Tocăniță de ficăței cu sos de smântână. Panna Cotta!

„Azi am chef să fac ceva elaborat!”, zise tanti Jeni, suflecându-și mânecile, netezindu-și șorțul cu mâinile și respirând prelung de două-trei ori. Așa se pregătește dumneaei înainte să se apuce de făcut ceva bun.

Stăteam pe scăunelul meu din bucătărie, sorbind ultimele guri din ceașca de cafea și o urmăream pe tanti Jeni cum scotea din frigider și debara următoarele: 1 kilogram de ficat de pui, vreo șase cepe, cinci căței de usturoi, 250 de grame de măsline negre, 350 de mililitri de smântână, trei linguri de făină, câte o jumătate de ardei roșu, galben și verde, iar alături niște pătrunjel verde tocat mărunt, un pic de cimbrișor uscat, sare, boia și piper. Toate acestea vor deveni în cel mai scurt timp o delicioasă tocăniță de ficăței în sos de smântână…

Să vedem cum procedează tanti Jeni: mai întâi, își pregătește o arie de operă din colecția de discuri vinil: pentru astăzi, din pick-up-ul din bucătărie va răsuna „La donna e mobile” din opera „Rigoletto” a domnului Giuseppe Verdi. Foaaaarte inspirațional!

La primele acorduri, tanti Jeni călește ceapa și usturoiul până devin sticloase, apoi adaugă cu grație, ardeiul tăiat feliuțe și continuă călirea până când acesta din urmă se înmoaie în acordurile muzicii. După ce presară boiaua, tanti Jeni adaugă bucățile de ficat și lasă încă un pic la foc mic, până când ficatul se albește. Este momentul în care se adaugă un pic de apă, atât cât să acopere ficatul din tigaie și să lase apoi la fiert, tot la foc mic, acoperind cu un capac, până când ficatul este făcut.

Spre final, adaugă măslinele desărate, după ce au ost în prealabil un pic fierte separat, și scurse de apă. Când totul este aproape gata, adaugă sosul format din făină amestecată cu smântână, pătrunjel tocat și cimbrișor, sărat și piperat după gust. Încet și sigur, sosul cuprinde întregul amestec delicios din tigaie și tot acest micro-univers este lăsat la fiert încă vreo câteva clocote, până când sosul se leagă.

Ahhhh, ce frumos miroase! Iar sosul acela alb dă o nouă dimensiune gustului de tocăniță de ficăței! Fiecare porție se servește cu o garnitură de mămăliguță pufoasă și aurie. De-li-cioooos!

Probabil inspirată de aria de operă propusă azi de tanti Jeni, Miruna cea dulce s-a gândit să ne răsfețe și ea cu ceva extraordinar: panna cotta! Subliiim!

Prințesa deserturilor va folosi pentru această delicatesă următoarele: 200 de mililitri de lapte, 400 de mililitri de frișcă, un baton de vanilie, trei foi de gelatină, 100 de grame de zahăr, câteva linguri de dulceață de căpșuni ( yeeees!) și vreo 50-60 de mililitri de lichior de cireșe. Ah… nu poate ieși decât ceva extraordinar din toate ingredientele astea!

Laptele, smântâna batonul de vanilie tăiat mărunt și zahărul sunt puse la fiert pentru vreo zece minuțele, timp în care gelatina este înmuiată în apă rece câteva minute și apoi strecurată. Gelatina se pune apoi în crema de pe foc și se amestecă totul ușor până când gelatina se dizolvă cu grație. Miruna lasă apoi la răcit compoziția și o toarnă în boluri umezite cu apă rece. Compoziția este ascunsă în frigider pentru câteva ore, activându-se lacătul cu cifru criptat pe 128 de biți pentru a nu atenta nimeni la panna cotta până nu este gata.

Buuuun… După ce s-au răcit corespunzător, Miruna va scoate bolurile din frigider ( sper că și-a memorat undeva combinația cifrului) și răstoarnă conținutul bolurilor pe câte o farfuriuță, apoi le ornează cu dulceață amestecată cu lichiooorrr….Ah, dragilor! Abia aștept să mă înfrupt din desertul acesta delicios, linguriță cu linguriță!

EI, dragilor, hai că începem din nou săptămâna cu bine și răsfățați cu bunătăți, ceea ce, nu-i așa este foarte bine! Pentru că altfel vede omul muncii situația cu burta plină…

Vă așteptăm așadar cu masa pusă, bucatele aburinde și cu un delicios vinișor Chardonnay.

Hai dați năvală și poftă mareeeee!

 

Publicitate