Ghiveci de legume cu carne de vită. Mere în caramel și nucă.

Să știți că eu din fabula aia cu ”Greierele și furnica” scrisă de domnul La Fontaine, am ținut întotdeauna cu greierele. Oricât de mult au vrut să mă convingă de contrariu manualele școlare, tovarășa învățătoare (așa se chema pe atunci), filmele și adaptările animate ale fabulei, tot greierele a rămas în sufletul meu eroul pozitiv.

Păi, nu am dreptate? Ia ziceți și voi! Nu e carismaticul greier plin de calități? E artist, exuberant, strălucitor, plin de viață… Încântă cu muzica lui de dimineața până seara, făcându-ne să uităm de arșița verii și să ne bucurăm de răcoarea nopții, petrecând până în zori de zi… Eheeeei, știe dumnealui, cântărețul acela cu nume de ștecher de ce nu doarme vara….

Ei, dar după cum probabil ați băgat de seamă, vara asta am fost și eu un fel de greier să știți. Bine, exceptând partea cu cântatul și petrecerile până în zori de zi, la care nu excelez de regulă, dar lenevitul mi-a ieșit foarte bine, excelent chiar! Ufff… totul ar fi fost perfect dacă nu ar fi venit zilele răcoroase de toamnă, cu frunzele care cad într-un vaiet tăcut, cu lumina zilei un pic întunecată și seara care vine din ce în ce mai devreme. Parcă aș mai fi vrut să lenevesc un pic, dar asta e. Mi-e și ciudă pe motanul  Stanislas, cât poate dormi, neperturbat de nimeni nimic, sforăind ușor ca motorașul unui ventilator…

Dar pentru că veni vorba de motanul cel vrăjit, să știți că la Cantina Socială totul este în regulă. Tanti Jeni trebăluiește prin bucătărie așa cum o știți iar Miruna creează cele mai mirobolante deserturi, amândouă ca două furnicuțe care, spre deosebire de cea din fabula lui La Fontaine, m-au primit înapoi cu mare drag și m-au răsfățat încă de dimineață cu cafeaua aceea puternică și aromată, servită alături de un biscuite tematic. Cămara este plină de provizii, zacuscă, legume puse la conserve și varză la murat. Deci dragilor, avem cu ce să vă răsfățăm toamna aceasta!

Și pentru că trebuie să începem săptămâna cu bine, tanti Jeni s-a gândit să ne ofere azi ceva extraordinar: Ghiveci de legume cu carne de vităăăă!!!!

Ia fiți atenți aici;  tanti Jeni a folosit așa: vreo juma de kil de carne de vită, vreo 15 ardei lungi, 5 roșii, doi cartofi mari și frumoși,  o ceapă mare, patru căței de usturoi, sare, boia iute și niște pătrunjel uscat.

Cu priceperea ei binecunoscută, tanti Jeni taie carnea în bucăți potrivite, așa, adică nici prea mari nici prea mici, pe care le pune apoi la fiert într-o oală cu capac, vreo juma de oră la foc potrivit. După care, se ocupă de ardei, cartofi și roșii, pe care le taie cubulețe.

Într-o tigaie, tanti Jeni pune la încins vreo 4-5 linguri de ulei, apoi pune ceapa la călit, iar după ce se caramelizează răspândind un miros minunat, adaugă ardeii. După vreo 5 minute se pun și cartofii și se lasă totul la călit, într-o sfârâială veselă și plină de arome. Între timp, carnea este fiartă, se scoate din oală, se scurge și se pune în tigaie alături de amestecul acela apetisant. Tanti Jeni mai adaugă și vreo 150 de mililitri de supică din aceea în care a fiert carnea, să știți! Asta pentru a mai adăuga un pic de savoare. După vreo un sfert de oră, se adaugă roșiile amestecate cu usturoiul tocat mărunt, se pune boiaua, pătrunjelul uscat și se lasă totul la foc mic, pitic, neamestecând compoziția din tigaie, până se înmoaie roșiile.

Eiiiii, dragilor ghiveciul este gataaaaaa și tanti Jeni în servește cu.. ce credeți? Mămăliguță fierbinte, pufoasă și aurie, cum numai dumneaei se pricepe să o facă!

SĂ vedem acum cu ce ne va răsfăța la desert dulcea Miruna. Ahhh, nu pot să cred! Mere trase-n caramel, cu nucă! Fantastic! Haideți să vă spun cum procedează prințesa dulciurilor: la vreo 12 mere de mărime potrivită, ea a mai folosit 100 de grame de unt, 250 de grame de zahăr, două gălbenușuri de ou, 250 de grame de nuci tocate și o fiolă de esență de vanilie.

Pentru început, merele se spală apoi se șterg, se înțeapă un pic și se pun în cuptor, într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Între timp, zahărul se caramelizează uniform, se adaugă gălbenușurile și untul înmuiat, amestecându-se continuu.  După ce se omogenizează compoziția, se adaugă esența de vanilie și se ia de foc, punându-se la răcorit.

Între timp, merele coapte se scot din cuptor, urmând asamblarea finală. Miruna înfige delicat câte un băț de frigăruie în fiecare măr, apoi le înmoaie în caramel și le trece prin nuca pisată. Ahhhh, ceva mai delicios nu cred că ați servit până acum!

Păi, dragele mele și dragii mei, cam acesta e meniul pentru azi. Eu am coborât în pivniță să aduc carafele de vin roșu sec pentru ghiveciul acela apetisant și vă așteptăm cu drag să vă bucurați și voi de aceste bucate minunate.

Hai, dați năvală și poftă mareeeeee!!!!