Murătuuuri! Zacuscăăă! Ostropel frumușel. Baclava, mai ceva.

Fraților, deci ne-am apucat de muncă de ieri, adică de luni!! Și cu cheful de muncă pe care l-am avut ca-n orice zi de început de săptămână ( și care scade progresiv-vertiginos la fiecare 24 de ore), a trebuit să le ajut pe tanti Jeni și pe Miruna la pus murături… Pfuaaaa!!! Vă dați seama! Curtea cantinei era plină de zarzavaturi spălate ce abia așteptau să fie puse la borcan: morcovi, țelină, conopidă, pepenași verzi, ardei capia, castraveți, gogonele verzi, varză roșie și rădăcină de pătrunjel… Toate luate din piață de dis de dimineață de vajnicele mele colege, tanti Jeni și Miruna. În timp ce ne explica de ce sunt bune murăturile în saramură ( cică produc fermentație lactică, și acidul lactic rezultat este dezinfectant), tanti Jeni aranja frumos borcanele. Nu vă închipuiți cine-știe-ce ikebana sau gen: pe fundul borcanului se așează foi de viță și frunze de vișin care cică au rolul de menține murăturile tari. Apoi a așezat inspirațional legumele sus-menționate amestecate cu cimbru uscat, hrean curățat și tăiat rondele și usturoi. Deasupra, Miruna a așezat foi de viță și frunze de țelină, totul fiind presat cu un soi de teasc făcut inginerește din două scândurele. Vă dați seama că proiectarea și materializarea acestui teasc a fost inginerit de mine, da? Mulțumesc, mulțumesc… Peste toate acestea vine saramura. Vorba lu nea Gogu cerșetorul din colț: cei șapte saramurai. Miruna își pune halatul alb ( ah, ce-mi place cum îi stă așa!)și ne explică la tablă că saramura are ca și formulă chimică apă+sare. Specialiștii au ajuns la concluzia că la 1 litru de apă sunt suficiente 30 grame de sare grunjoasă. Amestecul de apă și sare se fierbe și atunci când clocotește se toarnă în fiecare borcan până la umplere. Apoi se acoperă fiecare borcan cu celofan sau capac foarte ermetic, aerul neavând voie să pătrundă în interior. Buuuunnn… Deci borcanele se lasă la răcit și nu pot fi desfăcute decât după minim o lună. ( deci de aia scrie tanti Jeni cu creionul chimic pe ele data când le-a pus…).

Dar ce credeați că s-a terminat aici cu munca? Nooooo way, Jose! Păi zacusca cine s-o facă? Că da, tanti Jeni și Miruna s-au gândit ca pentru serile lungi de iarnă să avem zacuscă pentru momentele când urmărim vreun meci de hochei la teveu sau vreun DVD.

Iată ce-au folosit dragele mele pentru minunata zacuscă: 12-14 vinete mari, vreo 30-35 de gogoșari roșii, cam 20-25 de ardei grași galbeni, 1-2 ardei iuți, 12-15 cepe, 1 l de ulei, 1 l de bulion, 2-3 kg ciuperci proaspete (ghebe, my favourite) și 3 linguri de sare.

În timp ce Miruna avea grijă de coptul vinetelor, tanti Jeni se ocupa de restul de zacuscă, folosind cu măiestrie mașina de tocat: a dat prin mașină toate legumele, apoi le-a pus în vase separate. Gogoșarii roșii au parte de un tratament special, fiind puși într-o strecurătoare așezată pe un bol pentru a colecta sucul. Cu ciupercile a fost altă problemă: au fost puse într-o oală cu apă, date în câteva clocote apoi tăiate în bucăți mari, călite în ulei și date și ele, implacabil, prin mașina de tocat, după ce au fost scurse de grăsime. Ceapa și sarea au fost puse într-o oală mare la călit la foc mediu, cam zece minute, în litrul de ulei. După ce s-au călit s-au adăugat pe rând ardeii galbeni, ardeii iuți și gogoșarii și s-a lăsat la călit cam vreo 40 de minute, la foc mediu, amestecând constant. Apoi s-a adăugat sucul de la gogoșari și bulionul și s-a lăsat la fiert pentru încă vreo 10 minute. Acum este momentul crucial în care se adaugă ciupercile și vinetele coapte și tocate de mânuțele pricepute ale Mirunei. Splendid. Totul miroase minunat. S-a mai lăsat zacusca la fiert cam 20 de minute amestecând mereu. S-a pus în borcane ( sterilizate) zacusca rămasă după degustare. Că am tot degustat, nu glumă…

Eiiii, și s-a făcut seară și s-a făcut dimineață și a venit ziua de marți. Adică astăzi.

Păi, azi m-am trezit cu noaptea-n cap și am ajuns devreme la cantină. După ce-am băut cafeluța de dimineață, puternică și aromată, m-am apucat să curăț curtea Cantinei de frunzele și crengile căzute din cauza vântului, că o știți pe tanti Jeni că se supără dacă găsesc musafirii mizerie. Și dacă se supără dumneaei, naiba știe ce uită să pună în mâncare și se duce naibii meniul de azi… Și că veni vorba de meniul de azi, ia să vedem, că și-a notat aici pe-o foaie… așa: ostropel de pui. Aoleooo.. Deja simt mirosul ăla irezistibil de usturoi… Hai să vă spun cum face tanti Jeni ostropelul, că deja s-a apucat de treabă: deci, la un piept de pui dezosat mai intră în combinație trei căței maidanezi de usturoi, un morcov, trei ardei grași de tot, trei cepe mari și frumoase, niște bulion, ulei , sare și piper. Buuun. Se taie ceapa și ardeii, nu foarte mărunt, apoi se călesc într-o oală cu ulei încins. După vreun minut se adaugă morcovul ras. Pieptul de pui se taie cubulețe și se adaugă și el. După ce se călesc, se adaugă puțină apă, atât cât să acopere compoziția din oală. Se lasă la fiert, iar când apa scade, se adaugă usturoiul pisat și bulionul. Sare și piper, după gust. Se mai ține puțin la fiert, și gata! Ostropelul se servește cu cel mai bun companion posibil: mămăliguță pufoasă și aurie!

Hmmm… ia să vedem ce bunătăți pregătește Miruna azi, cu mânuțele ei delicate. Baclava! Minunat! La 500 de grame de foi de plăcintă, Miruna a folosit cu măiestrie o cană de unt topit, două căni de alune și nuci tocate mărunt de tot, două căni de zahăr, o cană de miere, o cană de apă ( o mai fi rămas vreo cană să beau și eu ceva azi…) o linguriță de scorțișoară, și o lingură de zeamă de lămâie. Se amestecă bine alunele, nucile, scorțișoara, zahărul și trei sferturi din cantitatea de miere, până se obține un amestec omogen. Foile de plăcintă se separă și se ung fiecare cu unt. Tava în care se va coace baclavaua se unge și ea cu unt și se așează în ea jumătate din cantitatea de foi. Amestecul omogen se pune peste ele iar deasupra se așează cu grijă cealaltă jumătate de foi de plăcintă. Peste ultima foaie, Miruna toarnă restul de miere și o întinde frumos, ca un poem. Apoi, cu delicatețe taie foile de deasupra cu un cuțit, trăgând linii paralele, pentru ca mierea să pătrundă și în interior. Minunat! Se pune tava la cuptorul preîncălzit și așteptăm să se coacă. Ahhh, baclavaua e de-a dreptul minunată… Și dulce, dulce ca zâmbetul Mirunei într-o zi de vară târzie… Hai că iar m-a apucat arta poetică!

Ei, dragele mele și dragii mei, ostropelul e gata, baclavaua la fel, eu am scos în carafe vinișorul. Ne vom apuca de must zilele astea, așa că stați pe aproape! Hai, dați năvală și poftă mareeeee!!!

 

Anunțuri

7 Responses to Murătuuuri! Zacuscăăă! Ostropel frumușel. Baclava, mai ceva.

  1. Florina spune:

    e criminal totul! ne vedem peste-o lună. 😛

  2. viatanomada spune:

    pff,o luna…
    eu am copt vinete si ardei si le-am pus la congelator,zacusca o fac mai incolo, cand voi avea timp/chef

  3. matilda spune:

    Dacă o rog frumos, îmi rezervă şi mie tanti Jeni un borcănel miiiic cu zacuscă ?
    La ostropel chiar acuma vin, dacă vinul e rece ! :))

  4. Bun articol, imi place acest blog. Un pic off-topic: va supun atentiei site-ul FILME1.NET – un site gratuit de filme online subtitrate in limba romana, fara reclame (!), rapid si foarte bun. Eventual, poate va intereseaza si un schimb de linkuri. Va multumesc anticipat!

  5. Georgiana spune:

    azi nu e joi? unde-i invitatul?? 😕

  6. Georgiana spune:

    P.S. v’aţi cam lăsat pe tânjală, cantiniştilor! :mrgreen:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: