


Clătite delicioase cu carne învelite în ou și pesmet să fie crocante. Prăjitură cu nucă și glazură de cioco să fie mai irezistibilă

Septembrie 7, 2011

Azi fetele s-au trezit cu chef de treabă. Eu nu. Atât tanti Jeni cât și Miruna zumzăie pe lângă mine ca niște albinuțe din alt timp și spațiu, în vreme ce eu, așezat inert pe scăunelul meu din bucătărie, sunt la a treia cafeluță și încerc să mă dumiresc ce caut pe planeta asta. Grea întrebare. Eeeee.. dar încep să se simtă arome delicioase din partea aceea cu aragaz și cuptor, ceea ce îmi conferă o stare de liniște. Deci da, viața e frumoasă.

Pentru a-mi conferi o oarecare siguranță afectivă și emoțională pe ziua de azi,, tanti Jeni s-a gândit să mă răsfețe cu ceva buuun, bun de tot: clătite cu carne, învelite în ou și pesmet, așa cum le făcea bunica mea dragă! Mmmmm, abia aștept să fie gata.

Fiți atenți cum procedează tanti Jeni: pentru aluatul de clătite, dumneaei combină următoarele: 500 ml lapte, 6 linguri cu vârf de făină, un ou și un pic de sare.

Pentru umplutură se bazează pe: 500g carne de vită, 2 cepe mijlocii câteva fire de pătrunjel și un ou ( alt ou decât cel menționat mai sus, v-ați prins).

Cât timp Miruna se ocupă de prepararea clătitelor ( e maestră la întorsul lor în tigaie: aleeeei-hop!), tanti Jeni pregătește umplutura: macină carnea și ceapa foarte-foarte mărunt, apoi le pune împreună la călit în tigaie, în care a pus în prealabil ulei cât să acopere uniform fundul tigăii. După ce totul se rumenește puțin, adaugă sare și piper după gust. Umplutura astfel călită o pune într-un vas și presară peste ea firele de pătrunjel, spărgând apoi oul deasupra și amestecând totul până se omogenizează.

Acum urmează marea combinare: umplutura e porționată de tanti Jeni în funcție de numărul de clătite, apoi fiecare porție se așează în mijlocul fiecărei clătite care se împachetează și se rulează. Apoi, toate clătitele umplute se ung pe exterior cu ou bătut, urmând apoi tăvălirea lor prin pesmet și prăjirea lor în tigaie pentru 15-20 de minuteee! Eiiii… ce frumos stau ele acolo pe platoul ăla, cuminți, crocante și aurii!

Trecem rapid la departamentul deserturi, pentru că Miruna s-a apucat să facă o delicioasă prăjitură cu nuci. Tot stăteam eu degeaba, am luat sacul de nuci din cămară și le-am spart si măcinat pe toate, urmărind-o pe Miruna cum procedează la conceperea acestei prăjituri minunate.

Rețeta e simplă: 500g făină, 300g margarină solidă, 1 plic de drojdie uscată, 50 g zahăr, 2 gălbenușuri, puuuuțină sare și o lingură de smântână. Se amestecă și apoi se lasă la odihnit vreo 15 min. Se împarte în 3 și se aplatitează/laminează fiecare parte cu făcălețul multifuncțional rezultând astfel 3 foi. Se ia prima foaie, se pune în tavă, deasupra se pune gem de caise și 1/2 dintr-un amestec făcut din 300g nucă pisată și 150 g zahăr. Se pune a doua foaie și din nou gem de caise și cealaltă jumătate din nuca pisată cu zahăr. După ce punem a treia foaie, băgăm totul la cuptor pentru vreo 20 min, la foc potrivit. Între timp, Miruna a pregătit glazura de ciocolată făcută magistral din cacao, zahăr, unt și apă amestecate și fierte într-un ibric. Prăjitura se scoate din cuptor se acoperă cu glazura de ciocolată și gata! Deee-liiii-cioooos!

EI, hai că mi-am mai revenit… Viața e frumoasă chiar dacă afară e înnourat și plouă. Vă invit și pe voi să vă convingeți de asta, gustând din bunătățile pregătite azi. Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!


Revenirea. Tăiței chinezești ( deci delicioși) cu pui și legume. Prăjiturele dulci și crocante cu susan

Septembrie 5, 2011

Azi, m-a surprins tanti Jeni, încă de dimineață: timp de o oră, cât m-a certat a rostit, fără să se repete, o grămadă de sinonime ale cuvântului „leneș”. Stăteam cuminte pe scăunelul meu din bucătărie, cu capul plecat și primeam cu stoicism, ca pe niște palme invizibile, toate aceste cuvinte: indolent, puturos, trândav, trântor, somnoros, neharnic, caniv, lenos, zăcaş, duglan, dugliş, lainic, sanchiu, trând, lenevos, tanduriu, de parcă tot DEX-ul n-ar conține decât sinonimele astea pentru cuvântul care mă caracterizează cel mai bine. Pfuaaa…

„Aaaaaaa, și pe aia cu planeta Mofo de unde ai scos-o, mă? Acu scrii SeFeuri, ai?” mă întrebă tanti Jeni cu glas pițigăiat și mâinile în șold. „Auzi, Mirunoooo, dacă nu știai, ne-au răpit marțienii și ne-au dus departe cu nava lor spațială!” o strigă dumneaei pe prințesa dulciurilor care se juca afară, ca în fiecare dimineață, cu cățelul Dowgird. Miruna se amuza fantastic de povestea mea închipuită cu extratereștrii. Intră râzând în bucătărie, făcându-mi semne gen „taci c-o meriți!”.

„Toate ca toate, da asta chiar că m-a enervat…”, continuă tanti Jeni. „Adică dumnealui ( îi explică tanti Jeni Mirunei a nu știu câta oară în dimineața asta, arătând spre mine acuzator) ne mai trecând din lene ( aici a țipat) pe la Cantină, se apucă să aburească cititorii cum că ne-au răpit extratereștrii și că de aia nu mai suntem noi pe aici! Chiftele-n spațiu, auzi la dumnealui!” încheie zeflemitor tanti Jeni și se așeză ostenită pe scaun.

După câteva minute de liniște, se ridică, se îndreptă spre mine și, în loc să mă pocnească cu polonicul, în mod surprinzător mă pupă pe creștet zicând: ” Mă, Gheorghe, numai în chip de fiul risipitor nu te vedeam… Miruno, hai să facem ceva special azi că ne-a venit băietul acasă!” Și se îndreptă tacticos către debara de unde scoase diverse ingrediente.

Miruna, zâmbind, se apropie de mine, mă luă de mână și-mi șopti zâmbind” să știi că mie începuse să-mi placă povestea ta… poate o continui altă dată pentru mine, bine?” și se îndepărtă înainte ca eu să spun ceva, pentru oricum, cuvintele îmi stau în gât atunci când sunt învăluit de parfumul Mirunei…

Pfiuuu… hai că am scăpat ieftin! Mă așteptam ca tanti Jeni să arunce după mine cu toate oalele din dulap și când acolo… Da, am meritat perdaful dumneaei, recunosc… Mai leneș ca-n vara asta nu am fost niciodată și mă bucur că dumneaei m-a iertat. Sper ca și voi.

Până una alta, dragilor, să știți că azi dragele mele au pregătit un meniu nemaipomenit.

Tanti Jeni ne va răsfăța cu niște minunați tăiței de orez cu pui, preparați după metoda chinezească. Pentru asta dumneaei, la 250 gr tăiței din orez, a combinat următoarele: 200 de grame de piept de pui tăiat cubulețe, doi căței ham-ham de usturoi, o ceapă medie, 200 de grame de ciuperci, un morcov mare, 350 de grame varză, o jumătate de linguriță de ghimbir praf, un sfert de linguriță de fulgi de chili, opt linguri de sos de soia, două lingurițe de ulei de susan, trei linguri de ulei de măsline și sare, după gust.

În timp ce tăițeii fierb cuminți în oala de pe aragaz, tanti Jeni taie varza fideluță, ceapa și usturoiul subțiri de tot, morcovelul cel mare fâșii lungi iar ciupercile în felii mari pentru că oricum vor mai scădea după ce vor intra în acțiune.

Într-o tigaie adâncă se încing două linguri de ulei și se pun la călit, cam un minut, usturoiul și chili, urmând ca, imediat, tanti Jeni să adauge cubulețele de piept de pui care vor dansa în tigaie până se rumenesc. Dumneaei adaugă apoi ceapa, care se va căli și ea. După vreun minut, tanti Jeni adaugă restul de legume, condimentează cu sare și ghimber apoi călește la foc mare, amestecând continuu. Mmmmm… ce frumos miroase totul! Dumneaei răstoarnă într-un vas încăpător toată compoziția din tigaie, care încă nu și-a încheiat însă misiunea: după ce completează cu o lingură de ulei de măsline, tanti Jeni adaugă tăițeii, împreună cu patru linguri de sos de soia și lasă totul la prăjit vreo patru minuțele. Acum e rândul compoziției de pui cu legume să se întoarcă în tigaie, împreună cu încă patru linguri de soia, lăsându-se totul la foc mare pentru încă un minut., amestecând continuu. Apoteotic, tanti Jeni toarnă deasupra uleiul de susan, amestecă bine, ia totul de pe foc și gataaaaaa! Superbii, gustoșii și delicioșii tăiței cu pui și legume sunt gata de servit! Xie, Xie, tanti Jeni! ( așa se zice mulțumesc în chineză, na)

Pentru a fi în ton cu ceea ce a pregătit tanti Jeni, prințesa neîncoronată a dulciurilor s-a gândit să completeze meniul de azi cu niște minunate prăjiturele cu susan.

La două cești cu făină, mânuțele delicate ale Mirunei mai combină

Trei sferturi de linguriță cu praf de copt, o jumătate de linguriță cu bicarbonat, un sfert de linguriță cu sare, o jumătate de ceașcă cu unt topit, o jumătate de ceașcă cu smântână, trei sferturi de ceașcă cu zahăr alb, un sfert de ceașcă cu zahăr brun, un ou, o linguriță cu esență de migdale, o jumătate de ceașcă cu semințe de susan, un ou bătut și multă, multă voie bună.

Pentru început, Miruna amestecă făina, praful de copt, sarea și bicarbonatul într-un vas de mărime medie. În alt vas, mai mare, folosind mixerul, amestecă untul, smântâna și cele două feluri de zahăr, adăugând apoi pe rând, o parte din semințele de susan, un ou și esența de migdale, până la omogenizare completă. La final, adaugă amestecul de făină, rezultând o cocă nu foarte moale. Buuun… Miruna frământă coca bine de tot, apoi o rupe în două jumătăți, fiecare fiind depusă în câte un vas, care sunt puse la odihnit în frigider, acoperite, pentru vreo 2-3 ore.

După ce aluatul a crescut Miruna formează prăjiturelele rotunde, gen fursec. Evident, câteva prăjiturele au formă specială de ursuleț, fiindu-mi dedicate. Ehhh… Într-un vas mic, Miruna bate repede un ou, trece prăjiturelele prin acest oușor, apoi prin restul de semințe de susan și le depune într-o tavă unsă în prealabil cu ulei și tapetată cu făină.

Tava cu pricina se pune la cuptorul preîncălzit la 170 de grade, pentru vreo un sfert de oră, apoi sunt scoase și puse pe un platou, fiind gata de servit. Mmmmm.. ce bune și crocante suuunt! Mulțumim Miruna cea dulce!

Ei, da, cu meniul ăsta așa de bun chiar că suntem în pericol să ne răpească extratereștrii… Așa că, grăbiți-vă să prindeți și voi niște tăiței delicioși și prăjiturele crocante cât mai suntem pe aici!

Eu mi-am luat deja câte o porție și stau pe terasa Cantinei, degustând tacticos bunătățile și bucurându-mă de aceste ultime zile de vară. A și să nu uit! De joia viitoare, 15 septembrie, va reîncepe programul nostru special, Guest-Star Day! Dar până atunci ne vom mai revedea pe aici, cu siguranță! Nu vreau să o mai supăr pe tanti Jeni…

Bine v-am regăsit dragele mele și dragii mei! Hai, dați năvală și poftă mareee!!!


%d blogeri au apreciat asta: