Guest-Star Day: Zoltan Marton

Dragele mele și dragii mei, bine ați revenit în frumoasa zi de joi, aici la Cantina Socială. Frumoasă ziua de joi, dar cam noroasă și cu predispoziție de activități in-door, cum ar veni gătitul, cititul sau jucatul pe Facebook.

Aoleu, că veni vorba de jucatul ăsta, să știți că e mare fierbere aici la Cantină! De fapt, totul a început de la Miruna care, căutând niște articole despre dulciuri, a dat peste jocul acela pe Facebook în care trebuie să potrivești niște bombonele până termini nivelul. Știți voi care, Candy Crush. Și dă-i un nivel, dă-i două nivele, până când a molipsit-o și pe tanti Jeni. Să te ții acum întrecere între ele două: care face scorul mai mare, care trece de nuștiucare nivel mai repede și așa mai departe. Curată competiție, monșerilor!

Evident, acuma dumnealor se gândesc pe ce platformă sau ”device” se sparg mai bine bombonelele alea: să fie Android, să fie iOS? Ce tabletă e mai performantă? Care are viteză mai mare și pe ce ecran sunt mai frumos colorate bomboanele?

Din acest motiv, astăzi la Guest-Star Day avem ca invitat un specialist în asemenea evaluări: doamnelooooor și domniloooooor, aplauze furtunoase și urale pentruuuu Zoltaaaan Martoooon!

Evident, domnul Zoli nu a venit cu mâna goală, ci cu niște device-uri pe care tanti Jeni și Miruna le vor evalua degrabă, în timpul în care noi, ceilalți, vom evalua talentele culinare ale invitatului nostru de azi.

Dar să vedem cum se prezintă dumnealui invitaților de la Cantină:

”Sunt Zoltán Márton, pasionat de IT&C, gadgeturi, călătorii și mâncare bună.

Primii 30 de ani le-am petrecut in Oradea, cel mai elegant oraș din țară și, de fiecare dată abia aștept să ‘trec pe acasă’.

După 3 ani de locuit în Timișoara,  de 3 ani trăiesc în București și încerc să ”profit” cât mai mult de avantajele Bucureștiului: lansări, evenimente IT&C, apropierea de mare, etc.

Am și un mic blog http://z0ltan77.com/, unde pe lângă CP din IT&C, public scurte review-uri despre gadgeturile care ajung la mine, scurte jurnale de călătorii și rețete.”

Să știți că blogul acela de care pomenește dumnealui nu este deloc mic, dimpotrivă. Acolo veți găsi review-uri complete, competente și obiective despre tablete, smartphone-uri, tendințe din piața IT, sisteme de operare, aplicații, și nu în ultimul rând impresii de călătorie, degustări de vinuri și diverse rețete culinare pe care domnul Zoli le-a gătit de-a lungul timpului. Un blog complet, ce mai!

Haideți să vedem ce ne va mai spune invitatul nostru de azi în cadrul interviului luat de tanti Jeni, evident în timp ce dumneaei mai aranjează pe o tabletă niște bombonele pentru a completa un nou nivel la Candy Crush:

T.J.: Pe ce tăviță ar merge servit un mic dejun la pat: iPad, Samsung Tab sau Microsoft Surface?

Zoltan: Pe un iPad, deși nu sunt fan Apple, la tablete parcă tot iPad-ul e vărful.

 

T.J.: De când ți-ai descoperit pasiunea pentru gătit și care a fost primul fel pe care l-ai preparat?

Zoltan: Pasiunea am moștenit-o de la tata, dar am descoperit că mă descurc în anii in care am stat, aproape 2 ani, singur prin Timișoara(prietena, viitoarea soție, fiind locată în Bucuresti).

Primul fel au fost niște ciocănele cu cartofi la cuptor.

 

T.J.: Care este bucătăria internațională preferată?

Zoltan: Foarte sincer, bucătăria ungurească, dar îmi place foarte mult și cea asiatică și cea israeliană și peste tot unde călătorim, gustăm mâncarea locală.

T.J.: Care variantă de Android se va numi, în sfârșit, ”Apple Pie”?

Zoltan: 5.0 Key Lime-ul

 

T.J.: Ce fel de mâncare ar reprezenta cel mai bine zona Bihorului?

 

Zoltan: supa de duminică, adică supa de găină gătită în cucta și cu tăiței de casă. Și paprikas-ul, desigur și gulyás-ul.

 

T.J.: Care ar fi un ”top 3” al vinurilor gustate de tine până acum?

 

Zoltan: Royal Tokaj 2006 Mézes-Mály hatputtonyos, un vin regal, de o finețe și eleganță incomparabilă, apoi cel mai bun rose românesc –  Rose-ul Terra Romana de la S.E.R.V.E. și Cabernet Sauvignon „Castelul Huniade” de la Cramele Recaș, 2011.

Ah, bună supica aia de care pomenește domnul Zoli! Mai ales cu tăițeii aceia de casă, galbeni și gustoși… Mmmmmm! Hai că m-a cuprins foamea! Tocmai la timp, pentru că invitatul nostru și-a pus șorțul de bucătărie și ne va delecta azi cu ceva deosebit. Ia să vedemmmm:

” Ca fel principal, vă voi prezenta gulașul..

Gulaș-ul de vită, mâncare tradițională ungurească, are tradiții populare, având ca origine momentul în care ciobanii migratori, fiind departe de casă, aveau nevoie să prepare mâncare hrănitoare în condiții adeseori neprielnice. Atunci au inventat aceasta mâncare foarte gustoasă și hrănitoare. Se poate face in multe feluri și tot originală e. Sunt variante și variante, mai înspre tocană, mai înspre supă, dar sunt câteva elemente/condimente care îl fac original și care fac diferența (boia, care trebuie sa fie un paprika unguresc veritabil, chimenul și altele), eu acum am pregătit varianta înspre supa, dar supa după care nu-ți mai dorești felul 2 🙂

Ingredientele folosite sunt: 1,5 kg de carne de vită,  1-2 cepe (sau una mare), 2-3 bucăți de usturoi, 2-3 morcovi, o țelină, 2 ardei grași sau kapia, un ardei iute, 2-3 roșii, 1,5 kg de cartofi, 1 lingură de chimen, o lingură mare de boia dulce, 1/2 lingură de boia iute și/sau pastă de ardei iute, câteva boabe de piper, sare, 50 g de untură, 1 legătură de pătrunjel

Se pregătesc și se curăță legumele: apoi ceapa se taie cubulețe, iar morcovii în fâșii dar nu f. lungi, 5-6 cm.

Se alege o oală încăpătoare în care se pune untură.  Cand aceasta s-a încins se introduce ceapa, se călește un pic  se pune carnea tăiată cubulețe (nici foarte mici, nici foarte mari) se pune boia (pe cat posibil un paprika unguresc, e o diferență mare), se adaugă chimenul și sarea și se lasă un pic până carnea se albește. Se amestecă din când în când să nu se ardă nici chimenul nici boiaua, se lasă până  lasă suc iar când carnea începe să se rumenească, se introduc legumele și usturoiul, care mai lasă și ele un pic de suc, apoi se pun vreo 2 litri de apă și se lasă vreo jumătate de oră să fiarbă. Când e pe jumătate fiartă, se introduc roșiile și cartofii tăiați cubulețe, nici astea nu foarte mici, ci potrivite, se mai pune sare, ardei iute sau pastă de ardei iute, se introduce legătura de pătrunjel, se mai completează cu vreo 2 litri de apă și se lasă la foc mediu/mic încă o oră.

Va fi foarte gustos și hrănitor și cu, și fără smântână. Dacă a ieșit prea iute (mie mi se mai  întâmplă) smântâna ajută să mai potolească iuțeala.

Ușor puteți opta si pentru varianta de tocană: nemaipunând apă la ultima fază, gulașul se îngroașă frumos și se pot pune găluște dacă vă place. Poftă bună!

Mmmmm! Ce bun eeeeee! Ah, dragilor, deja m-am abonat la a doua porție! Tocmai la timp, pentru că domnul Zoli deja se gândește la desert:

”Vă voi oferi astăzi, un desert delicious si simplu, pe numele lui Lapte de pasăre:

 

Ingredientele folosite sunt: 1 l lapte, 4 ouă, 4 linguri zahăr.

 

Se bat albușurile foarte bine până se fac spumă, în așa fel încât  poți să întorci castronul invers, fără să cadă compoziția. 🙂 Se adaugă la ele 1-2 lingurițe de zahăr și un plic de zahăr vanilat.

 

După aceea se pune laptele la fiert  la foc mic. Până se fierbe laptele, se freacă gălbenușurile împreună cu cele 4 linguri de zahăr și puțină coajă de lămâie iar apoi se adaugă la compoziție, treptat,  câte o lingură din laptele de pe foc, până când compoziția se subțiaza (ca laptele) și ajunge la aceeași temperatură cu laptele de pe foc.

 

Apoi adăugăm această compoziție de gălbenușuri în lapte, amestecând continuu. După ce se omogenizează totul, adăugăm cu o lingură bulgării de albuș – adică cu o lingură formăm bulgări de albuș. Aceștia se întorc ușor după un minut.

 

Când bulgării sunt gata, oprim focul. Se servește rece și se mai poate orna cu sirop de ciocolată. Poftă bună!

 

Ahhh, bun și dulce acest desert. Este incredibil cum un desert așa de simplu poate fi așa de delicios! Miam, miammmm…

 

Muzică frumoasă, preparate delicioase, ce să mai, lucruri tocmai plăcute pentru a sta în sala de mese a Cantinei în această zi noroasă!

 

Vă invităm și pe voi așadar să gustați din aceste delicii, timp în care tanti Jeni și Miruna testează cu domnul Zoli tabletele alea. Să vedem la ce se vor hotărî, au timp până diseară…

 

Hai, dați năvală și poftă mareeeee!!!

Publicitate

Guest-Star Day: Dez

Dragele mele, dragii mei, bine ați revenit la Cantină, în această minunată zi de joi!  Să știți că tanti Jeni e destul de emoționată azi pentru că azi, după o lungă pauză, începe un nou sezon ”Guest-Star Day”.

Cine o fi oare invitata de azi? Ia să vedem…

Doamneloooor și domniloooooor….aplauze furtunoase pentruuuuu….unicaaaaa și inegalabilaaaaa.. Deeeeeez!

Tanti Jeni și Miruna o întâmpină cu drag pe invitata noastră, și pășesc împreună în incinta Cantinei Sociale, acolo unde, Dez ne va spune câte ceva despre latura ei culinară.

Să facem așadar o scurtă prezentare invitatei noastre de azi: Dez este o artistă completă, care mânuiește cu măiestrie chitara și clapele dar, mai presus de toate, încântă auditoriul cu  vocea sa caldă și pură.

Dez, alături de Alin Zăbrăuțeanu (bass, synths ), Eduard Gabia (tobe ) și Alex Stanciu (chitară), a creat grupul Jazzadezz,  formație care a lansat până acum două albume: ‘Inimani Mal’ (2010) și ‘Panta Rhei’ (2012), urmând ca anul acesta să ne încânte cu un nouă producție.

Dragilor, dacă până acum nu ați ascultat vreo piesă Jazzadezz, vă rog să o faceți neapărat! Sound-ul lor se distinge clar de ceea ce există în muzica românească în prezent, fiind de genul ”dream-pop” sau ”environmental” așa cum îl definesc chiar ei. Mai exact, atunci când asculți piesele lor la căști, mergând pe stradă, cerul pare mai albastru, nori mai pufoși, iarba mai verde și oamenii mult mai buni. Și așa cum spuneam mai devreme, mai presus de toate în piesele lor, se distinge vocea divină a lui Dez…

Unii spun că vocea ei seamănă cu cea a lui Dolores O ‘Riordan, solista trupei Cranberries. Eu aș zice că e invers: vocea lui Dolores seamănă cu vocea lui Dez, numai că irlandeza e mai cunoscută pentru că beneficiază de două avantaje: unu, a avut șansa să înceapă să cânte mai devreme decât Dez și doi, a scos o melodie cu zombi.

Dar să vedem cum se prezintă invitata noastră de astăzi invitaților Cantinei Sociale:

”Sunt Dez, solista trupei Jazzadezz, de etnie diversă, și moldoveancă, și bănățeancă, și austriacă, și țigancă. Mama și tata au carnet de tractoriști. Ce poate fi mai frumos?

Gătesc destul de rar, chestii simple, nu-mi place amestecul de prea multe ingrediente, prefer gusturile clare și nesofisticate. Deși gătesc rar, îmi iese cam tot ce fac.

Nu-mi plac chestiile aromate și am câteva obsesii, adică pot mânca până la leșin salată orientală, dovlecei pane sau varză călită. Nu mă preocupă niciodată caloriile sau să nu mănânc prăjeli. Mereu mănânc ce am chef și nu mă duc să mă rog la biserică întru iertarea păcatelor de câte ori mă împiedic pe stradă de un McDonalds.

Singurul lucru ce-l regret e că nu-mi plac fructele. În rest, mănânc tot ce-mi place și când am eu chef. Silueta nu mi-a fost niciodată periclitată. ”

Fată dintr-o bucată, Dez! Gusturi clare, nesofisticate, fără preocupari legate de calorii sau siluetă. Și bine că am aflat de salata orientală: o să o provoc pe Dez într-o  la un concurs de halit, să vedem cine rezistă mai mult.

Până una alta însă, să le urmăm pe Dez și pe tanti Jeni în bucătăria Cantinei, acolo unde, la obișnuita cafeluță, are loc obișnuitul mini-interviu. Să le ascultăm…

T.J.: Primești un SMS de la David Gilmour: ”Hello Dezz, sunt în Bucharest. Trec pe la tine diseară să luăm cina.” Ce meniu îi pregătești?

Dez: I-aș găti cărămide caramelizate, aș numi rețeta : Another delicious brick in the wall. Sau sarmale.

T.J.: Care este cel mai mare succes al tău în bucătărie? Dar cel mai mare eșec?

Dez: Cel mai mare succes a fost când am reușit să fac, după numeroase încercări, șnițele. Nu nimeream niciodată compoziția, maglavaisu cum s-ar zice, prin care întindeam bucățile de carne. Iar cel mai mare eșec a fost…nu știu..tot șnițelele..

T.J.:  Ce trupă ai vrea să cânte în deschidere la un viitor concert Jazzadezz pe stadionul Wembley?

Dez: Mihai Constantinescu și Anastasia Lazariuc.

T.J.:  Ai un fel preferat de mâncare înainte de concerte? Dar după?

Dez: Nu mănânc înainte de concerte. Îmi cade foarte greu orice în momente în care am emoții, iar după concerte iarăși nu mănânc, că mă lungesc cu prietenii la vorbe.

T.J.:  Ce-ți plăcea cel mai mult să mănânci în copilărie?

Dez: Dulciuri, bineînțeles. Dacă se putea să trăiesc numai cu dulciuri, aș fi fost cea mai fericită.

T.J.: Pe profilul tău de pe Facebook scrie că te-ai născut în Focșani și ai făcut liceul la Târgul Mureș. Cum ți s-a părut mâncarea ardelenească față de cea moldovenească?

Dez: Ahahaha, n-am făcut liceul la Tg Mureș, am zis la plezneală așa, pe facebook, care-mi sugera asta, văzând că am fost la Tg Mureș de mai multe ori. Și-am zis: hai să bifez, why not? Mâncarea ardelenească mi se pare groaznică, aproape mai nimic altceva decât carne și zahăr. Iar eu, spre deosebire de copilărie, detesc orice e dulce. Așa că acru-moldovenesc scrie pe mine.

Interesant! Dar până la concertul acela de pe Wembley, să vedem cu ce bunătăți gastronomice ne răsfață invitata noastră de azi:

”Deși nu-mi place mâncarea ardelenească și nici după cea ungurească nu mă dau în vânt, știu totuși să gătesc gulaș, așa cum n-am mâncat pe nicăieri, e o rețetă simplă, dar n-am întâlnit-o la restaurante.

Adică, bineînțeles că cu carne de vită, nu amestec cu porc sau altceva, asta cam un kil de carne, mușchi fără grăsime, tăiat cubulețe, pe care o fierb mult, mult și cam după ce mă plictisesc, încep în altă oală să călesc vreo 4 cepe mari, doi morcovi, apoi adaug 2 ardei roșii din ăia mega mari, dup-aia cartofi, vreo 5, toate tăiate cubulețe, cartofii un pic mai mari tăiați decât restul, să evităm devierea înspre un soi de piuree. Apoi pun o linguriță de chimen, două de boia dulce și una de boia iute, sau chiar două, că-mi place să iasă cât mai necomestibil și lacrimogen de iute.

Peste toate astea se toarnă carnea fiartă cu apa în care a fiert și se lasă acolo să se întrepătrundă totul, până totul e fiert. Se pune și niște dafin. Eu nu am cantități fixe de ingrediente, pun cam cât vreau, niciodată nu merg pe gramaje.

Spre sfârșit pun două cutii de roșii cubulețe, plus o linguriță de zahăr, pentru a regla aciditatea și mai fierb un pic și gata.

Iese ceva între ciorbă și tocăniță, oficial cică ar fi ciorbă, dar dacă mă uit la câtă zeamă lipsește mi-e teamă s-o numesc ciorbă. Important e că iese ceva foarte gustos.

Desert… Desert, nu gătesc niciodată, nu-mi plac dulciurile și nu m-a tentat niciodată să fac, ca atare, așa că, v-am adus frigiderul ăsta plin cu înghețată ”Polar”. Cu cacao sau vanilie, după gust, împreună cu următoarele dedicați muzicale:

Splendid, dragilor, splendid! Un gulaș cum rar mănânci, o înghețată pe cinste și niște melodii extraordinare! Ce poate fi mai frumos?  Ah, dar să nu uităm de berea rece la halbă servită pe terasa Cantinei!

Mulțumim din suflet dragei noastre Dez pentru onoarea de a veni astăzi la Cantină și vă invităm cu drag să vă înfruptați din gulașul acela delicios și din înghețata cea răcoroasă. Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!

Piept generos de pui cu smântână și ardei copt. Brioșe cu vișine din compot.

Dragele mele, dragii mei, bine v-am regăsit. Hai că ploicica asta a picat tocmai bine, s-a mai răcorit un pic afară. Vreme tocmai bună de servit pe terasă cafeluța puternică și aromată făcută de tanti Jeni și de discutat ce s-a întâmplat azi-noapte în playoff-ul NHL. Discuții aprinse, desigur, cu tanti Jeni făcând diagrame ca să ne arate unde au greșit la marcaj ăia de la Toronto de au primit gol în „overtime” de la Boston și cum de idolul dumneaei, Ovechkin, nu a mișcat în front în fața celor de la New York Rangers. Pfuaiiii… Cred că dumneaei s-ar descurca mai bine ca Don Cherry, analistul de hockey de la ESPN, dar și-a greșit cariera. În fine, de greșit nu a greșit-o, dar dacă le-ar îmbina pe amândouă, ne-am delecta la emisiunile sportive de la ESPN urmărind-o pe tanti Jeni cum discută despre meciuri de hockey jumulind o găină în direct sau amestecând cu polonicul în oala cu ciorbă sau într-o tocăniță…. Mamă, ce rating ar face!

Dar până una alta, hai să ne delectăm cu bunătățile de azi făcute de tanti Jeni, aici în bucătăria Cantinei Sociale, unde îi este locul.

Ca să-și revină după dezamăgirile hocheistice de azi-noapte, dumneaei și-a pus la pick-ul din bucătărie o operetă sprințară și anume „Nunta lui Figaro” scrisă de domnul Mozart. În timpul uverturii acelea tonice, dumneaei așază pe masa de lucru din bucătărie o adevărată orchestră de ingrediente: un piept de pui dezosat, o ceapă medie, un cvartet de căței usturoi, un sextet de ardei copți mai zemoși așa, și 400 de grame de smântână. Backing vocals sunt asigurate de duetul binecunoscut, sarea și piperul.

Cu mișcări allegro ma non troppo, tanti Jeni spală pieptul de pui în mai multe ape, apoi, alegretto, îl taie cubulețe, și toacă mărunt ceapa și usturoiul. După ce încinge un pic de ulei într-un vas, pune la călit ceapa, iar după ce aceasta devine sticloasă adaugă usturoiul și pieptul de pui, sfârâind „adaggio” până se rumenesc.

Apoi cu mișcări largi, tanti Jeni toarnă smântâna peste compoziție și lasă totul la bolborosit la foc mediu până scade sosul, condimentând apoi cu sarea și piperul.

La final, apoteotic se adaugă ardeii copți, împreună cu zeama lor care aduce un aport important aromei irezistibile. Mmmmmm… delicios! Se acoperă vasul vreo zece minute înainte de servire.

Garnitura este asigurată de un puree de cartofi pufos și auriu, așa cum numai tanti Jeni știe să-l facă. Ahhh, ce bun o să fie! Vom aplauda cu toții strigând: „biiis, biiis!”

Cind este gata se pun ardeii copti (daca au lasat zeama e si mai bine se pune si ea in amestec, aroma spune totul! Se acopera si se lasa 10 min. inainte de a fii servita.

 

Găsind în cămară niște borcane cu compot de vișine ( unde erau de nu am dat eu de ele până acum?!?!?!), Miruna cea dulce s-a gândit să le valorifice creând un desert super-special: brioșe cu vișine.

Pentru asta, ea va combina: două ouă, 400 de grame de făină, 500 de grame de vișine din compot, 200 de grame de zahăr, 200 de mililitri de ulei, 300 de mililitri de iaurt, o linguriță de sare, sucul și coaja de la o lămâie, și un plic și jumătate de praf de copt.

După ce amestecă cu telul ouăle cu zahărul până la dublarea volumului compoziției, Miruna adaugă uleiul, un pic câte un pic, amestecând încontinuu. Apoi pune sarea, coaja de lămâie și zeama, iaurtul, amestecând mai departe. La final, pune făina și praful de copt. Buuun. Când compoziția este omogenă, pregătește hârtiuțele de brioșe, le umple cu compoziție și pune în fiecare câteva vișine. Totul se pune la cuptorul încins la 175 de grade, pentru vreo jumătate de oră. După ce sunt gata, prințesa dulciurilor le pudrează cu zahăr. Mmmmm…. Se topesc în gură de pufoase ce sunt!

 

Cam asta e pentru azi, dragilor! Mâncărică bună, vinișor bun ( Fetească Albă, la puiul acela delicios), ce ne mai trebuie? Vă așteptăm cu mesele pregătite, așadar! Hai, dați năvală și poftă mareeeee!!!

 

Ostropel! Papanași! Yes!

Dragele mele și dragii mei, Hristos a Înviat!

Bine v-am regăsit după Sfintele Sărbători de Paști și sperăm că v-au priit drobul, fripturica și cozonacul, alături de tradiționalele ouă roșii (sau de alte culori). De asemenea, sperăm că ați petrecut o mini-vacanță minunată, pentru că vremea asta minunată a fost un ajutor de nădejde în acest sens.

Aoleu, să nu uit! Mi-a zis tanti Jeni să vă zic că de joia viitoare începe un nou sezon din Guest-Star Day! Asta înseamnă că vom avea aici, la Cantina Socială, noi invitați care, săptămână de săptămână, vor avea curajul să înfrunte tirul nemilos al întrebărilor lui tanti Jeni și ne vor dezvălui latura lor culinară. Cine va sparge gheața săptămâna viitoare? Asta veți afla la momentul potrivit.

Și pentru că veni vorba de laturi culinare, să vedem cu ce ne răsfață azi tanti Jeni. A stat dumneaei pe scăunelul favorit din bucătărie, s-a gândit dumneaei ce s-a gândit, în poziția aceea sculptată de domnul Rodin și, evrika! I-a venit ideea! Azi vom gusta niște ostropel de pui!

Inspirată de acest obiectiv, dumneaei pregătește pe masa de bucătărie: 500 de grame de pulpe dezosate de pui, o ceapă mare și frumoasă, 300 de grame de ardei grași, doi căței de usturoi, 200 de grame de roșii vreo 10 grame de făină, o legătură de pătrunjel, cam 5 grame de cimbru, vreo 5 grame de boia și evident, prietenii casei, sarea și piperul, adăugați după gust.

Pentru început, tanti Jeni spală pulpele și le porționează în bucățele drăguțe, apoi curăță și taie julien ceapa cea frumoasă și ardeii cei grași. După aceea, opărește roșiile, le decojește și le taie felii iar la final prepară un mujdei de usturoi cu sare și apă. Booooon…

E timpul „trecerii prin foc” a celor de mai sus așa că, tanti Jeni încinge ulei într-o tigaie și înăbușă bucățile pe carne, pe care le scoate apoi într-un vas să se odihnească. Urmează apoi călirea în ulei a feliilor de ceapă și ardei, iar când acestea sfârâie vesel adaugă roșiile, care transformă sfârâitul în bolboroseli. Ca ingredient final al acestui sos magic, se adaugă făina dizolvată în 50 de mililitri de apă. Mmmmm… ce frumos miroase! Și uite așa, dăm focul la mic, apoi stăm și contemplăm mirosul ăsta până scade sosul.

E timpul asamblării finale, dragilor! Tanti Jeni ia un vas termorezistent și așează în el cu grijă bucățile de carne de pui peste care toarnă maiestuos sosul și apoi mujdeiul de usturoi. Deasupra presară cu delicatețe boia, cimbru și pătrunjel verde tocat, care vor da o aromă absolut minunată acestui ostropel. Vasul se pune la cuptor pentru un sfert de oră, la foc mijlociu. Gata!

Și ca totul să fie mai mult decât minunat, tanti Jeni va servi ostropelul alături de o mămăliguță pufoasă și aurie! Ahhh… abia aștept!

Oare ce desert merge cel mai bine după acest ostropel? Știe Miruna: o porție de papanași delicioși, ornați cu smântână, înghețată și dulceață!

Pentru 10 papanași, prințesa dulciurilor combină 400 g brânză, două ouă, patru linguri griș, tot patru linguri dar de făină, o linguriță de bicarbonat și șase linguri de zahăr.

Cu mânuțele ei delicate, Miruna amestecă ouăle cu zahărul, făina, grișul și bicarbonatul stins cu o linguriță de zeamă de lămâie, și toarnă apoi acest amestec peste brânza care a fost rasă în prealabil.

După ce frământă totul până la omogenizare, pune uleiul la încins și pune apoi în tigaie biluțele de cocă, turtite și găurite la mijloc, prăjindu-le pe o parte și pe alta. Separat, Miruna face biluțe mai mici de cocă pe care le prăjește separat, pentru a fi puse alături de papanași.

Ca servire, Miruna pune papanașii cei aurii pe farfurie, alături de o porție de iaurt amestecat cu frișcă, un cub de înghețată, cam cât o lingură de mare și vreo două-trei lingurițe de dulceață de vișine. Aiiiii… ce buni suuuuunt!

Cam asta e pentru azi, dragi mei! Pentru ostropel am pregătit în carafe un Merlot la temperatura camerei, cred că va merge de minune…

Vă așteptăm așadar cu mesele pregătite pe terasă, că e soare și frumos afară. Hai, dați năvală și poftă mareeeeeee!!!