Supă de ceapă. Crap la cuptor. Budincă de griș cu scorțișoară.

Nu știu de ce, dar parcă marți mi-e mai foame mai oricând, Dar marțea asta parcă foamea mea prinde dimensiuni mai mari decât înălțimea de la care a sărit alaltăieri domnul Baumgartner. O fi de la frigul acesta care pătrunde-n oase ? Posibil, așa că, târându-mă până la Cantină, am rugat-o pe tanti Jeni să ne facă azi ceva super-special. „Mă, Gheorghe, îmi zice dumneaei, întotdeauna m-am întrebat cine mănâncă mai mult: tu sau o țară africană medie din lumea a treia?” După care, lăsându-mă să zac dârdâind de frig pe scăunelul meu preferat din bucătărie, cu cana de cafea pe măsuță, se duse în debara. „Chiar dacă azi nu e ziua Franței, îți fac o supă de ceapă să te mai încălzești…” zise tanti Jeni, revenind în bucătărie cu următoarele ingrediente: patru cepe de la categoria mijlocie, 100 de g unt onctuos, două linguri de făină, o legătură de ceapă verde, 100 de milililitri de vin alb, 100 de grame de cașcaval ras pe cap și patru felii petrecărețe de franzelă. Nu lipsesc prietenii casei, sare și piperul, după gust.

Booooon…. Păi pentru început, într-o oală tanti Jeni călește ceapa în untuleț, până devine sticloasă și răspândește aroma aceea apetisantă. Apoi, înainte să se prăjească de tot ceapa, adaugă făina și amestecă totul bine. Totul se stinge cu un litru jumătate de apă și se fierbe la foc mic, punând un capac pe oală. După ce fierbe bine supica, tanti Jeni adaugă vinul cel alb și bun, ceapa verde tăiată rondele și mai lasă la fiert încă vreo cinci minute.

Fiecare porție este servită cu crutoane aurii și cașcaval ras și presărat pe suprafața bolului de supă. Ah, incomparabilă supa asta, dragilor!

Acu, la felul deux, avem parte tot de vinișor alb, dar ca protagonist într-o producție de excepție: crap la cuptor!

Aici sunt puse în scenă așa: un crap sobru pe la vreo două kile-jumătate, vreo cinci cepe vesele, doi morcovi hazlii, 250 de mililitri de vin alb, sare, ulei și un mix de condimente format din cimbru, piper negru, pătrunjel tocat mărunt, rozmarin, busuioc, oregano și un pic de foi de dafin.

Tanti Jeni curăță peștele de solzi și de măruntaie, îl porționează în bucăți de mărime potrivită pe care le sărează și le condimentează după gust. Legumele sunt tăiate rondele și așezate de tanti Jeni într-o tavă, ca un culcuș pentru crap. Pentru că, da, dragilor, după ce se toarnă ulei, crapul este așezat pe această saltea de legume și stropit cu vin pentru a se odihni în tihnă la cuptor pentru vreo 40 de minute, la foc potrivit. Spre final, tanti Jeni presară deasupra tăvii și cățeii zdrobiți de usturoi, care împrăștie un miros delicios în bucătărie…. Crapul acesta se va servi vu o porție generoasă de mămăliguță fierbinte, pufoasă și aurie.. Aiiiii! Abia aștept să fie gataaaa!!!

Miruna s-a gândit azi să ne răsfețe cu un desert simplu dar cu efect devastator: budincă de griș cu scorțișoarăăăă! Ia ziceți: de când nu ați mai savurat voi așa ceva?

La un litru de lapte, prințesa dulciurilor mai adaugă 150 de grame de zahăr, două plicuri de zahăr vanilat, 250 de grame de griș, două albușuri și un piiiiiic de tot de sare.

Din litrul acela de lapte, 200 de mililitri se amestecă cu grișul iar restul de lapte se pune la fiert, timp în care, folosind telul din dotare, Miruna bate albușurile spumă. Când laptele a început să fiarbă, adaugă în el amestecul de lapte rece și griș, împreună cu zahărul și picul de sare și, după ce a amestecat continuu și s-a îngroșat compoziția, a adăugat treptat și albușurile bătute spumă, amestecând până la omogenizare.

După ce este gata, Miruna le pune în boluri și lasă la răcit, timp în care prepară siroooopuuuuul! Pentru asta folosește un baton de scorțișoară, un plic de zahăr vanilat și 80 de grame de zahăr, pe care le amestecă în 50 de mililitri de apă, puse apoi la fiert pentru câteva minute și lăsat la răcit.

După ce budinca s-a răcit complet, se răstoarnă din boluri pe farfuriuțe, se adaugă siropelul și apoi, cu mânuțele ei delicate, Miruna ornează fiecare porție cu scorțișoară măcinată și câteva frunze de mentă.

Mmmmm..ce desert buuuuuun! Dulce și pufos, așa cum îmi place!

Hai că ziua asta de marți se anunță glorioasă! Dacă mai și batem Olanda la fotbal, ce să mai, o trecem cu roșu-n calendar!

Vă așteptăm cu bucatele pregătite și vinul alb (Riesling) pus în carafe! Hai, dați năvală și poftă mareeeee!!!

Publicitate

Fazan la cuptor în sos de vin. Plăcintă cu ciuperci comestibile.

Că tot s-a deschis sezonul de vânătoare la fazani, am fost vizitați ieri, încă de dimineață de nea Dobre vânătorul, prieten bun cu tanti Jeni, care ne-a lăsat drept cadou doi fazani grași și frumoși, tocmai buni de băgat la oală. „Numa buni fazanii ăștia, domnu Dobre”, zise tanti Jeni, „și așa nu aveam ce să pun azi pe masă la musafiri, s-or fi plictisit de bucatele mele, mai băgăm și noi puțină varietate.”

Invitându-l pe nea Dobre la o cafea puternică și aromată, tanti Jeni s-a apucat degrabă să peneze fazanii, timp în care musafirul nostru se apucă de poveștile sale, vânătorești desigur, gen cum s-a luptat el cu urs grizzly taman pe lângă Brăila sau, încercând să prindă un stol de rațe sălbatice cu o capcană improvizată, a fost luat pe sus de înaripatele care se grăbeau să emigreze în țările calde, și nu a putut ateriza decât tocmai undeva în nordul Africii unde s-a împrietenit cu băștinașii și a participat alături de ei la câteva safari, devenind campion la vânat lei și declarat erou local. Din păcate nea Dobre nu a putut rămâne foarte mult la noi că-l căutase nevasta la telefonul mobil și pentru că nea Dobre nu răspundea fiind ocupat cu safari-ul din poveste, nevasta dumnealui i-a dat mesaj că dacă nu ajunge acasă în maximum 30 de minute, vajnicul vânător va mânca numai ciorbă de salată cât o trăi ea. Deci iată că și marii eroi au slăbiciunile lor. În fine.

În timpul acesta, ascultând cu interes poveștile marelui vânător, tanti Jeni a pregătit fazanii pentru a fi gătiți, cu ce credeți, cu niște vin roșu, sec și bun.

Așadar, la cei doi fazani, dumneaei mai pregătește pe masa de lucru: trei cepe frumoase, vreo 16 căței de usturoi vioi, un litru de vin roșu, un kilogram de cartofi, boabe de piper, cimbru, coriandru, foi de dafin și nu în ultimul rând două lămâi și trei portocale potrivite.

Tanti Jeni a pus încă de ieri fazanii curățați și spălați într-o cratiță, adaugă citricele tăiate rondele, ceapa tăiată solzi și cățeii de usturoi zdrobiți, împreună cu condimente puse după gust, acoperă cu vin roșu și lasă totul la marinat vreo 24 de ore, așa, în frigiderul cel prietenos.

Înainte de a-i scoate din frigider, tanti Jeni curăță cartofii, îi taie rondele și îi pune într-o tavă, așa, în stil artistic cum se pricepe dumneaei. Fazanii, tocmai scoși de la marinat, se împănează cu usturoi și se pun la odihnă pe patul de cartofi din tavă. Ce frumos stau ei, mititeii acolo! Se mai adaugă niște vin roșu și punem tava la cuptor pentru vreo două ore, stropind fazanii cu sosul din tavă, din când în când, pentru ca aceștia să nu iasă uscați.

Se servesc alături de cartofii rumeniți și de o salată de roșii, castraveți și ardei, tocmai bună!

Nu am decât un cuvânt pentru acest fel: de-li-cios!

Miruna cea dulce, la sugestia prietenului nostru Coolnews/Ratatouille, ne va răsfăța astăzi cu ceva deosebit, care poate fi servit fire ca antreu fie ca desert, după prteferința fiecăruia: o delicioasă plăcintă cu ciupeeeeeerci!

Pentru aluat ea va folosi: un pachet de unt, un oușor, 300 de grame de făină, un plic de praf de copt, o linguriță rasă, tunsă și frezată de sare și una similară de zahăr, iar pentru umplutură vreo 800 de grame de ciuperci, trei cepe mari și frumoase, 150 de grame de cașcaval, patru ouă, o legătură de mărar, un gălbenuș de ou, sare și piper după gust.

Miruna a pregătit aluatul încă de dimineață, amestecând ingredientele până la omogenizare, obținând astfel o masă compactă ce va sta câteva ore în frigider, învelit în folie.

Apoi s-a apucat de pregătit umplutura: a călit cepele până au devenit aurii, a adăugat ciupercile spălate și tăiate felii în prealabil, și cașcavalul ras, amestecând totul continuu. După ce a luat vasul de pe foc, a adăugat ouăle, și mărarul , amestecând până la omogenizare.

Acum intră din nou în scenă aluatul, care este scos din frigider și împărțit în două părți egale. Una din jumătăți este așezată pe masa presărată cu făină și întinsă până obținem un strat de câțiva milimetri grosime pe Miruna îl așează în tava tapetată cu făină și unt. Cu mânuțele ei delicata, așează apoi compoziția în tavă, uniform peste care așterne al doilea strat de aluat, la fel de gros ca și primul. Apoi, cu delicatețe, unge aluatul de deasupra cu gălbenușul de ou și pune plăcinta la copt la foc mediu, pentru vreo 40 de minute. Ahhhh, abia aștept să fie gata! Nici nu vreți să știți ce frumos miroase acum în bucătărie!

Hai că avem o zi minunată și azi la Cantină. Eu am pregătit în carafe vinul roșu ( ce ziceți de un Pinot Noir catifelat și tandru?) precum și un delicios cidru de mere și vă așteptăm drag și cu mesele pregătite… Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!!!

Tocăniță de ficăței cu sos de smântână. Panna Cotta!

„Azi am chef să fac ceva elaborat!”, zise tanti Jeni, suflecându-și mânecile, netezindu-și șorțul cu mâinile și respirând prelung de două-trei ori. Așa se pregătește dumneaei înainte să se apuce de făcut ceva bun.

Stăteam pe scăunelul meu din bucătărie, sorbind ultimele guri din ceașca de cafea și o urmăream pe tanti Jeni cum scotea din frigider și debara următoarele: 1 kilogram de ficat de pui, vreo șase cepe, cinci căței de usturoi, 250 de grame de măsline negre, 350 de mililitri de smântână, trei linguri de făină, câte o jumătate de ardei roșu, galben și verde, iar alături niște pătrunjel verde tocat mărunt, un pic de cimbrișor uscat, sare, boia și piper. Toate acestea vor deveni în cel mai scurt timp o delicioasă tocăniță de ficăței în sos de smântână…

Să vedem cum procedează tanti Jeni: mai întâi, își pregătește o arie de operă din colecția de discuri vinil: pentru astăzi, din pick-up-ul din bucătărie va răsuna „La donna e mobile” din opera „Rigoletto” a domnului Giuseppe Verdi. Foaaaarte inspirațional!

La primele acorduri, tanti Jeni călește ceapa și usturoiul până devin sticloase, apoi adaugă cu grație, ardeiul tăiat feliuțe și continuă călirea până când acesta din urmă se înmoaie în acordurile muzicii. După ce presară boiaua, tanti Jeni adaugă bucățile de ficat și lasă încă un pic la foc mic, până când ficatul se albește. Este momentul în care se adaugă un pic de apă, atât cât să acopere ficatul din tigaie și să lase apoi la fiert, tot la foc mic, acoperind cu un capac, până când ficatul este făcut.

Spre final, adaugă măslinele desărate, după ce au ost în prealabil un pic fierte separat, și scurse de apă. Când totul este aproape gata, adaugă sosul format din făină amestecată cu smântână, pătrunjel tocat și cimbrișor, sărat și piperat după gust. Încet și sigur, sosul cuprinde întregul amestec delicios din tigaie și tot acest micro-univers este lăsat la fiert încă vreo câteva clocote, până când sosul se leagă.

Ahhhh, ce frumos miroase! Iar sosul acela alb dă o nouă dimensiune gustului de tocăniță de ficăței! Fiecare porție se servește cu o garnitură de mămăliguță pufoasă și aurie. De-li-cioooos!

Probabil inspirată de aria de operă propusă azi de tanti Jeni, Miruna cea dulce s-a gândit să ne răsfețe și ea cu ceva extraordinar: panna cotta! Subliiim!

Prințesa deserturilor va folosi pentru această delicatesă următoarele: 200 de mililitri de lapte, 400 de mililitri de frișcă, un baton de vanilie, trei foi de gelatină, 100 de grame de zahăr, câteva linguri de dulceață de căpșuni ( yeeees!) și vreo 50-60 de mililitri de lichior de cireșe. Ah… nu poate ieși decât ceva extraordinar din toate ingredientele astea!

Laptele, smântâna batonul de vanilie tăiat mărunt și zahărul sunt puse la fiert pentru vreo zece minuțele, timp în care gelatina este înmuiată în apă rece câteva minute și apoi strecurată. Gelatina se pune apoi în crema de pe foc și se amestecă totul ușor până când gelatina se dizolvă cu grație. Miruna lasă apoi la răcit compoziția și o toarnă în boluri umezite cu apă rece. Compoziția este ascunsă în frigider pentru câteva ore, activându-se lacătul cu cifru criptat pe 128 de biți pentru a nu atenta nimeni la panna cotta până nu este gata.

Buuuun… După ce s-au răcit corespunzător, Miruna va scoate bolurile din frigider ( sper că și-a memorat undeva combinația cifrului) și răstoarnă conținutul bolurilor pe câte o farfuriuță, apoi le ornează cu dulceață amestecată cu lichiooorrr….Ah, dragilor! Abia aștept să mă înfrupt din desertul acesta delicios, linguriță cu linguriță!

EI, dragilor, hai că începem din nou săptămâna cu bine și răsfățați cu bunătăți, ceea ce, nu-i așa este foarte bine! Pentru că altfel vede omul muncii situația cu burta plină…

Vă așteptăm așadar cu masa pusă, bucatele aburinde și cu un delicios vinișor Chardonnay.

Hai dați năvală și poftă mareeeee!

 

Ciorbică de găină. Clătite cu mere și sirop de arțar.

Dragele mele și dragii mei, bine ne-am regăsit! Nu știu ce ați făcut voi în weekendul acesta dar să știți că eu am am fost tare cuminte. Păi cum altfel, când m-a trimis tanti Jeni să întâmpin oaspeți dragi veniți de departe? Și uite așa, am petrecut ore minunate în compania dragei noaste pisici Psi, venite de la Brașov, a lui Tudor ( staupenet.ro) sosit din Focșani și a maestrului Coolnews, venit hăhăhăhăăă, tocmai din îndepărtata Germanie! Oameni faini, seară faină, ce să mai! I-am povestit lui tanti Jeni și dumneaei s-a bucurat foarte tare despre eveniment și s-a mirat ce cuminte am fost și nu am dat iama prin farfuriile oamenilor că doar știe ce pofticios sunt… În fine!

Eiiii, dar după cum știți, dragilor, săptămâna bună se cunoaște de lunea și ziua bună de luni se cunoaște de dimineață. Iar o dimineață perfectă este atunci când tanti Jeni, așezată pe scăunelul ei preferat din bucătărie, jumulește o găină. Acest act, profund bucătăresc, are rolul de a anunța pentru azi o masă delicioasă, deci o zi minunată de luni, așadar, ca o concluzie fericită, începutul unei săptămâni minunate și delicioase. Hai că v-am omorât cu logica asta deductiv-inductivă.

Să vedem mai bine ce face tanti Jeni cu găina aia grasă și frumoasă adusă din acel loc generic numit „la țară”, acolo de unde vin o mulțime de bunătăți.

Păi, da! Dragilor, e vorba despre o deeeeeelicioasă supă de găină cu tăiței făcuți de tanti Jeni, cu ouă din acelea cu gălbenușul roșu ca soarele la asfințit.

În afară de găina aceea rubensiană, tanti Jeni a mai pregătit pe masa de lucru următoarele componente chimice: un morcov mare și frumos, un păstârnac zglobiu, o bucată mică de țelină prietenoasă, un ardei gras și frumos, o rădăcină mică de pătrunjel, 250 de mililitri de suc de roșii, un litru de borș de casă, o legătură de pătrunjel verde, și un ou pentru dressing ( așa se cheamă dresul pentru ciorbă în termenii ăștia noi)

După ce a porționat tacticos găina, pune la fiert bucățile de carne în vreo 5-6 litri de apă. La primele clocote se spumează și se lasă la fiert cam o oră așa, până se înmoaie carnea. Apoi tanti Jeni se ocupă de zarzavat: ceapa tăiată mărunt, morcovul, păstârnacul și rădăcina de pătrunjel curățate, spălate și tăiate cubulețe, ardeiul tăiat fâșii. Toate se adaugă apoi în ciorba care fierbe deja de o oră și se lasă acolo să stea cuminți cam juma de oră, la foc molcom. După aceea, tanti Jeni adaugă sucul de roșii, borșulețul, și mai lasă să fiarbă totul câteva clocote.

E momentul fabricării tăițeilor: într-o farfurie adâncă, dumneaei toarnă cana de făină, face o adâncitură în grămăjoara cea albă și toarnă acolo un oușor spart. După ce adaugă și un pic de sare, amestecă bine cu o furculiță făina cu oul, până la omogenizare și aluatul format îl frământă apoi cu mâna. Îl împarte în două și le întinde pe fiecare cu sucitorul, pe masa de lucru tapetată cu făină. Dup ce se usucă un pic foile, tanti Jeni le taie în fâșiuțe care se vor transforma în tăiței pufoși și delicioooooși. Tăițeii ăștia se pun în ciorbică atunci când e aproape gata, atunci când carnea și zarzavaturile sunt bine fierte. Iar acum, apoteotic, tanti Jeni presară deasupra ciorbei pătrunjelul tocat mărunt și se pregătește să dreagă ciorba cu un ou, pe care-l sparge întro farfurie, îl bate cu telul până devine spumă ( oușorul, nu telul) și adaugă la el un piuc de ciorbă, să nu se zdrențuiască. După ce toarnă și dressing-ul în ciorbă mai lasă un clocot și gataaaaaa!!!!

Ciorba se servește aburind, cu un ardei iute lângă rea pe farfurie. Mmmmm.. ce bună eeeee! Abia aștept să gustați și voi!

Pentru a completa acest delicios început de săptămână, Miruna cea dulce ne va delecta cu niște minunate clătite cu mere, stropite cu sirop de arțar. Yummyyyy!!!!

Ia fiți atenți cum se procedează: la două mere curățate și date pe răzătoarea mare, se mai folosesc 200 de mililitri de lapte, două ouă, un pic de făină, un vârf de cuțit de sare, o linguriță de unt topit și o lingură de zahăr brun.

După ce Miruna bate ouăle cu telul, adaugă laptele zahărul, sarea și pune făină cât să se formeze aluatul de clătite, așa, un pic mai gros. Merele se pun și ele în acest aluat, după ce se storc bine de zeamă și se amestecă totul bine-bine de tot până la omogenizare. Apoi Miruna toarnă cu polonicul ei micuț aluatul în tigaia cu ulei încins și face clătitele, pe care le așează stivă. La fiecare porție, prințesa dulciurilor toarnă siropul de arțar ce minunat. Ce bune și pufoase suuuunt! Nu mă pot opri din degustat clătitele astea! Sper să mai rămână și pentru voi…

Așadar, începem o nouă săptămână glorioasă la Cantina Socială! Bunătățile sunt gata și vă așteptăm cu drag! Hai, dați năvală și poftă mareeeee!!!!