Guest-Star Day: Dan Dragomir

Decembrie 15, 2011

Bine v-am regăsit dragi prieteni, după o nouă pauză săptămânală, timp în care am fost după brad, globuri, beteală, clopoței, steluțe și alte podoabe, pentru a face Cantina Socială frumoasă cu ocazia Sărbătorilor de iarnă. Ufff, abia aseară târziu am revenit la scumpa și draga noastră Cantină… Nici nu am despachetat bine cumpărăturile azi dimineață, că tanti Jeni, încă de dinainte să pună la făcut cafeaua de dimineață, s-a apucat de conspectat diverse publicații legate de tehnologia informației. Laptopuri, smartphone-uri, tablete… Pfuaa, zic, să vezi ca dumneaei vrea să-mi ia un gadget cadou de Crăciun, ce bine! ”Tanti Jeni, cred că un Samsung Notes sau Galaxy mi-ar fi chiar de folos!”, încerc eu să-i sugerez… Dumneaei îmi răspunse drăgăstoasă cum o știți: ” Băi, Gheorghe, da un polonic după ceafă nu ți-ar fi de folos? O să vezi atâtea galaxii după aia de nu o să poți să le numeri! Hai pune mâna și aranjează p-aici că ne sosește invitatu și n-am făcut mezamplasu!”  Pfuaaa, deci clar. Azi avem un invitat expert în tehnologia informației, de aia studia așa tanti Jeni… Dar cine o fi? Ah, iată-l că apare pe alee, spre bucuria lui tanti Jeni și Miruna care-l așteaptă cu mare drag: doamnelooooor și domnilooooorrr!!!! Aplauze furtunoase pentru Daaaaan Dragomiiiiiiirrrr!!!

Invitatul nostru pășește spre incinta Cantinei însoțit de tanti Jeni și Miruna și se duce direct în bucătărie acolo de unde vine mirosul de cafea puternic aromată.

Dar cine este Dan Dragomir? ” Cam prin 1989, ai mei mi-au făcut bucuria să îmi cumpere un computer. Se chema C.I.P. parcă, şi mergea cu celebrul sistem de operare BASIC, iar orice aplicaţie trebuia încărcată de pe bandă magnetică. Atunci am descoperit prima oara lumea IT, aplicaţiile create de la zero, dar şi jocurile (ah, da, mai jucasem celebrul ping-pong pe televizorul alb-negru). Dar de aici s-a născut pasiunea mea pentru tot ce ţine de informatică si IT.”, ne spune Dan pe pagina DESPRE a BLOGULUI său. Tot acolo el continuă: ” Am ajuns după aproximativ şase ani de presă (de la reporter de teren la editor în echipa J.N.) să scriu pentru cel mai mare ziar de business din Romania (ZF), despre Internet, comunicații, gadgeturi, tehnologii. Am făcut interviuri faţă în faţă cu directori executivi, cu antreprenori, directori de marketing și vânzări, directori financiari și directori IT. Am ajuns astfel să cunosc afacerile din interior, atât în media, cât şi business-ul IT, iar experienţa în domeniul comunicării este la fel de extinsă. Așa mi s-a deschis gustul pentru antreprenoriat. Acum mă ocup de blog, social media, comunicare în social media şi campanii online. Ofer consultanţă pe proiecte online unor branduri foarte mari. Sunt online de aproape 14 ani.

Interesant. Iată un om care face ceea ce îi place. Semănăm din punctul acesta de vedere: dumnealui studiază cu pasiune business-ul IT iar eu studiez, tot din plăcere, bunătățile lui tanti Jeni. Voila! Trebuie să menționăm că blogul lui Dan este foarte apreciat de către specialiștii media IT&C, aceștia acordându-i diverse premii dintre care menționăm : Cel mai bun blog de tehnologie – RoBlogFest. ( martie 2011) și Cel mai bun jurnalist-blogger din IT&C – Comunicatii Mobile.( decembrie 2011)

Că veni vorba de bunătăți, să vedem cum se prezintă Dan din punct de vedere culinar, vizitatorilor Cantinei Sociale: ”M-am apucat de gătit abia de câțiva ani, după ce am decis că fast food-ul dăunează grav sănătății și am descoperit diverse specialități călătorind mult peste hotare. Evident, aveam noțiunile de  bază, mai ales mâncarea românească, dar sunt un mare fan al condimentelor și al mâncărurilor exotice. Nu am foarte mult timp pentru gătit, dar îmi place bucătăria mediteraneană. ”

Bun așa: cui nu-i place mâncarea exotică? Hmmmmm…. Deja îmi zboară gândurile la bunătăți mirobolante…. Dar să le păstrăm până după interviul de la cafeluța servită d etanti Jueni, în urma căruia vom afla mai multe despre latura culinară a lui Dan:

TJ: Pe ce tăviță ar merge servit un mic dejun la pat: pe un iPad sau un Samsung Tab?

Dan: Am văzut o demonstrație în care oamenii tăiau pâine pe un Asus Transformer. Din păcate nu ar merge pentru micul dejun datorită ecranului mic J Poate pe un laptop mai degrabă.

TJ: Ce joc de pe bătrânul C.I.P. – Spectrum vă lipsește cel mai mult?

Dan: Mi-amintesc cu drag de Lemmings:

un joc de strategie… Ce chin cu benzile magnetice, cu televizorul alb-negru. Dar privind retrospectiv  eram cu zece ani înaintea altora și probabil că suntem și acum. De asemenea, era un joc cu masini 2D, treceau din stânga spre dreapta ecranului și aveau obstacole – se putea juca la dublu și a fost unul din cele mai distractive.

TJ: Când preconizezi că  vom putea să dăm focul mai mic la oala de sarmale, de pe telefonul mobil, în timp ce suntem în sala de cinematograf?

Dan: Scenariul nu este departe – avem telefoane inteligente, avem electrocasnice inteligente, probabil Samsung sau LG v-ar răspunde că pot face asta astăzi. Practic însă, va mai trece încă o  generație pînă vom avea (bani și chef) să adoptăm noile tehnologii la un asemenea nivel. Cei care au vrut să-și ia case inteligente în Pipera au avut surpriza să le găsească fără curent electric.

TJ: Care este personajul preferat din jocul ”Angry Birds”?

Dan: Nu m-am gândit prea bine niciodată, dar nu există decât un răspuns posibil – Mighty Eagle este singurul personaj admirabil 🙂

TJ: Care variantă de Android se va numi, în sfârșit, ”Apple Pie”?

Dan: În cazul Android, probabil după FroYo, Gingerbread, Honeycomb și Ice Cream Sandwich sigur vor rămâne pe „nișa” deserturi. Acum ar putea adopta ironic numele de Pie, dar sigur nu varianta  cu mere 🙂 Din cauză de drepturi de autor, nu că nu și-ar dori ei.

TJ: La ce conferință de presă la care ai participat, s-a servit cel mai bun bufet suedez?

Dan: Pentru un pasionat de domeniul culinar nu există mâncăruri mai bune decât cele franțuzești, deci în Provence am mâncat cel mai bine. La un eveniment Orange, evindent. Iar operatorul are un  bufet foarte bun și la conferințele din România.

Bufet? A zis cineva bufet și mâncare franțuzească? Mamăăă, ce foame m-a apucat! Domnu Dan, vă rog frumos, fie-vă milă, faceți ceva de mâncare că nu mai pot… Ah, iată că dumnealuiși-a pus șorțul de bucătărie și se apucă de treabă, gătindu-ne niște rețete personale. Iasă vedemmm…

”Ca fel principal vă voi pregăti  Piept de rață. Pentru 2 persoane e suficient un piept de rață. Se amestecă într-un vas 2 lingurițe de foi de dafin mărunțite, 2 lingurițe de pătrunjel verde tocat mărunt, un praf de cimbru, doi căței de usturoi tocați mărunt și ceva sare. Cu acest amestec se unge bine pieptul de rață, se acoperă și se lasă la rece  (eu l-am lăsat chiar 24 de ore).

Pe grătar iese și mai bine, dar eu l-am făcut în tigaia de teflon, fără adaos de ulei sau unt. Se pune în tigaia încinsă, cu partea cu piele în jos și se lasă între 3 și 5 minute, apoi se întoarce.

Timpul de frigere depinde de grosimea pieptului de rață. Eu am mai făcut câteva crestături și l-am pus înapoi la prăjit, pentru ca să fie puțin mai rumenit, nu în sânge. Se scoate pe un fund de lemn, se taie și se servește cald. E incredibil de gustos și aromat. Poftă bună! ”

Mmmmmm… ce frumos miroaseeee! Și într-adevăr e incredibil de gustos și aromat! Dar să vedem ce bunătate ne mai pregătește Dan:

”În continuare, vă voi prepara un delicios  Pepene galben umplut. Un pepene galben parfumat se taie în jumătate si se curăță de semințe. Cu o linguriță se scobește o parte din miez, având grijă să rămână min. 1 cm de miez în coajă. Miezul astfel obținut se păstrează pentru sos.

Două cepe tocate mărunt se călesc în ulei de măsline. O ceașcă de orez se fierbe cu 4 cești de apă. Separat, jumătate de kilogram de carne tocată, de preferat miel sau vită, se amestecă cu rozmarin, sare, 20 migdale – de preferință curățate de coajă.

Ceapa și orezul se amestecă peste carnea tocată, se adaugă ghimbir măcinat, busuioc și cimbru. Cu această compoziție se umplu cele 2 jumătăți de pepene galben, se acoperă cu folie și se dă la cuptor pentru circa 30 min.

într-o tigaie de teflon se pune o lingură de unt, iar când s-a topit se adaugă 2 lingurițe de miere și miezul de pepene, se țin la foc mic până se omogenizează. Câteva linguri de sos se adaugă peste pepenele de la cuptor, după ce am îndepărtat folia, și se mai ține circa 4 minute la cuptor.

Se servește fierbinte, cu sos și pătrunjel verde, mentă sau busuioc. Poftă bună!”

Pfuaaaa…. Ce amestec exotic de gusturi și arome! Trebuie să încercați ne-a-pă-rat! Mă duc acușica să gust o porție…

Să vedem acum ce ambianță sonore ne-a pregătit invitatul nostru de azi:

Splendid, dragilor, splendid! Muzică bună, bucate delicioase, toate aici la Cantina Socială! Păcat însă că ziua se apropie de sfârșit… Mulțumim din suflet lui Dan Dragomir pentru onoarea de a fi invitatul nostru azi și vă așteptăm cu drag să degustați din minunatele bucate preparate de dumnealui. Hai, dați năvală și poftă mareeeee!!!


Guest-Star Day: Răzvan Cucui

Decembrie 8, 2011

Eiiii, dragele mele și dragii mei, bine v-am regăsit după o scurtă pauză. Sunteți bine, sănătoși? Sperăm că da și că aveți chef de bunătăți pentru azi pentru că, fiind joi, e o zi specială la Cantina Socialăăăă!!!

Ei, dar cine o fi invitatul de azi? Că tanti Jeni nu mi-a zis nimic… Stă la poarta Cantinei împreună cu Miruna și se uită- zare…. Și se uită, și se uită…. Ah, dar cine apare? Un domn foarte arătos. Așa…Ah, e chiar dumnealui, invitatul de azi! Doamnelooor și domnilooooorrr, aplauze furtunoase și ovații călduroase pentruuuu… Răzvaaaaan Cucuuuui!

Sunt taaaare  emoționate tanti Jeni și Miruna! Iată-le înroșite la față cum îl conduc ele pe domnul Cucui în incinta Cantinei…

Invitatul nostru de azi este un pasionat al bucătărelii, al excursiilor și al bicicletei. De ani de zile este editor al revistei “Bucătăria pentru toţi” – prima publicaţie periodică (lunară) care îşi propune, ca, pe lângă latura practică, să abordeze şi o amplă tematică cultural-gastronomică. În acest context, obiectele sale de interes se diversifică de la bucătăria românească tradiţională, la felurile de mâncare internaţionale, consacrate sau nu; de la scrierile antice şi medievale, până la cele mai noi apariţii editoriale străine; de la prepararea cărnurilor, la universul lacto-ovo-vegetarian, şi, mai departe, până la bucătăria fără foc. În paginile revistei, a dat prioritate principiilor alimentaţiei sănătoase, bazate pe ingrediente naturale, pentru procesarea cărora s-au folosit cele mai puţin “dăunătoare” tehnici de preparare.

Răzvan Cucui a colaborat îndeaproape cu Radu Anton Roman în proiectul “Hop şi noi pe Papamond” – o călătorie prin bucătăriile popoarelor lumii. Din păcate, turneul nu a mai depăşit graniţele Europei A editat numeroase lucrări, precum: “Almanah Literar Gastronomic. Porcul”, “Almanah Literar Gastonomic. Dulciurile”, “Almanah Literar Gastronomic. Peştele”, “Alimentaţia pe grupe sanguine”, “Enciclopedia dulciurilor”, “Bucătăria fără foc”, “Secretele Vegetarienilor”.

Fost șef al secției de bule de la ”Academia Cațavencu”, în prezent Răzvan Cucui este redactor al săptămânaluiui scăpat de sub control ”Kamikaze”.

Iubitor de excursii și de călătorii, Răzvan Cucui este un povestitor fascinant al propriilor expediții. Pasiunea sa pentru biciclete este de asemenea cunoscută, aceasta materializându-se în magazinul său de profil.

Mai multe despre Răzvan puteți afla răsfoind BLOGUL său personal, iar despre latura sa culinară și nu numai, vom afla în urma mini-interviului luat de tanti Jeni, la obișnuita cafeluță servită la măsuța dn bucătăria Cantinei. Să-i ascultăm…

TJ:  Ce a mai rămas tradițional în bucătăria românească?

Răzvan: Glutamatul monosodic cu vagi urme vegetale. Sau „condimentul din legume uscate”, sau „baza pentru mâncăruri”. Tradițional, se dădea pe sub mână sau se cumpăra din târg, de la sârbi. Cele mai „de tradiție” mărci de la noi: Vegeta și Delikat. Puțini poate își mai amintesc și de produsul românesc Supco.

TJ: Ce specialități culinare românești mâncăm azi dar nu le vor mai mânca nepoții noștri?

Răzvan: Felurile românești nu vor dispărea în totalitate, ci vor evolua în hrană „inteligentă”. Tendința, și la noi ca și aiurea, este cea de eliminare din dietă a mâncărurilor înecate în grăsime, în special cele preparate din porc tăiat în ogradă. Uitați-vă prin revistele colorate – totul se gătește cu trei stropi de ulei de măsline, extra-virgin, carnea este numai piept de curcan, cu rare dezlegări la doradă preparată la aburi. Ceapa prăjită este înlocuită cu trei fire de chives. La capitolul „românești”, vom avea sarmale „Low Fat”,  mititei „Slim Line” – 0,1% g și jumări „Cholesterol Free”.

TJ: Ce preferințe culinare ai din fiecare zonă geografică a țărișoarei noastre?

Răzvan: Ca să parafrazez pe nu-mai-știu-cine-a-zis-asta, gusturile mele sunt foarte simple. Îmi place ce e mai bun. Și mai bine făcut, am completat eu.

TJ: Ce meniu se servea pe vremuri la bufetul  de la ”Ștefan Gheorghiu”?

Răzvan: Trebuie să fac mențiunea că am absolvit secția IT a reputatei academii, cu specializare pe gestiunea stocurilor. Pentru că nu se inventase masteratul pe atunci, am urmat studii postuniversitare la CEPECA, Timișoara. Acolo, printr-un aranjament dintre mafiile IJGCL Dolj, la care lucram și Timiș (gospădărie comunală) mâncam la cantina mafiei. Rețin minte o ciorbă de porc bănățeană, neacrită, sub un deget de grăsime fierbinte.

TJ: De la cine ai învățat să gătești? Ce ai gătit pentru prima oară?

Răzvan: Am furat, practic, din familie: mama, unchi, mătuși, bunici. Efortul era canalizat înspre atingerea gustului pe care-l aveau mâncărurile inegalabilei mele nașe de botez. Am început normal, ca toată lumea, cu ouă. Cred că eram prin clasa a I-a, când, tovarășa Tomoșoiu Maria ne-a întrebat dacă știm cât timp se fierbe un ou pentru a fi considerat „moale”. Nu „cleios”, nu „tare”. Premianta clasei, Silvia Apostol Mihaela, zisă „Pușa”, a fost, ca deobicei, singura care a știut răspunsul. Ajunși acasă, toată clasa am fiert ouă.

TJ: Ce amintiri ai despre prima ta bicicletă?

Răzvan: Prima mea bicicletă a rămas în plan ideatic, în vitrina magazinului din centrul Mangaliei. Era un Pegas roșu-sidef cu cadru de „Kent” dar cu coarne și șa normale, nu acelea comune, de „beach cruiser”. Serie limitată. Banii, care ar fi acoperit orice model de pe piață, au rămas și ei până la majorat într-o carte de-a bunicii pentru că taică-miu nu vroia nicicum „să plec cu nebunii pe străzi cu bicicletele”. Știa el „un caz”. Fără știrea părinților însă, un văr de-al mamei din blocul vecin, profesor de fizică, îmi dădea pe șest Ukraina lui, dar numai după ce îmi verifica problemele alese de el de prin culegeri. Munceam pentru bicicleta aia! Prima mea bicicletă personală mi-am luat-o din salariu, pe vremea când eram stagiar la Craiova. Am dat o groază de bani pe ea, vreo 1540 lei. Era un Tohan, bleo metalizat, cu frâne V și aripi nichelate. Ediție de lux. În februarie 1990 am revândut-o cu 2400 lei unui coleg care „făcea” Yugoslavia. Cu noroi pe ea, căci dacă o spălam l-ar fi costat mult mai mult.

Foarte interesant! Dar de la atâta mișcare pe bicicletă parcă mi s-a făcut foame…. Hai să vedem cu ce bunătăți ne va trata domnul Cucui azi, că deja e târziu și stomacul ne roade…

”Pentru început vă voi prepara niște Hribi cu paste. Cantitățile enumerate sunt pentru 4 porții și timpul de preparare e aproximativ 30 de minute.

Avem nevoie de: 700g hribi proaspeți, 500g spaghete, 100ml ulei de măsline, 1 cățel de usturoi, 1 linguriță rasă cimbru uscat, 3-4 fire cimbru verde, ± sare, piper.

Să vă povestesc cum se prepară: curățați ciupercile, spălați-le, scurgeți-le bine de apă și tăiați-le în bucăți, pe cele mari, iar pe cele mici lăsați-le întregi sau tăiați-le în jumătăți. Încingeți într-o tigaie mare uleiul de măsline și rumeniți în acesta cățelul de usturoi întreg, la foc mic. Usturoiul nu trebuie să se prăjească prea mult, când s-a rumenit puțin, scoateți-l din tigaie. Puneți în uleiul încins ciupercile și prăjiți-le înăbușit până când se evaporă toată apa pe care acestea o lasă. Între timp, fierbeți pastele în 2 litri de apă și 1 linguriță de sare, apoi scurgeți-le de apa în care au fiert și puneți-le în tigaia cu ciuperci. Adăugați cimbrul uscat și verde, potriviți de sare și piper și mai lăsați 1 minut la foc mic. Serviți preparatul fierbinte. Poftă bună!”

Aiiii, delicioooos! Ciupercile prăjite au umplut bucătăria cu un miros încântător… Abia aștept să fie gata pentru a degusta pastele astea sublime!

Dar să vedem ce ne propune Răzvan pentru desert:

Pentru desert vă voi pregăti o delicoasă Tartă cu prune şi nuci. Pentru asta avem nevoie de: 400g făină, 100g unt, 2 linguri apă rece, 1 lingură zeamă de lămâie, 300g prune, 700g prune măcinate, piure, 250g zahăr tos, 200g miez de nucă întreg. Iată cum se prepară: amestecaţi făina cu untul, apa şi zeama de lămâie. Frământaţi puţin aluatul până se omogenizează şi apoi puneţi-l la rece pentru cel puţin 1 oră. Din acest aluat întindeţi o foaie într-o formă rotundă de tarte, cu diametrul de 25cm. Peste foaie turnaţi un strat uniform de piure de prune. Peste acesta aşezaţi prunele desfăcute în jumătăţi, cu tăietura în sus. Puneţi prunele una lângă alta, cât mai înghesuite. În locul sâmburilor aşezaţi câte un miez întreg de nucă şi presăraţi peste toate zahăr tos. Puneţi tarta la cuptor, la foc potrivit, până când se rumeneşte uniform.

Poftă bună!”

Ahhhh, un desert absolut irezistibil… Tartele astea sunt ușor crocante apoi simți cum se topesc în gură… Domnu Răzvan, mai pregătim una-zece tăvi? Mulțumesc…

Eiii, dar păcat că ziua de azi a fost așa de scurtă… Dar am mâncat bine, ne-am simțit bine și am aflat lucruri interesante de la invitatul nostru de azi… Mulțumim din suflet lui Răzvan Cucui pentru onoarea pe care ne-a făcut-o venind azi la Cantina Socaală și vă invităm să vă înfruptați din minunatele bunătăți pregătite de dumnealui! Dați năvală și poftă mareeee!!!


%d blogeri au apreciat asta: