Piept marinat de pui la grătar. Banane tot la grătar cu nuci, alune și ceva coniac.

Septembrie 28, 2012

Profitând de zilele acestea frumoase și călduroase de sfârșit de septembrie, tanti Jeni s-a gândit să savurăm cafeluța de dimineață afară, la una din măsuțele de pe terasă. Foaaaaarte inspirațional. Stăteam noi așa relaxați, întinși pe scăunele, cu picioarele întinse și sorbeam la unison din ceștile de cafea ( nu știu cum ne reușește chestia asta, probabil e ceva legat de sincronicitatea enunțată de domnul Jung), privind la cerul albastru-albastru, fără nici un petic de nor la orizont.  Din când în când, mai ronțăiam fiecare din biscuiții pregătiți de Miruna special pentru cafeluța de dimineață.  Mai lipsea doar niște muzică de Gheorghe Iovu pentru ca atmosfera aceasta plină de pace sufletească să fie completă.

La un moment dat, tanti Jeni rupe tăcerea: ” E, uite vremea asta frumoasă mă inspiră să facem un grătar. Ce ziceți?” Pfuaaaa…. Nici nu am mai stat pe gânduri! M-am dus repede în debara, am scos grătarul, cărbunii și am făcut setup-ul mai rapid ca băieții ăia care schimbă cauciucurile la mașinile de Formula 1.

Tanti Jeni a scos din frigider niște piept de pui pe care le-a dezpielițat și dezosat degrabă, lucru la care dumneaei se pricepe foarte bine. La 4 piepturi din astea, tanti Jeni mai folosește: o ceapă mare și frumoasă, un cățel ham-ham de usturoi, trei ardei roșii și cărnoși, niște frunze de pătrunjel, patru linguri de ulei, o roșie coaptă de grădină, niște piper, praf de legume uscate și o cană umplută pe jumătate cu apă.

Dumneaei taie în felii potrivite ceapa, usturoiul, ardeiul, roșia și frunzele de pătrunjel, le pune într-un vas și le amestecă cu cele 4 linguri de ulei și acea jumătate de cană cu apă, obținând o superbă marinată. Bucățile de piept de pui se taie și ele în felii potrivite, se condimentează  și se scufundă  în vasul cu marinata, acolo unde vor sta cuminți cam o oră, pentru a fi pătrunse bine-bine.

Între timp, grătarul este încins și se așează la sfârâit bucățile marinate de piept de pui… Ahhh, ce frumos miroaseeee!!!!!

Tanti Jeni pregătește între timp cartofiori prăjiți, crocanți și aurii pentru a fi serviți împreună cu bucățile de pui și o salată de varză albă cu ulei și puțin oțet și pătrunjel. Marfăăăă!!!!

Miruna cea dulce s-a gândit și ea să folosească grătarul astăzi pentru un desert simplu și absolut devastator: banane la grătar cu nucă și aluneeeee!!!!

Fiți atenți ce simplu se fac: bananele spălate și uscate se pun pe grătarul încins și se țin acolo, întorcându-le de pe o parte pe alta, până când coaja lor aurie devine maro. Miruna le ia apoi cu grijă să nu se frigă pe mânuțele ei delicate și le pune pe un platou. Le curăță pe lung doar jumătate, rămânând miezul  dezgolit de la un capăt la altul pe lungime, apoi, presară pe fiecare banană, pe miezul acela fierbinte câte o lingură de zahăr, o lingură de brandy ( tanti Jeni are o rezervă de cognac în debara) șiiiii, câte o lingură de nuci și alune pisate. Absolut minunat, dragii mei! Trebuie să încercați neapărat!

Deci meniul este simplu și la obiect, dragilor, dar foarte-foarte apetisant! Vă așteptăm așadar la masă, cu bucatele fierbinți și carafele de vin alb ( ce ziceți de un Sauvignon Blanc?).

Week-end plăcut dragii mei! Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!

Anunțuri

Supă de roșii cu topping de busuioc. Prăjitură cu prune

Septembrie 26, 2012

Nici nu știți cât de mult îi place lui tanti Jeni să stea toamna în bucătărie! Păi are dreptate, să știți. Nu mai e zăpușeala aceea de vară și mai ales, are la dispoziție felurite feluri de legume și alte bunătăți cu care să ne răsfețe în bucatele ei minunate. Acum, de exemplu, dumneaei contemplă cum fierb molcom legumele pentru o supică aromată.  ”De când eram mică-mi place asta”, zice tanti Jeni, cu coatele pe marginea mesei, obrajii sprijiniți în pumni și privirea ațintită-n lichidul care fierbea în vas. ”Stăteam lângă mama în bucătărie și priveam minute-n șir cum dansează legumele fierbând în oala cu supă.”, continuă dumneaei, oftând apoi prelung. Apoi se ridică, își puse mâinile-n șold și-mi zise: ” Ei, gata, Gheorghe, ajunge lenevitu și contemplatu… Dă fuga-n cămară! Trebuie să te prezinți la mine cu următoarele: roșii, ceapă roșie, țelină, ardei gras, busuioc  și niște oțet de vin roșu! Hai, ai venit?”

M-am conformat degrabă, doar știți că nu e de glumit cu tanti Jeni când dă ordine. M-am dus în cămară, așadar, le-am pus pe toate în căruțul de serviciu și m-am conformat. ”Da ce faci cu ele, tanti Jeni?” am întrebat curios. ”Iaca o supă de roșii cu busuioc, că se face rapid! E târziu, vin musafiri la masă și nu am ce le pune în farfurii.. ufff!”

Hai să vă povestesc cum procedează dumneaei: la vreo cinci roșii mari frumoase și coapte, mai folosește un ardei verde, doi căței de usturoi, o ceapă roșie, două-trei  felii de țelină, două lingurițe de oțet de vin roșu, o linguriță de ulei de măsline, două grămăjoare de busuioc, mari cât să-ncapă în căușul palmei, niște frunze de țelină, un pic de cimbru tocat mărunt și un litru din supa aceea de legume care tocmai fierbea în oală. Ce să mai, numai bunătăți!

Pentru început, tanti Jeni opărește roșiile în apă clocotită, vreo 20 de secunde, după cronometru. Doar știți cât de precisă e dumneaei.

Apoi se apucă de altă operațiune foarte dragă și anume tocatul legumelor. Țac-țac-țac, ardeiul, ceapa, țelina, toate sunt tocate mărunt cu excepția simpaticului usturoi și sunt puse la călit în ulei de măsline cu puțină sare, la foc mic. Dup ce se caramelizează ceapa, se adaugă usturoiul, se mai ține totul la călit vreo 5 minute. Apoteotic, se adaugă apoi roșiile tăiate cubulețe și se toarnă oțetul, lăsându-se totul la foc mic încă vreo zece minuțele. După careeee….. tanaaaaa! Tanti Jeni toarnă supa de legume peste fabulosul amestec…  Acum, ca un vers final dintr-o poezie despre toamnă, dumneaei pune delicat frunza întregaă de țelină, presară cimbrul mărunțit și piper, după gust. Se fierbe totul la foc mic, iar frunza de țelină se scoate din supica asta delicioasă, lăsând în ea toată aroma ei minunată…

Însă absolut fantastic la supica asta delicioasă este topping-ul: frunzele de busuioc mărunțite, împreună cu leiul de măsline și un pic de sare grunjoasă, pune într-u mojar și amestecate bine până se obține o compoziție cremoasă… Mmmmmm…. Tanti Jeni pune câte un pic din acest topping peste fiecare porție de supă de roșii, iar alături, câte două felii de pâine prăjită cu mozzarela, picurate deasupra cu un pic de ulei de măsline cu aromă de usturoi… Ei, ce ziceți? Câte porții să-i zic lui tanti Jeni să vă oprească pentru azi?

Ah, dar atenția îmi este brusc abătută de Miruna care, la departamentul deserturi pregătește ceva absolut fabulos: o delicioasă plăcintă cu pruneeeee!!!!

Pentru aluat, ea a așezat pe masa de lucru așa: două ouă, juma de kil de făină, 250 de mililitri de lapte, un plic de drojdie uscată,  un plic de zahăr vanilat, vreo trei linguri de zahăr, o jumătate de linguriță de sare și coaja rasă dela o lămâie.

Pentru început, Mirunica amestecă 100 de mililitri de lapte călduț cu o linguriță de zahăr, pune în el drojdia și lasă totul la dospit vreun sfert de oră.

După care, amestecă făina cu sare și coajă de lămâie, toarnă deasupra drojdia dospită și amestecă ușor cu mânuțele ei delicate, punând apoi ouăle bătute bine de tot și restul de lapte călduț în care a fost topit restul de zahăr. Miruna frământă aluatul din ce în ce mai puternic, adăugând uleiul undeva spre finalul operațiunii, oprindu-se din frământat până nu-i mai rămâne aluat pe mâini. Apoi, castronelul cu aluat, acoperit cu un șervet, e pus la dospit într-un loc călduț pentru vreo oră,așa, până se dublează ca volum, apoi se întinde obținându-se blatul pentru prăjiturică. Ar trebui să se obțină blat cam pentru două tăvi.

Acum, Miruna pregătește umplutura dintr-un ou, un kil de prune coapte și frumoase, scorțișoară,  150 de grame de smântână grasă și două linguri de zahăr pudră.

Dulcea prințesă a deserturilor folosește telul pentru a bate oul, adăugând treptat smântâna și zahărul pudră, amestec pe care, după ce este omogenizat și cremos, îl unge peste aluatul întins și pus în tavă. Urmează apoi prunele care au fost spălate, tăiate în jumătăți și fără sâmburi, așezate peste umplutură cu miezul în sus. Peste ele, ca o ploaie binefăcătoare, Miruna presară scorțișoară și unge apoi prunele cu puțină smântânică.

Toată această capodoperă este pusă în cuptorul preîncălzit la 175 de grade pentru vreo 20 de minute.

Ahhh, cu ce arome minunate se umple bucătăria! Acum, Miruna scoate tăvile din cuptor, le pune la răcit și presară peste ele zahăr pudră pentru decor. Mmmm, ce bună trebuie să fieeeeee! Abia aștept să mușc o bucățicăăăă!!!

Eh, dragilor, cam acesta e meniul pentru azi. Vă așteptăm cu supica fierbinte și prăjitura cu prune porționată.

E destul pentru toată lumea așa căăăă…. Dați năvală și poftă mareeeeee!!!!


Ghiveci de legume cu carne de vită. Mere în caramel și nucă.

Septembrie 24, 2012

Să știți că eu din fabula aia cu ”Greierele și furnica” scrisă de domnul La Fontaine, am ținut întotdeauna cu greierele. Oricât de mult au vrut să mă convingă de contrariu manualele școlare, tovarășa învățătoare (așa se chema pe atunci), filmele și adaptările animate ale fabulei, tot greierele a rămas în sufletul meu eroul pozitiv.

Păi, nu am dreptate? Ia ziceți și voi! Nu e carismaticul greier plin de calități? E artist, exuberant, strălucitor, plin de viață… Încântă cu muzica lui de dimineața până seara, făcându-ne să uităm de arșița verii și să ne bucurăm de răcoarea nopții, petrecând până în zori de zi… Eheeeei, știe dumnealui, cântărețul acela cu nume de ștecher de ce nu doarme vara….

Ei, dar după cum probabil ați băgat de seamă, vara asta am fost și eu un fel de greier să știți. Bine, exceptând partea cu cântatul și petrecerile până în zori de zi, la care nu excelez de regulă, dar lenevitul mi-a ieșit foarte bine, excelent chiar! Ufff… totul ar fi fost perfect dacă nu ar fi venit zilele răcoroase de toamnă, cu frunzele care cad într-un vaiet tăcut, cu lumina zilei un pic întunecată și seara care vine din ce în ce mai devreme. Parcă aș mai fi vrut să lenevesc un pic, dar asta e. Mi-e și ciudă pe motanul  Stanislas, cât poate dormi, neperturbat de nimeni nimic, sforăind ușor ca motorașul unui ventilator…

Dar pentru că veni vorba de motanul cel vrăjit, să știți că la Cantina Socială totul este în regulă. Tanti Jeni trebăluiește prin bucătărie așa cum o știți iar Miruna creează cele mai mirobolante deserturi, amândouă ca două furnicuțe care, spre deosebire de cea din fabula lui La Fontaine, m-au primit înapoi cu mare drag și m-au răsfățat încă de dimineață cu cafeaua aceea puternică și aromată, servită alături de un biscuite tematic. Cămara este plină de provizii, zacuscă, legume puse la conserve și varză la murat. Deci dragilor, avem cu ce să vă răsfățăm toamna aceasta!

Și pentru că trebuie să începem săptămâna cu bine, tanti Jeni s-a gândit să ne ofere azi ceva extraordinar: Ghiveci de legume cu carne de vităăăă!!!!

Ia fiți atenți aici;  tanti Jeni a folosit așa: vreo juma de kil de carne de vită, vreo 15 ardei lungi, 5 roșii, doi cartofi mari și frumoși,  o ceapă mare, patru căței de usturoi, sare, boia iute și niște pătrunjel uscat.

Cu priceperea ei binecunoscută, tanti Jeni taie carnea în bucăți potrivite, așa, adică nici prea mari nici prea mici, pe care le pune apoi la fiert într-o oală cu capac, vreo juma de oră la foc potrivit. După care, se ocupă de ardei, cartofi și roșii, pe care le taie cubulețe.

Într-o tigaie, tanti Jeni pune la încins vreo 4-5 linguri de ulei, apoi pune ceapa la călit, iar după ce se caramelizează răspândind un miros minunat, adaugă ardeii. După vreo 5 minute se pun și cartofii și se lasă totul la călit, într-o sfârâială veselă și plină de arome. Între timp, carnea este fiartă, se scoate din oală, se scurge și se pune în tigaie alături de amestecul acela apetisant. Tanti Jeni mai adaugă și vreo 150 de mililitri de supică din aceea în care a fiert carnea, să știți! Asta pentru a mai adăuga un pic de savoare. După vreo un sfert de oră, se adaugă roșiile amestecate cu usturoiul tocat mărunt, se pune boiaua, pătrunjelul uscat și se lasă totul la foc mic, pitic, neamestecând compoziția din tigaie, până se înmoaie roșiile.

Eiiiii, dragilor ghiveciul este gataaaaaa și tanti Jeni în servește cu.. ce credeți? Mămăliguță fierbinte, pufoasă și aurie, cum numai dumneaei se pricepe să o facă!

SĂ vedem acum cu ce ne va răsfăța la desert dulcea Miruna. Ahhh, nu pot să cred! Mere trase-n caramel, cu nucă! Fantastic! Haideți să vă spun cum procedează prințesa dulciurilor: la vreo 12 mere de mărime potrivită, ea a mai folosit 100 de grame de unt, 250 de grame de zahăr, două gălbenușuri de ou, 250 de grame de nuci tocate și o fiolă de esență de vanilie.

Pentru început, merele se spală apoi se șterg, se înțeapă un pic și se pun în cuptor, într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Între timp, zahărul se caramelizează uniform, se adaugă gălbenușurile și untul înmuiat, amestecându-se continuu.  După ce se omogenizează compoziția, se adaugă esența de vanilie și se ia de foc, punându-se la răcorit.

Între timp, merele coapte se scot din cuptor, urmând asamblarea finală. Miruna înfige delicat câte un băț de frigăruie în fiecare măr, apoi le înmoaie în caramel și le trece prin nuca pisată. Ahhhh, ceva mai delicios nu cred că ați servit până acum!

Păi, dragele mele și dragii mei, cam acesta e meniul pentru azi. Eu am coborât în pivniță să aduc carafele de vin roșu sec pentru ghiveciul acela apetisant și vă așteptăm cu drag să vă bucurați și voi de aceste bucate minunate.

Hai, dați năvală și poftă mareeeeee!!!!

 


%d blogeri au apreciat asta: