Guest-Star Day: Andra Pavel

Eiii, bine v-am găsit, dragele mele și dragii mei! Nu, nu este nici o greșeală, astăzi este vineri, dar am avut motive temeinice pentru care am amânat cu o zi evenimentul nostru special Guest-Star Day… Ocupația invitatei noastre de azi este de așa natură încât nu i-a permis ieri, toată ziua, să vină la cantină pentru că… a avut teză la limba latină. La care a luat nota 10(zece), desigur! Da, dragilor, invitata noastră de la Guest-Star Day este la liceu, clasa a 11-a și are doar 17 ani, fiind cea mai tânără participantă la evenimentul nostru săptămânal. Vreți să știți despre cine e vorba, nu? Doamnelooorrrr și domnilooooorrrr….. aplauze puternice pentruuuuu…  Andraaaaaaa Paveeeeeeeeel!!!!

Tanti Jeni și Miruna o întâmpină cu drag pe Andra, care vine agale la școală, dar nu cu mâna goală: Pe lângă geanta ei în care-și cară cărțile și caietele, mai are o sacoșă mare și plină: ”Uf, Tanti Jeni, bine că te-am găsit! Abia am plecat de la școală și, știi cum e, cartea asta îmi provoacă o foame!… Ah, să nu uit! Am adus niște mere așa frumoase și gustoase!”

Dar să vă povestesc câte ceva despre Andra Pavel, elevă în clasa a 11-a a colegiului ”Vlaicu Vodă” din Curtea de Argeș.  Ea este dovada incontestabilă a afirmației lui Corneille care zice ” Valoarea nu așteaptă numărul anilor”. Și asta face draga noastră Andra care la numai 17 ani și-a creat un stil scriitoricesc inconfundabil. E suficient, la primă vedere să răsfoiți ”caietul cu povești” de pe BLOGUL ei personal pentru a vă da seama de asta. Andra excelează în scrierile ”fantasy” dar și ”thriller polițist” ceea ce a determinat-o pe scriitoarea și prietena noastră Oana Stoica-Mujea să-i propună colaborarea la recent publicatul roman ”Sărutul morții”. Cei care au citit cartea spun că nu există deosebire între stilul experimentat al Oanei și cel de debutant al Andrei și că fragmentele scrise separat de cele două coautoare ale acestui roman se completează excelent. Vă las și pe voi să descoperiți acest lucru, citindu-l.

Andra mai are în lucru câteva romane, unul dintre ele avându-l ca personaj pe Aaron un dragon, inițial personaj negativ, care apare într-un manuscris fantasy, încă în lucru, deci fără titlu. Un alt personaj creat de ea este Georgiana Herișanu care va apare  în romanul (încă nepublicat) „GH: În brațele unui străin”, jurnalist la un important ziar și, fără voie, implicată într-un caz de infiltrare pentru descoperirea unei rețele de traficanți de carne vie. ”Încerc să promovez lectura și acum administrez Clubul de Carte . Scriu în revista online Suspans.ro (www.suspans.ro) Îmi place să ascult muzică, să citesc, să admir peisaje, să fac fotografii. Mă inspiră să cunosc oameni și să-i înțeleg și apreciez întotdeauna persoanele cu multă cultură de viață..”, completează Andra prezentarea ei făcută pentru vizitatorii Cantinei Sociale.

Dar iat-o pe invitata noastră pășind în bucătăria Cantinei, alături de tanti Jeni și Miruna:

”Eu, ei bine, eu am venit cu rețetele mamei. Stau adesea cu ea, deși nu mă lasă să gătesc – îmi tot zice că voi avea eu timp s-o fac și pe asta –, dar „fur” de la ea. Așa că azi vă fac ceva… Stai numai să le găsesc… Unde-or fi?!” , se impacientează Andra, îmbujorându-se…

”Oh, Tanti Jeni, am pierdut rețetele! De fapt, sunt sigură că le aveam de dimineață. Uite, erau aici, în caietul ăsta, alături de… Vai, ce încurcătură! Am aici și niște formule pentru Piatra Filozofală – uf, știi că am tot căutat. Probabil Aaron, dragonul din romanul meu – acela de care ți-am spus, frumos, cu ochii albaștri, îndrăgostit și dispus să dea totul fetei… Îți amintești? -, a aflat de ele și a vrut să le… împrumute. Dar, zăpăcitul, mi-a luat alte formule! Of, ce mă fac acum? Nu știu rețetele!”

În bucătăria Cantinei s-a lăsat o liniște apăsătoare. Iar eu mă simt pierdut… fără rețete nu avem mâncare deci… azi voi flămânzi? Văleuuu… nu se poateeeee… Dar iată că pe poarta Cantinei mai apare un personaj feminin cine o fi oare? O văd pe Andra că o recunoaște și pare surprinsă: ”Cum, Georgiana Herișanu? Aici?”

Georgiana intră în bucătărie și salută pe toată lumea apoi spuse:

– Bună, dragă Tanti Jeni! Ce faci tu azi?

Domnișoara Herișanu asta e o apariție impresionantă. Andra se apropie de ea, uimită de prezența ei surpriză aici la Cantină:

– Păi și eu? Oi fi tu mai mare ca mine, dar eu te-am creat, eu te-am salvat. Puțin respect, viitor redactor-șef  și ajutor de poliție!

–  Da, corect, zise Georgiana. Din meritul tău – sau din cauza ta? – sunt azi prinsă între ziar și cazurile poliției… Dar, să-ți zic, Tanti Jeni, de ce-am venit! Am dat mai devreme peste un personaj foarte interesant. Aaron – șmecherașul de dragon sau ce zmeu o fi el – avea niște rețete, convins că sunt, de fapt, formule pentru nemurire. Eu, știind că Andra venea la tine, am vrut să i le iau, dar n-am reușit.

– Aha! Știam eu!, chicoti Andra

– Da, da. Dar te salvez eu de data asta! Știu să fac… Mai multe. Hai, voi așezați-vă cuminți, beți un ceai, mâncați un măr, și vă chem eu când e gata! Și pun și muzică, până aduc eu cumpărăturile.

Buuun… Deci vom mânca ceva azi până la urmă… Hai că tanti Jeni și Andra s-au așezat la măsuța din bucătărie pentru obișnuitul interviu. Să le ascultăm…

TJ: Andra, despre ce ai scris în prima ta compunere de la școală?

Andra: Despre… prima zi de școală! Nu-i previzibil? Cu geamurile mari, eu speriată și profesorii mulți 🙂 Pf, ce mică eram acum… 11 ani! Dar mi-e dor. De inocența aceea, de… chiar de neștiința mea. Nu știam de atâtea rele, de atâția răi. Asta e; fiecare atitudine cu vârsta ei, nu?

            TJ: Crezi că soarta Anei lui Manole din ”Mânăstirea Argeșului” este legată cumva de aptitudinile ei în bucătărie?

AP: Oh, la asta nu m-am gândit până acum! Da, tot ce e posibil. Ea venea cu mâncare. Probabil li se luase de același meniu și au găsit un pretext ca să o… ascundă. Deși nu prea-mi vine să cred că erau ei așa mofturoși. Dar cine știe… Artiștii :)) Dar a ce miroase? Georgiana, ce faci acolo?

Georgiana: A, ți-ai amintit de mine! Am pus niște vinete la cuptor și cartofi la fiert. Fac musaca, așa cum îmi făcea mie bunica mai demult.

Andra: Tanti Jeni, fata asta își ia nasul la purtare. Mie-mi zice de amintirile ei? Să-ți spun eu ce va face. Va lăsa vinetele la copt, apoi le va toca, va tăia ceapă mărunt, maioneza văd că a cumpărat-o și va face o salată super-gustoasă, cum îmi place mie!

Georgiana: Da, da! Și, Andra, ia vino încoace! Ai luat niște mere – de fapt, multe mere, observ. Până fac eu compoziția, tu curăță merele! Facem plăcintă cu mere!

Andra: Uite-așa, Tanti Jeni, gătesc eu și risc să-mi tai și unghiile…

TJ: Avem deci timp și pentru alte nelămuriri. Cam ce subiect ar avea un roman fantasy al cărui acțiune se desfășoară în Curtea de Argeș și împrejurimi?

AP: Auch… Eu am un cuțit și nu mi-e prea bine că-l folosesc! Glumeam! Promit să nu rănesc pe nimeni. Probabil un fantasy prin împrejurimi ar fi ceva cu spirite răzvrătite. Orașul era unul dintre cele mai frumoase ale țării, acum lasă de dorit. Îmi și imaginez niște domnitori care să revină pe aici să-i bântuie pe primar și pe cei responsabili de bunăstarea urbei. Și cu cetatea de la Poenari, și cu Ana și Manole tot pe-aici pierduți din viață… Deja mi-e frică! Dar mi-ai dat o idee bună… Hm, „Fantomele capitalei Țării Românești”…

Georgiana: Hai, hai, lasă vrăjeala! A, ai și terminat? Atunci dă-le prin răzătoare. Fără degete, te rog!

Andra: Așa, Tanti Jeni, mai întreabă-mă!

            TJ: Ce subiect ai vrea să-ți pice la Bacalaureat la română?

Andra: Uf, deja Bac? Abia am dat teza la latină 🙂 Cred că mi-ar plăcea să-mi „pice” o operă de-a lui Eliade. Îmi place mult cum și despre ce scrie! E un autor complex, care a scris, după mine, super-bine. Poveștile lui sunt pline de mesaje și ai despre ce vorbi și demonstra. Sau vreo argumentare despre diferența dintre autor și narator, personaje și narator. Lucruri de acest gen, mici diferențe pe care mulți nu le simt în romane, dar pe care mie-mi place să le găsesc.

Gata și merele! Acum le pun într-o cratiță, cu puțin ulei, cu zahar (și vanilinat), esențe și puțină scorțișoară și le amestec pe foc câteva minute, să prindă o culoare frumoasă.

Georgiana: Am făcut compoziția pentru foi. 200 ml apă carbogazoasă cu o linguriță de bicarbonat de sodiu. Se adaugă 100 ml ulei,  făină și se frământă. Uite-așa arată! Acum pregătesc carnea pentru musaca. Puțină ceapă, cu orez, un pic de ulei și carnea tocată și-mi fac loc lângă Andra ca să le amestec pe foc. A, și să nu uit să adaug puțină sare.

Andra: Nu degeaba te-am făcut personaj! Am terminat amândouă în același timp! O să curăț cartofii care au fost la fiert, apoi îi pasez. Nu, Tanti Jeni, nu te uita așa la noi, nu am schimbat meniul. Tot musaca facem. Dar am eu o metodă specială. Așa, s-au făcut și vinetele, dar o las pe Georgiana să aibă grijă de ele. Dar spune-mi; aveai o listă cu întrebări. Le-ai terminat?

TJ: A, nu.  De la ce materie ai chiuli pentru o întâlnire cu Vampirul Edward din seria Amurg?

Georgiana: Băi, schimbați melodia aia! A rămas pe repeat! Uite, pune-o pe asta:

Și, gata, te las să răspunzi!

Andra: Ce personaje am creat și eu… Uf, uf. Dar să revenim. Mai potrivit ar fi să mă întrebi de la ce oră n-aș chiuli pentru Edward! M-ai prins, ce să zic. Am fost înnebunită după seria „Twilight”, acum mi-a mai trecut (până la lansarea „Zori de zi” de pe 18 noiembrie). Oricât de aiurea ar fi, am mai spus-o, cartea asta m-a inspirat. Undeva la al patrulea roman ajunsesem să visez noaptea posibile continuări – nu prea se potriveau, dar nu conta. Cred că de la română și limbi străine (inclusiv latină – cea mai străină dintre ele, de fapt) n-aș chiuli. Deși… :)) Nu promit nimic!

Georgiana: Auch! Dar vouă vă pasă de mine vreun pic? Mi-am ars degetele cu vinetele astea! Dar le-am curățat și le-am și tocat. Acum, că Andra a făcut și cartofii, hai să facem mâncarea asta! Uite-așa! Un rând de cartofi, un rând de carne tocată și ușor călită, un rând de cartofi, un rând de… Înțelegi tu, Tanti Jeni, cum e cu rândurile astea.

Andra: Da, două la primărie, două la școala de fete, cinci, două la poștă, zece…

Georgiana: Hai, gata! Asta merge la cuptor, după ce am pus apă suficientă. Ia toacă tu, Gheorghiță, niște ceapă, până întind eu foile astea pentru plăcintă!

Na, asta acum… M-a pus la treabă… Toc, ce să fac? Uff… Miruna, te rog, nu mai râde pe înfundate acolo!

Andra: Tanti Jeni, mai ai întrebări? Înainte să încep să plâng…

            TJ:  Ce ai dori ca recompensă dacă te-aș ruga să furi pentru mine pălăria Oanei-Stoica Mujea?

Andra: Uite, mi-au dat lacrimile… Vrei pălăria Oanei? Hihi! Hm… vreau o prăjitură bună-bună! Nu plăcinta super-gustoasă pe care o facem noi. Poate un tiramisu 😀  Am rămas cu amintiri legate de prăjitura asta din ultima excursie, când șoferul ne-a tot amenințat că ne face, dar n-a avut când. Așa că, la vreo lună după, ne-am strâns jumătate de clasă și ne-am făcut tiramisu! Și fur și pălăria…

Georgiana: Gata. Salata de vinete e în frigider, să prindă gust bun, după ce i-am pus ceapa și maioneză – nu prea multă. Mâncarea e aproape gata – am pus puțin bulion pe deasupra; doar câteva minute! Apoi mărar și pătrunjel, tocate mărunt, pentru aromă.

Andra: Plăcinta trebuie pusă și ea la cuptor, apoi avem nevoie de o ploaie de zahăr. Uite, între timp, nectar, 100% natural, din merele de mai devreme. Nu că-i bun?

Pot să schimb melodia asta de iarnă? Miroase așa frumos, a scorțișoară! A îndrăgosteală! Uite, tot francez:

Ufff, ce zi încurcată azi!!! Un interviu încrucișat, rețete furate, personaje noi… Bine că totul s-a sfârșit fericit. Happy end cum ar veni… Vă invit așadar să dați o fugă pe aici pe la Cantină să vă înfruptați din bunătățile gătite de Andra, pardon de Georgiana, personajul ei și să vă delectați cu muzică bună și vremea frumoasă de afară. Mulțumim Andrei Pavel pentru prezența ei aici și incursiunea în universul ei literar! Vă așteptăm cu drag! Dați năvală și poftă mareee!!!

Anunțuri

9 Responses to Guest-Star Day: Andra Pavel

  1. Andra Pavel spune:

    Mi-a plăcut așa tare să vin la voi! Sper să vă placă ce-am gătit (eu, ea, noi…)!

  2. Mamăăă, cum miroase la voi, aici! Hmmm…. musaca şi plăcintă cu mere şi spiriduşi ascunşi în spatele cuptorului şi… Magie, ce să mai! 🙂

  3. psi spune:

    ioooi! şi ce foame mi-a fost ieri toată ziua de ieri şi cea de astăzi. am toot aştepat, doar, doar o veni un zvon de la tanti jeni şi oaspeţii ei! 🙂
    buuunăăăă musaca! miao! adică mi-au mai dat… o porţie, nu?

  4. […] cum m-a sabotat și cine m-a salvat, ce am gătit și ce am vorbit cu Tanti Jeni, aflați aici! Important e că suntem toți în viață după bucătăreala mea, deci n-a fost foarte rău! Share […]

  5. Nice spune:

    Ce atmosfera calda si destinsa in cantina, vreau si eu niste vinete! 😀 Si un strop de suc de mere, se poate? 🙂

  6. Mirela Pete spune:

    Bună, Andra! Ştiu că îţi place muzica, scrisul, că înveţi foarte bine şi că mama ta e un model pentru tine. Frumos! Pe Oana Stoica Mujea am cunoscut-o de când mi-am lansat blogul în….oceanul blogosferic! Admirată şi iubită de fiica mea în egală măsură, Oana văd că e genul de scriitor care e alături de mai tinerele talente, lucru lăudabil, care o caracterizează! Felicitări pentru romanul scris la două mâini, e un succes!
    Andra, baftă la bac, la scris şi în tot ceea ce faci. Genul literar pe care îl abordezi e unul foarte gustat de public şi …cel culinar e haios şi atrăgător! Bune preparate, voi lua câte puţin, asta numai şi numai pentru a le lăsa şi celorlalţi! 😉

    Cristian, la mulţi ani fericiţi! Arta culinară cred că e cea mai îndrăgită, ţi-o spune un artist plastic! :))
    Numai bine şi sănătate multă! Un noian de fericire! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: