8 Martie. Fântâna de cioco.

Așaaaa… deci a venit și 8 Martie, ziua femeilor din lumea întreagă. Cu această ocazie vreau să felicit și să urez La Mulți Ani dragelor noastre, să fiți iubite și să știți că pentru noi ziua voastră este în fiecare zi. Vă puuup! ( de asta azi m-am bărbierit gigea și m-am dat cu aftershave-ul ăla special de miroase foaarte frumos…) Azi am adus un braț mare de orhidee la cantină, pe care aștept să vi le dăruiesc cu drag.

După cum probabil bănuiți, și anul acesta le-am pregătit lui tanti Jeni și Mirunei o programare all-day-long la un spa pentru a se răsfăța așa cum se cuvine cu ocazia acestei zile speciale, deci ele vor lipsi de pe aici toată ziulica.

Și uite așa am rămas numai noi băieții la Cantină, adică eu, motanul Stanislas și cățelul Dowgird, pentru a vă răsfăța așa cum se cuvine, pe voi, dragele noastre vizitatoare. Dar cum? Aș dori anul acesta să vă oferim ceva special. L-am trezit pe motanul Stanislas, dându-i pe la nas cu un cartofior prăjit, apoi l-am chemat și pe cățelul Dowgird, fluierând scurt după el, așa cum face Miruna când îl cheamă la joacă. ”Cu ce le răsfățăm azi dragele noastre vizitatoare?” i-am întrebat. Dowgird a început să latre vesel și energic. ”Zice că mai bine să vă întreceți, care ajunge primul la copacul din spatele curții Cantinei”, a tradus prompt motanul Stanislas, căscând apoi așa de tare că i-au trosnit fălcile. ”Clar, zic eu deznădăjduit, n-am nici o bază în voi, iar eu n-am nici o idee… Ce ne facem acum?” Stanislas se întinse căscând din nou și zise: ” Cred că am eu o idee… Știu un truc pe care l–am încercat mai demult la o petrecere… Dar trebuie să-mi amintesc rețeta…” și adormi din nou.

Deja mă apucase deznădejdea când, Stanislas se trezi brusc, strigând: ” Ah, mi-am amintit! O treime neagră, o treime albă și o treime cu lapte!” și apoi făcu un gest cu lăbuțele din față. Dintr-un nor de lumină, apăru… ce credeți? O fântână magică de ciocolată! E, asta da vrajă, musiu Stanislas! Ciocolata curgea molcolm și liniștit din vârful fântânii, revărsându-se în pelicule strălucitoare în platoul de la bază, pentru a urca din nou, în acest ciclu dulce, parfumat și magic. Iar în jurul fântânii, printr-o nouă vrajă, motanul Stanislas făcu să apară platouri cu fructe feliate și bețe de bambus, tocmai bune pentru a apuca cu ele feliile de fructe și a le îmbăia în dulcele valuri de ciocolată, devenind un adevărat răsfăț gustativ.

”Cred că e inutil să zic că ciocolata și fructele sunt inepuizabile, doar sunt magice” preciză Stanislas. ”A, și nu îngrașă, desigur!” mormăi el înainte să pice din nou în lumea somnului.

Gata, ne-am scos! Am așezat frumos fântâna în sala de mese, cu platourile de fructe și am scos apoi din beci, rezerva noastră de șampanie franțuzească care ne-a rămas de la Revelion.

Uff, dragele mele! Acesta este cadoul nostru pentru această zi de 8 Martie! Vă așteptăm să vă înfruptați din ciocolata asta minunată din fântână, ungând cu ea feliile de căpșuni, mere, ananas, kiwi și alte fructe delicioase care vă așteaptă cuminți pe platouri. Iar apoi să ciocnim o cupă de șampanie în cinstea voastră! Hai dați năvală și… LA MULȚI ANI!

Publicitate