Guest-Star Day: Nic Sârbu

Ianuarie 26, 2012

 

”Și vreme e să hibernezi…” Cu gândul acesta m-am trezit de dimineață când am văzut zăpada viscolind într-un șuier prelung. Tocmai când mă pregăteam să mă ghemuiesc mai bine sub plapumă, primesc SMS de la tanti Jeni: ”Puturosule, scoală și vino să dai zăpada, că acuși de ne vine invitatul de la Guest Star Day și-l pierdem prin nămeți. Ai ajuns?” Uff, drăgăstoasă tanti Jeni cum o știți… Și știți doar că nu o pot refuza. Așa că, scoală Gheorghe, du-te la Cantină și pune mâna pe lopată, dă zăpada, sparge ghețușul…

Oare când o apărea invitatul? Tanti Jeni și Miruna stau în poartă și-l așteaptă… Ah, dar iată-l venind cu pași repezi prin nămeți! Să-l primim așadaaaar, doamnelor și domnilooooor cu ovații, aplauze și multă căldură peeee….  Niiiiiic Sâââââârbuuuuuu!!!!

Să vă spunem câteva cuvinte despre Nic, cel care în 2006 inaugura rubrica ”Ză Saiăns Fricșăn Corner” în Academia Cațavencu, sub pseudonimul Tata Uraniu.

Originar din Bacău, Nic este unul din cei cărora le-a plăcut cartea. ( știți doar că si mie mi-a plăcut cartea, dar n-am avut parte de ea… offf…) Absolvent al Facultății de Fizică din București, invitatul nostru de azi s-a gândit să-și completeze studiile, obținând titlul de Master în Astrofizică, la Universitatea Pensylvania din Philadelphia – USA și urmând cursurile de Cosmologie ale Universității Berkeley.

Revenit în țară, domnul Nic a devenit Publisher la Academia Cațavencu, fiind inițiatorul rubricii de care vă spunema mai devreme. În prezent este Managing Editor la ”Cațavencii” și răspânditor de cunoștințeîn ale fizicii, sub pseudonimul Tata Uraniu, prin blogul personal numit ”Science Friction”, unde putem afla secretele unor fenomene cu care ne întâlnim în viața de zi cu zi, gen ”cum se calculează viteza luminii cu o ciocolată”, ”cum funcționează o centrală nucleară”, sau despre ”fizică și brioșe”, un articol foarte-foarte interesant.

”…știința a mers înainte, iar setea de cunoaștere a românilor a mers înapoi. Ba, dacă e să ne luăm după numărul celor care cred că Soarele se învîrte în jurul Pămîntului, s-ar zice că ne-am întors cu 400 de ani în urmă. Ei bine, într-o astfel de situație, Tata Uraniu nu poate sta cu mîinile-n sîn. S-a întors și el cu patru ani în urmă, și-a dezgropat rubricile din ziar, și-a scuturat praful de pe cunoștințe, și dus umpic neuronii la sală și, cum o leacî di bataii în tastatură știe, – padabum! – reînvie aici conceptul de “frecare cu știința”. Adică un fel de nici prea-prea, nici foarte-foarte: puțină știință, puțină poveste, mult mai puțină matematică și foarte multă distracție. Că doar n-o să rămînem tocmai noi neafectați de încălzirea blogală!”  ne explică Tata Uraniu în pagina About a blogului.

Eiii, dar să vedem ce ne va dezvălui Nic despre latura sa culinară în urma mini-interviului luat de tanti Jeni la obișnuita cafeluță servită la măsuța din bucătărie:

TJ:  Care e mai bun:  hamburger-ul american sau pârjoala moldovenească?

Nic: Haha, ambele îmi plac la fel de mult, cînd sînt gătite într-un anume fel. Burger-ul, ca la ei acasă (cu carne de bizon, ceapă rumenită, Cheddar, ciuperci, maioneză, castraveciori murați, roșie și salată), iar pîrjoala ca la mama acasă, da’ facem deja și noi exact la fel. Nu vă spun cum, e secret de familie.

TJ: Ce fel de mâncare pământean le-ai oferi unor extratereștri în cazul unei posibile Întâlniri de gradul 3?

Nic: Mmm, sushi? Sau falafel. Sau mozarella cu pesto și sundried tomatoes.

TJ: Ce specialitate culinară specifică regiunii Philadelphia (PA) ai recomanda celor care vizitează această zonă?

Nic: Există un singur răspuns: Philly Cheese Steak. Se scrie cu litere mari, fin’că e ATÎT de bună. E doar o chiflă ca de hotdog, tăiată pe lungime și pusă cu nasu-n jos pe plită, unde se tuflește și niște mușchi de vită care se mărunțește bine, se adaugă ceapă rumenită, apoi se întoarce chifla, se pune niște maioneză, o felie de brînză (Cheddar) și vita mărunțită (opțional se adaugă și ciuperci). Da’ nu-ș cum naiba, nicăieri        pe unde am mai încercat asta nu e la fel de savuroasă ca în Philly.

TJ: Care a fost prima ta experiență din domeniul culinar și cu ce rezultat? Dar din domeniul fizicii?

Nic:  Imposibil să greșesc la asta: clătite, cînd eram destul de mititel. Cu rezultatul că am umplut toată bucătăria de ulei, încercînd să le învîrt în aer. După multe încercări, mi-a ieșit. Și au fost și bune, pe deasupra. Cît despre fizică, a fost o carte pe care am citit-o în școala primară, se chema „Vă place        fizica?”. Excelentă, mi-aș dori să o regăsesc și recitesc. Rezultatul a fost că, treizeci de ani mai tîrziu, încă îmi place fizica și încerc să-i fac și pe alții s-o descopere.

TJ: Care ar fi modul de preparare al unei omlete la bordul unei nave cosmice superluminice?

Nic: Aaa, uitați-vă la Star Trek: aparent, e fix la fel. Doar că, probabil, ingredientele ar fi mai exotice. Sper. Mai tehnic vorbind, totuși, orice navă superluminică ar avea un soi de gravitație artificială, care ar face lucrurile foarte obișnuite pentru oricine s-ar afla la bord. Pe de altă parte, din echivalența asta a spațiului cu timpul ar putea rezulta niște ouă inimaginabil de vechi. Dar, oricum, mai proaspete decît ouăle gemene lăsate în urmă, pe Terra.

TJ: Cam la ce sumă s-ar ridica taxa auto pentru Carul Mare?

Nic: Hahaha, răspund la anu’, că iar s-a amînat, nu vezi? Ca să nu pomenesc de faptul că taxa asta presupune o tranzacție de vînzare-cumpărare, iar de cînd s-au fript destui cu terenurile de pe Lună, nu știu, zău, cine pune botul la așa ofertă.

Ufff… mie mi-a rămas gându la cheese-steak-ul acela despre care povestea domnul Nic mai devreme…  Chiar, că tot veni vorba de mâncare, ia să vedem cu ce bunătăți ne va delecta azi invitatul nostru,  că deja ar fi timpul să servim ceva, nu?  Să-l ascultăm așadar pe domnul Nic:

”O rețetă de fel principal care-mi place mie mult de tot și pe care apuc să o fac destul de frecvent e, de fapt, o combinație de două rețete de la Jamie Oliver: file de pește la cuptor (eu folosesc șalău) învelit în      costiță afumată (eu folosesc prosciutto) cu conopidă prăjită cu migdale, chimen și coriandru.

Care se fac așa:

1. se învelesc fileurile cu costița/prosciutto, dar înainte de asta se sărează/piperează/presară cu coajă de lămîie rasă. Mai strecor pe sub prosciutto și cîte un fir de rozmarin proaspăt. Pun într-o tigaie pe foc, cu nițel ulei de măsline (cam un minut) apoi bag tigaia la cuptor (preîncălzit la 200 de grade) vreo 10-12 minute (pînă se crocănțește prosciutto-ul). E util, la rețeta asta, să ai o tigaie fără mîner de ebonită. :))

2. Între timp am fiert conopida, o storc bine de apă și, în buchețele, o dau printr-un amestec de ulei de măsline și unt. Tot între timp, zdrobesc două lingurițe de semințe de chimion, două lingurițe de semințe de coriandru, niște ardei iuți uscați, un pumn de migdale și niște sare. Le pun la rumenit într-o tigaie uscată pînă se rumenesc. Apoi adaug și conopida și o arunc la cuptor (tot la 200 de grade). Cînd începe să se aurească, mai pun coaja rasă și zeama unei lămîi. După vreo cinșpe minute (cînd conopida s-a rumenit) e numa’ bună. În general, detest conopida, însă ăsta-i un fel de-a o găti absolut delicios, singurul la care mai cer o porție.;)

Ăăăă, să știți domnu Nic că și noi mai cerem o porție! Chiar două-supliment că n-o fi foc! Că mirosul acela de rumeneală este divin, nu altceva! Și la desert ce avem oare? Să-i dpm din nou cuvântul domnului Nic:

”Un desert? Hmm, mafinși cu fructe de pădure, din care aș mînca absolut tot timpul, oriunde. Plus că-mi ies foarte grozavi.:D

Mai jos este rețeta unei prietene care m-a învățat cum să-i fac bine. Sună cam așa:

Mafinz cu fructe de pădure (de oricare, congelate !)

Ingrediente

250 de grame de  făină, 1 ½ lingurițe de bicarbonat (poți să bagi și-un vârf de praf de copt, să fii sigur), 1 vârf de cuțit de sare, 115 grame de unt înmuiat, 200 grame de zahăr, 2 ouă, 120 mililitri de lapte, 1 strop  vanilie sau un plic de zahar vanilat, 1 cană de fructe congelate (sau mai mult dacă așa vi se pune pata)

Preparare :

Freci (!) untul cu zahărul pâna se face spumos (pentru prăjituri eu iau zahăr fin de la Mărgăritar – punga gălbuie – că se topește mai ușor; da’ nu-i musai). Dup’aia adaugă restul de ingrediente lichide, adicătele ouă, lapte, sirop vanilie și amestecă-le bine-bine.

Amestecă într-un bol mai măricel făina + sarea + bicarbonatul.

Varsă amestecul de lichide peste cel de prafuri și amestecă ușor, prin învăluire, cu o mișcare        semicirculară de jos în sus, lăsând încheietura mâinii moaaaaleeee (așa, ca atunci când amesteci albușurile spumă ca să nu se strice). (Sexy, isn’t it?)

Bagă și fructele așa, congelate (dar cât de cât separate, să se împrăștie și ele prin aluat). Mai trage-i o        lingură-două învârtită și gata! Umple tava și bagă la cuptior.

Începe tare și las-o mai moale apoi. Începi pe la 200-210 grade, fro’ 6-7 minute, ca să se umfle, ș’apoi le scazi mai la 180, să se coacă în interior, până pe la 20 de minute total (faci testu’ cu scobitoarea, să iasă curata). Și încearcă să nu deschizi cuptioru’, mai ales la început.”

Mmmm… gustoase și pufoase, așa de bune că se topesc în gură, nu altceva! Mai băgăm vreo 2-3-10 tăvi la cuptor? Mulțumim domnu Nic!

Să vedem acum ce atmosferă sonoră ne propune invitatul nostru de azi:

Frumoooos! Excelent chiar! Mâncărică bună, muzică bună… păcat că ziua se apropie de sfârșit… Mulțumim din suflet lui Nic Sârbu pentru onoarea pe care ne-a făcut-o venind azi la Cantină și vă invităm pe toți să înfruntați viscolul de afară și să veniți și voi să vă înfruptați din bunătățile făcute de dumnealui! Ceaiul fierbinte de fructe de pădure și vinul fiert e din partea casei pentru toată lumea! Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!

 


Guest-Star Day: Ada Grigorovici

Ianuarie 19, 2012

Dragele mele, dragi mei, bine v-am regăsit! Hai că s-a terminat și vacanța de iarnă și concediile și toate sărbătorile de sezon, așa că de azi intrăm în program normal. Sper că ați avut parte de zăpadă pe unde ați călătorit și de zile frumoase și liniștite, iar acum ați revenit cu poftă de … era să zic de muncă, dar evident că mă refeream la cea de mâncare, că doar aia este obiectul activității noastre aici la Cantină, nu?

Azi, fiind joi, inaugurăm prima ediție din acest an la Guest-Star Day, așa că, pentru a începe anul cu bine, tanti Jeni s-a gândit să invite azi la Cantină o fată energică, veselă, deșteaptă și frumoasă ( nu neapărat în ordinea asta) și anume peeee….. aplauze și urale vă roooogggg…. pentru Adaaaa Grigoroviiici!

Iat-o pe Ada zâmbind irezistibil și pășind alături de tanti Jeni și Miruna în incinta Cantinei, acolo unde ne va dezvălui câte ceva din latura ei culinară și ne va răsfăța cu niște bunătăți delicioase!

”Sunt catalogată la prima vedere drept o fițoasă nesuferită, ca mai apoi să devin o persoană ok. Extrem de critică cu ce mă deranjează, spun totul în față indiferent de “rangul” persoanei cu care am de-a face, lucru care mi-a atras multe antipatii. Nu suport ipocrizia și pupincuristii și nu mă interesează decât părerea câtorva persoane despre mine. Un fel de Mama Răniților, Mama Dolores și Mama Omida, adică psihologul de serviciu, preiau eu toate problemele și, pe lângă, le mai spun si ce se va intampla si, culmea, am dreptate!!! Clar am buba la cap, dar într-un sens pozitiv, sunt ciudată și nu mă aștept să fiu înțeleasă și plăcută de toată lumea.” se caracterizează Ada pe pagina ” Despre” a BLOGULUI ei, subintitulat  ”Toantele nu merg în Rai”.  Interesantă afirmație, pe care o găsim argumentată în fiecare din postările Adei, fie că vorbește despre experiențe personale, călătorii, întâlniri cu prietenii ei și gașca ”Gunoierilor” sau savuroasele episoade din ”cuvinte –cheie de gugăleală” în care Ada ne dezvăluie cum ajung anumite persoane pe blogul ei personal prin intermediul Google.

Dar pentru că veni vorba de savuros, ia să vedem ce ne dezvăluie Ada din latura ei culinară în urma interviului luat de tanti Jeni, la obișnuita cafeluță servită pe măsuța din bucătărie. Să le ascultăm…

TJ:  Totuși, unde se duc toantele când se duc?

Ada: Eu, în optimismul și idealismul meu cred că se duc într-un loc unde nimic nu le va șterge zâmbetul de pe chip… Rai sau Iad… dar sa fie îndeplinită condiția asta, restul nu mai contează.

TJ:  Care a fost prima ta aventură culinară în bucătărie și cum s-a terminat?

Ada: Nu-mi aduc aminte exact când am avut prima tentativă de gătit, dar știu că de la bun început făceam omlete senzaționale. O adevărată aventură a fost când m-am decis la un moment dat să țin regim și am zis să mănânc niște cartofi copți… la microunde. Am setat la 20 de minute și m-am dus să mă uit la TV. După puțin timp am simțit miros de ars… iar bucătăria era învăluită într-un fum alb gros și cartoful scrum în cuptor încă arzând. Asta a fost o aventura pe care sigur n-o s-o mai repet, se putea sfârși mai grav.

TJ: Care membru al „găștii de gunoieri” e cel mai priceput la bucătărie? Ce specialitate e punctul său forte?

Ada: Din întâlnirile noastre, unele au fost la grătare la iarba verde, așa că nu le știu exact talentele de bucătari, deși mi-ar plăcea. Știu că Mărul gătea o grămadă de nebunii și ne făceau poftă pe blog, dar live s-au întâmplat numai grătare și mi-l aduc tare bine aminte pe Asterix grătărind cu mare artă.

TJ:  Ai călătorit prin multe locuri din lumea asta. Care bucătărie internațională te-a impresionat cel mai mult?

Ada: Fără îndoială bucătăria chinezească! Ce am mâncat acolo nu se compară cu nimic de pe la noi, chiar daca e gătit in stilul ăla. Chinezii știu să gătească gustos, sănătos și dietetic. Sunt gusturi și arome care nu mi-au fost pe plac, lucruri foarte extravagante, n-am încercat, dar ce am mâncat, a fost delicios!

TJ: Care din „cuvintele-cheie de gugăleală” te reprezintă cel mai bine?

Ada: Cred că cele legate de „femeia scorpion”. Variațiuni pe tema asta întâlnesc zi de zi dacă verific statisticile, caracteristici, noroc, dragoste, cum sa te porți cu ea, ce face, cum e etc. Ei bine, nu e nici pe departe scorpia pe bune pe care-o crede toata lumea! Sau poate e… nu se știe niciodată, în preajma ei trebuie să fii mereu în alertă.

TJ:  Ai întâlnit vreo femeie-Scorpion care gătește mai bine decât tine?

Ada: Da, mama! Dacă mi-aș enumera calitățile, recunosc, bucătăria nu ar fi prea sus în top. Dar mama… mama mea gătește divin! Fapt confirmat de prieteni de familie, rude mai îndepărtate sau apropiate, de mâncăcioșii șefi din casă și de mulți alții. Când o să mă fac mare, o să vreau să știu să gătesc ca mama!

Ahhh,ci nu vreau să mă gândesc ce delicios gătește mama Adei…. Mai bine să vedem ce ne gătește invitata noastră pentru ce deja m-a cuprins foamea… Cred că și pe voi! Să-i dăm cuvântul așadar:

” Astăzi vă voi pregăti un delicios Pui cu broccoli și smântână. Pentru această rețetă e nevoie de o caserolă de piept de pui, un buchet de broccoli proaspăt sau o punga de broccoli congelat, o cutie de smântână (150g), sare, piper, tarhon, oregano (se pot înlocui condimentele și cu altele, după gust) și jumătate de litru de vin alb.

Pieptul de pui se curăță, se taie în felii potrivite și se presară cu sare, piper, tarhon și oregano. Dacă aveți timp, se poate lăsa câteva ore în frigider, într-un recipient, împreuna cu vinul, pentru frăgezime și aromă. Dacă nu, așa cum este, bucățile de pui se vor pune într-o tavă unsa cu un pic de ulei de măsline, apoi se va turna vinul alb peste și se va pune la cuptor, cam jumătate de oră la 250 de grade. La jumătatea timpului, puteți întoarce bucățile de pui în tavă.

Între timp, se curăță broccoli-ul și se fierbe într-un clocot. Dacă este congelat, opăriți-l un pic.

Smântâna se subțiază cu apă amestecând continuu, până se omogenizează.

După ce puiul e aproape făcut, se pune în tavă peste el, broccoli-ul și smântâna uniform și se mai lasă maxim 10 minute. Apoi se servește cu poftă!”

Ahhh, și încă cu ce poftă! Pieptul acela e frăgeit de vin și are un gust absolut demențial… Potiți și gustați dragi mei, în timp ce o urmărim pe Ada cum ne prepară desertul:

” Pentru desert, voi pregăti un excellent Tort TELEVIZOR. Avem nevoie de următoarele  ingrediente:

Pentru foi: 50 de grame de unt, 1 ou, 50 de grame de zahăr, 3 lingurițe de cacao, 4 linguri de lapte, 1 linguriță de amoniac, 250 de grame de făină.

Se amestecă toate la un loc și se face o cocă. Se împarte în două și se coace pe fundul tăvii. După coacere se scoate imediat de pe tavă.

Pentru blat avem nevoie de: 4 ouă, 200 de grame de zahăr, 8 linguri de apă, 6 linguri de făină.

Se bat albușurile spumă, se pune câte puțin zahăr și ouă alternativ, câte un gălbenuș pe rând, se bat bine, apoi se pune făina în ploaie și se amestecă ușor cu o lingură. Se unge tava și se pune pergament, apoi se unge iar cu ulei și se toarnă toată compoziția.

Crema se prepară din: 500 de grame de lapte, 4-5 linguri de făină, 250 de grame de zahăr, 250 de grame de unt.

Se bate făina cu puțin lapte rece, se pun 50 de grame de zahăr și se pune și restul de lapte. Se pune pe foc și se amestecă până se îngroașă. După ce s-a răcit puțin se adaugă 50 g de unt. Restul de unt și zahăr se freacă spumă și se încorporează cu crema rece.

Foile și blatul se însiropează. Ordinea de așezare este următoarea: foaie, cremă, blat, cremă, foaie, cremă. Pe deasupra se rade ciocolată. Este recomandat ca tortul sa fie ținut o zi la rece înainte de a fi consumat.

Câââtt? O ziiii întreagăăă??? Uff, măcar să îl punem într-un frigider cu geam să-l putem admira toaaată ziua pe frumușelul acesta de tort…

Dar ce atmosferă sonoră ne propune Ada pentru azi? Ia să vedemmm…

”Dedicațiile sunt următoarele:

 că tot mă lăudam eu cu omleta

și asta

 pentru că mă umple de energie.”

Splendid! Ce atmosferă frumoasă e la Cantină azi! Bunătăți, muzică bună… păcat însă că ziua e pe sfârșite! Mulțumim din tot sufletul invitatei noastre pentru onoarea de a veni astăzi la Cantină și vă așteptăm și pe voi să vă înfruptați din bunătățile pregătite de scumpa noastră Ada! Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!


Reuniunea. Purceluși delicioși. Prăjitură cu mac-mac.

Ianuarie 4, 2012

Dragele mele, dragii mei, bine v-am regăsit în noul an! Sper că ați petrecut frumos de Sărbătorile astea și că ați început cu bine anul 2012.

După cum v-ați dat seama, probabil, tanti Jeni a dat bir cu fugiții de Sărbători. Am găsit un bilet pe ușa Cantinei cu două zile înainte de Crăciun prin care dumneaei explica faptul că nu mai suportă lipsa zăpeziii și se duce undeva la munte să se bucure de ninsori și alte evenimente de sezon, împreună cu Miruna. Atașată de bilețel era cheia de la cămară, ceea ce m-a bucurat nespus: cârnăciorii, șunculița, kaiserul și toate celelalte bunătăți erau la discreția mea! În frigider mă aștepta cuminte salata aurie de Boeuf ornată cu zâmbeței de gogoșari și castraveți murați, alături de tava de friptură la cuptor și alte delicatese.  Ăsta da, cadou de Crăciun! Și uite așa mi-am petrecut Sărbătorile la Cantină, asistat de prietenii mei necuvântători, cățelul Dowgird și motanul Stanislas, uitându-ne la televizor și îndopându-se cu bunătăți, toată ziua-bună ziua.

Azi, dis de dimineață primesc un SMS drăgăstos de la tanti Jeni: ”Puturosule, iar dormi în neștire. Te mai aștept mult?” Pfuaaaa, s-au întors dumnealor la Cantină!

Nici nu știu cum m-am îmbrăcat repede și am zbughit-o spre bucătăria lui tanti Jeni, mi se făcuse așa de dor de dumneaei și de dulcea Miruna încât simțeam că zbor în drumul meu.

Dumnealor erau deja prin bucătăria Cantinei, cu cafeluța pregătită și cu biscuiții personalizați de Miruna pentru fiecare dintre noi: tanti Jeni, biscuitele în formă de polonic, al meu în formă de ursuleț, iar Miruna un biscuite în forma inconfundabilă a capului lui Mickey Mouse, personajul ei favorit.  ”Ți-am zis eu că azi își depășește propriul record” îi zise tanti Jeni Mirunei, ținând în mână un cronometru. ”Ai ajuns în mai puțin de 5 minute, Gheorghe! Felicitări” Și mă aplaudară amândouă cu frenezie. După îmbrățișări, ”LA Mulți Ani!”, impresii din vacanță și comentatul ultimelor rezultate din hocheiul nord-american s-au gândit dumnealor că e timpul să gătim ceva pentru azi. Mă rog, dumnealor să gătească și eu să le privesc așa cum bine știți.

Tanti Jeni s-a uitat prin frigiderul aproape gol, apoi prin debara, iar în frigider, iar în debara și s-a așezat apoi pe scăunelul dumneaei cugetând: ”clar, azi o să fac purceluși”. Așa că a procedat în consecință: A luat o bucată de mușchi de porc, a tăiată felii ca pentru șnițele. apoi a bătut bine feliile alea ( cu gura unei sticle de sticlă, așa cum procedează mereu dumneaei), le-a condimentat cu sare și piper, le-a uns cu muștar și le-a pus în frigider un pic. Între timp a răscolit debaraua după resturile de afumătură: kaizer, costiță, afumată, șunculiță, cârnăciori, tot, tot, tot. Le-a tăiat pe toate cubulețe mici și drăguțe, apoi a scos feliile de carne din frigider și a presărat peste ele cubulețele acelea deli-deli-delicioase. După ce a rulat feliuțele de carne ca pe niște sărmăluțe, le-a prins cu scobitori să nu se desfacă și le-a pus să stea cuminți pe un platou, alintându-le ”porcușorii lu mama”.

Între timp, a luat o cratiță, în care a călit două-trei cepe mari și frumoase tăiate solzișori, până când au devenit aurii, apoi a pus purcelușii amestecând ușor totul, până s-au rumenit bunătățile din tigaie. A pus o cană cu apă, un pahar de vin roșu, o foaie de dafin și a lăsat totul la fiert bolborosit. Când sosul a mai scăzut, a adăugat o lingură de paste de tomate și a mai lăsat câteva minute. Ahh… miroase divin în bucătărie! Și arată atât de delicioși purcelușii ăștiaaaa!!! Tanti Jeni îi va servi împreună cu o porție generoasă de puree de cartofi, fin, aerat și auriu.

Pentru a celebra cum se cuvine această primă zi de gătit din anul acesta la Cantina Socială, Miruna ne propune un desert excelent: prăjitură cu mac. Prințesa dulciurilor a pregătit această prăjitură din: patru ouă, un pachet de unt, 200 de grame de zahăr, două lingurițe de esență de migdale, 3 pliculețe de zahăr vaniliat, 200 de grame de mac, o cană și jumătate de lapte, un plic de praf de copt și două căni de făină. Zahărul se freacă cu untul moale, apoi se adaugă gălbenușurile de la ouă, esența de migdale, se pune laptele, praful de copt stins în prealabil cu niște zeamă de lămâie, macul măcinat și se amestecă totul bine, până la omogenizare. Albușurile se bat spumă și se adaugă și ele în compoziție, amestecând încontinuu până se înglobează și ele. Iată cum a ajuns globalizarea în bucătărie. Interesant. Compoziția rezultată se pune într-o tavă și apoi la cuptor, la foc potrivit. Când este gata, se pune la răcit și apoi i se adaugă o glazură formată din opt linguri de lapte, opt linguri de cacao, opt linguri de zahăr și un cubuleț de unt. Miruna deja a porționat prăjitura și a pus-o pe un platou. Minunat!

Ei, dragilor, hai că am pășit cu dreptul în noul an și la Cantină! Sperăm să vă delectăm cu bunătăți și de acum înainte așa cum am făcut-o până acum! Un An Nou fericit, prieteni! Dați năvală și poftă mareeeee!!!!


%d blogeri au apreciat asta: