Tocăniță de ficăței cu sos de smântână. Panna Cotta!

Octombrie 8, 2012

„Azi am chef să fac ceva elaborat!”, zise tanti Jeni, suflecându-și mânecile, netezindu-și șorțul cu mâinile și respirând prelung de două-trei ori. Așa se pregătește dumneaei înainte să se apuce de făcut ceva bun.

Stăteam pe scăunelul meu din bucătărie, sorbind ultimele guri din ceașca de cafea și o urmăream pe tanti Jeni cum scotea din frigider și debara următoarele: 1 kilogram de ficat de pui, vreo șase cepe, cinci căței de usturoi, 250 de grame de măsline negre, 350 de mililitri de smântână, trei linguri de făină, câte o jumătate de ardei roșu, galben și verde, iar alături niște pătrunjel verde tocat mărunt, un pic de cimbrișor uscat, sare, boia și piper. Toate acestea vor deveni în cel mai scurt timp o delicioasă tocăniță de ficăței în sos de smântână…

Să vedem cum procedează tanti Jeni: mai întâi, își pregătește o arie de operă din colecția de discuri vinil: pentru astăzi, din pick-up-ul din bucătărie va răsuna „La donna e mobile” din opera „Rigoletto” a domnului Giuseppe Verdi. Foaaaarte inspirațional!

La primele acorduri, tanti Jeni călește ceapa și usturoiul până devin sticloase, apoi adaugă cu grație, ardeiul tăiat feliuțe și continuă călirea până când acesta din urmă se înmoaie în acordurile muzicii. După ce presară boiaua, tanti Jeni adaugă bucățile de ficat și lasă încă un pic la foc mic, până când ficatul se albește. Este momentul în care se adaugă un pic de apă, atât cât să acopere ficatul din tigaie și să lase apoi la fiert, tot la foc mic, acoperind cu un capac, până când ficatul este făcut.

Spre final, adaugă măslinele desărate, după ce au ost în prealabil un pic fierte separat, și scurse de apă. Când totul este aproape gata, adaugă sosul format din făină amestecată cu smântână, pătrunjel tocat și cimbrișor, sărat și piperat după gust. Încet și sigur, sosul cuprinde întregul amestec delicios din tigaie și tot acest micro-univers este lăsat la fiert încă vreo câteva clocote, până când sosul se leagă.

Ahhhh, ce frumos miroase! Iar sosul acela alb dă o nouă dimensiune gustului de tocăniță de ficăței! Fiecare porție se servește cu o garnitură de mămăliguță pufoasă și aurie. De-li-cioooos!

Probabil inspirată de aria de operă propusă azi de tanti Jeni, Miruna cea dulce s-a gândit să ne răsfețe și ea cu ceva extraordinar: panna cotta! Subliiim!

Prințesa deserturilor va folosi pentru această delicatesă următoarele: 200 de mililitri de lapte, 400 de mililitri de frișcă, un baton de vanilie, trei foi de gelatină, 100 de grame de zahăr, câteva linguri de dulceață de căpșuni ( yeeees!) și vreo 50-60 de mililitri de lichior de cireșe. Ah… nu poate ieși decât ceva extraordinar din toate ingredientele astea!

Laptele, smântâna batonul de vanilie tăiat mărunt și zahărul sunt puse la fiert pentru vreo zece minuțele, timp în care gelatina este înmuiată în apă rece câteva minute și apoi strecurată. Gelatina se pune apoi în crema de pe foc și se amestecă totul ușor până când gelatina se dizolvă cu grație. Miruna lasă apoi la răcit compoziția și o toarnă în boluri umezite cu apă rece. Compoziția este ascunsă în frigider pentru câteva ore, activându-se lacătul cu cifru criptat pe 128 de biți pentru a nu atenta nimeni la panna cotta până nu este gata.

Buuuun… După ce s-au răcit corespunzător, Miruna va scoate bolurile din frigider ( sper că și-a memorat undeva combinația cifrului) și răstoarnă conținutul bolurilor pe câte o farfuriuță, apoi le ornează cu dulceață amestecată cu lichiooorrr….Ah, dragilor! Abia aștept să mă înfrupt din desertul acesta delicios, linguriță cu linguriță!

EI, dragilor, hai că începem din nou săptămâna cu bine și răsfățați cu bunătăți, ceea ce, nu-i așa este foarte bine! Pentru că altfel vede omul muncii situația cu burta plină…

Vă așteptăm așadar cu masa pusă, bucatele aburinde și cu un delicios vinișor Chardonnay.

Hai dați năvală și poftă mareeeee!

 


Ciorbică de găină. Clătite cu mere și sirop de arțar.

Octombrie 1, 2012

Dragele mele și dragii mei, bine ne-am regăsit! Nu știu ce ați făcut voi în weekendul acesta dar să știți că eu am am fost tare cuminte. Păi cum altfel, când m-a trimis tanti Jeni să întâmpin oaspeți dragi veniți de departe? Și uite așa, am petrecut ore minunate în compania dragei noaste pisici Psi, venite de la Brașov, a lui Tudor ( staupenet.ro) sosit din Focșani și a maestrului Coolnews, venit hăhăhăhăăă, tocmai din îndepărtata Germanie! Oameni faini, seară faină, ce să mai! I-am povestit lui tanti Jeni și dumneaei s-a bucurat foarte tare despre eveniment și s-a mirat ce cuminte am fost și nu am dat iama prin farfuriile oamenilor că doar știe ce pofticios sunt… În fine!

Eiiii, dar după cum știți, dragilor, săptămâna bună se cunoaște de lunea și ziua bună de luni se cunoaște de dimineață. Iar o dimineață perfectă este atunci când tanti Jeni, așezată pe scăunelul ei preferat din bucătărie, jumulește o găină. Acest act, profund bucătăresc, are rolul de a anunța pentru azi o masă delicioasă, deci o zi minunată de luni, așadar, ca o concluzie fericită, începutul unei săptămâni minunate și delicioase. Hai că v-am omorât cu logica asta deductiv-inductivă.

Să vedem mai bine ce face tanti Jeni cu găina aia grasă și frumoasă adusă din acel loc generic numit „la țară”, acolo de unde vin o mulțime de bunătăți.

Păi, da! Dragilor, e vorba despre o deeeeeelicioasă supă de găină cu tăiței făcuți de tanti Jeni, cu ouă din acelea cu gălbenușul roșu ca soarele la asfințit.

În afară de găina aceea rubensiană, tanti Jeni a mai pregătit pe masa de lucru următoarele componente chimice: un morcov mare și frumos, un păstârnac zglobiu, o bucată mică de țelină prietenoasă, un ardei gras și frumos, o rădăcină mică de pătrunjel, 250 de mililitri de suc de roșii, un litru de borș de casă, o legătură de pătrunjel verde, și un ou pentru dressing ( așa se cheamă dresul pentru ciorbă în termenii ăștia noi)

După ce a porționat tacticos găina, pune la fiert bucățile de carne în vreo 5-6 litri de apă. La primele clocote se spumează și se lasă la fiert cam o oră așa, până se înmoaie carnea. Apoi tanti Jeni se ocupă de zarzavat: ceapa tăiată mărunt, morcovul, păstârnacul și rădăcina de pătrunjel curățate, spălate și tăiate cubulețe, ardeiul tăiat fâșii. Toate se adaugă apoi în ciorba care fierbe deja de o oră și se lasă acolo să stea cuminți cam juma de oră, la foc molcom. După aceea, tanti Jeni adaugă sucul de roșii, borșulețul, și mai lasă să fiarbă totul câteva clocote.

E momentul fabricării tăițeilor: într-o farfurie adâncă, dumneaei toarnă cana de făină, face o adâncitură în grămăjoara cea albă și toarnă acolo un oușor spart. După ce adaugă și un pic de sare, amestecă bine cu o furculiță făina cu oul, până la omogenizare și aluatul format îl frământă apoi cu mâna. Îl împarte în două și le întinde pe fiecare cu sucitorul, pe masa de lucru tapetată cu făină. Dup ce se usucă un pic foile, tanti Jeni le taie în fâșiuțe care se vor transforma în tăiței pufoși și delicioooooși. Tăițeii ăștia se pun în ciorbică atunci când e aproape gata, atunci când carnea și zarzavaturile sunt bine fierte. Iar acum, apoteotic, tanti Jeni presară deasupra ciorbei pătrunjelul tocat mărunt și se pregătește să dreagă ciorba cu un ou, pe care-l sparge întro farfurie, îl bate cu telul până devine spumă ( oușorul, nu telul) și adaugă la el un piuc de ciorbă, să nu se zdrențuiască. După ce toarnă și dressing-ul în ciorbă mai lasă un clocot și gataaaaaa!!!!

Ciorba se servește aburind, cu un ardei iute lângă rea pe farfurie. Mmmmm.. ce bună eeeee! Abia aștept să gustați și voi!

Pentru a completa acest delicios început de săptămână, Miruna cea dulce ne va delecta cu niște minunate clătite cu mere, stropite cu sirop de arțar. Yummyyyy!!!!

Ia fiți atenți cum se procedează: la două mere curățate și date pe răzătoarea mare, se mai folosesc 200 de mililitri de lapte, două ouă, un pic de făină, un vârf de cuțit de sare, o linguriță de unt topit și o lingură de zahăr brun.

După ce Miruna bate ouăle cu telul, adaugă laptele zahărul, sarea și pune făină cât să se formeze aluatul de clătite, așa, un pic mai gros. Merele se pun și ele în acest aluat, după ce se storc bine de zeamă și se amestecă totul bine-bine de tot până la omogenizare. Apoi Miruna toarnă cu polonicul ei micuț aluatul în tigaia cu ulei încins și face clătitele, pe care le așează stivă. La fiecare porție, prințesa dulciurilor toarnă siropul de arțar ce minunat. Ce bune și pufoase suuuunt! Nu mă pot opri din degustat clătitele astea! Sper să mai rămână și pentru voi…

Așadar, începem o nouă săptămână glorioasă la Cantina Socială! Bunătățile sunt gata și vă așteptăm cu drag! Hai, dați năvală și poftă mareeeee!!!!


Piept marinat de pui la grătar. Banane tot la grătar cu nuci, alune și ceva coniac.

Septembrie 28, 2012

Profitând de zilele acestea frumoase și călduroase de sfârșit de septembrie, tanti Jeni s-a gândit să savurăm cafeluța de dimineață afară, la una din măsuțele de pe terasă. Foaaaaarte inspirațional. Stăteam noi așa relaxați, întinși pe scăunele, cu picioarele întinse și sorbeam la unison din ceștile de cafea ( nu știu cum ne reușește chestia asta, probabil e ceva legat de sincronicitatea enunțată de domnul Jung), privind la cerul albastru-albastru, fără nici un petic de nor la orizont.  Din când în când, mai ronțăiam fiecare din biscuiții pregătiți de Miruna special pentru cafeluța de dimineață.  Mai lipsea doar niște muzică de Gheorghe Iovu pentru ca atmosfera aceasta plină de pace sufletească să fie completă.

La un moment dat, tanti Jeni rupe tăcerea: ” E, uite vremea asta frumoasă mă inspiră să facem un grătar. Ce ziceți?” Pfuaaaa…. Nici nu am mai stat pe gânduri! M-am dus repede în debara, am scos grătarul, cărbunii și am făcut setup-ul mai rapid ca băieții ăia care schimbă cauciucurile la mașinile de Formula 1.

Tanti Jeni a scos din frigider niște piept de pui pe care le-a dezpielițat și dezosat degrabă, lucru la care dumneaei se pricepe foarte bine. La 4 piepturi din astea, tanti Jeni mai folosește: o ceapă mare și frumoasă, un cățel ham-ham de usturoi, trei ardei roșii și cărnoși, niște frunze de pătrunjel, patru linguri de ulei, o roșie coaptă de grădină, niște piper, praf de legume uscate și o cană umplută pe jumătate cu apă.

Dumneaei taie în felii potrivite ceapa, usturoiul, ardeiul, roșia și frunzele de pătrunjel, le pune într-un vas și le amestecă cu cele 4 linguri de ulei și acea jumătate de cană cu apă, obținând o superbă marinată. Bucățile de piept de pui se taie și ele în felii potrivite, se condimentează  și se scufundă  în vasul cu marinata, acolo unde vor sta cuminți cam o oră, pentru a fi pătrunse bine-bine.

Între timp, grătarul este încins și se așează la sfârâit bucățile marinate de piept de pui… Ahhh, ce frumos miroaseeee!!!!!

Tanti Jeni pregătește între timp cartofiori prăjiți, crocanți și aurii pentru a fi serviți împreună cu bucățile de pui și o salată de varză albă cu ulei și puțin oțet și pătrunjel. Marfăăăă!!!!

Miruna cea dulce s-a gândit și ea să folosească grătarul astăzi pentru un desert simplu și absolut devastator: banane la grătar cu nucă și aluneeeee!!!!

Fiți atenți ce simplu se fac: bananele spălate și uscate se pun pe grătarul încins și se țin acolo, întorcându-le de pe o parte pe alta, până când coaja lor aurie devine maro. Miruna le ia apoi cu grijă să nu se frigă pe mânuțele ei delicate și le pune pe un platou. Le curăță pe lung doar jumătate, rămânând miezul  dezgolit de la un capăt la altul pe lungime, apoi, presară pe fiecare banană, pe miezul acela fierbinte câte o lingură de zahăr, o lingură de brandy ( tanti Jeni are o rezervă de cognac în debara) șiiiii, câte o lingură de nuci și alune pisate. Absolut minunat, dragii mei! Trebuie să încercați neapărat!

Deci meniul este simplu și la obiect, dragilor, dar foarte-foarte apetisant! Vă așteptăm așadar la masă, cu bucatele fierbinți și carafele de vin alb ( ce ziceți de un Sauvignon Blanc?).

Week-end plăcut dragii mei! Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!


Supă de roșii cu topping de busuioc. Prăjitură cu prune

Septembrie 26, 2012

Nici nu știți cât de mult îi place lui tanti Jeni să stea toamna în bucătărie! Păi are dreptate, să știți. Nu mai e zăpușeala aceea de vară și mai ales, are la dispoziție felurite feluri de legume și alte bunătăți cu care să ne răsfețe în bucatele ei minunate. Acum, de exemplu, dumneaei contemplă cum fierb molcom legumele pentru o supică aromată.  ”De când eram mică-mi place asta”, zice tanti Jeni, cu coatele pe marginea mesei, obrajii sprijiniți în pumni și privirea ațintită-n lichidul care fierbea în vas. ”Stăteam lângă mama în bucătărie și priveam minute-n șir cum dansează legumele fierbând în oala cu supă.”, continuă dumneaei, oftând apoi prelung. Apoi se ridică, își puse mâinile-n șold și-mi zise: ” Ei, gata, Gheorghe, ajunge lenevitu și contemplatu… Dă fuga-n cămară! Trebuie să te prezinți la mine cu următoarele: roșii, ceapă roșie, țelină, ardei gras, busuioc  și niște oțet de vin roșu! Hai, ai venit?”

M-am conformat degrabă, doar știți că nu e de glumit cu tanti Jeni când dă ordine. M-am dus în cămară, așadar, le-am pus pe toate în căruțul de serviciu și m-am conformat. ”Da ce faci cu ele, tanti Jeni?” am întrebat curios. ”Iaca o supă de roșii cu busuioc, că se face rapid! E târziu, vin musafiri la masă și nu am ce le pune în farfurii.. ufff!”

Hai să vă povestesc cum procedează dumneaei: la vreo cinci roșii mari frumoase și coapte, mai folosește un ardei verde, doi căței de usturoi, o ceapă roșie, două-trei  felii de țelină, două lingurițe de oțet de vin roșu, o linguriță de ulei de măsline, două grămăjoare de busuioc, mari cât să-ncapă în căușul palmei, niște frunze de țelină, un pic de cimbru tocat mărunt și un litru din supa aceea de legume care tocmai fierbea în oală. Ce să mai, numai bunătăți!

Pentru început, tanti Jeni opărește roșiile în apă clocotită, vreo 20 de secunde, după cronometru. Doar știți cât de precisă e dumneaei.

Apoi se apucă de altă operațiune foarte dragă și anume tocatul legumelor. Țac-țac-țac, ardeiul, ceapa, țelina, toate sunt tocate mărunt cu excepția simpaticului usturoi și sunt puse la călit în ulei de măsline cu puțină sare, la foc mic. Dup ce se caramelizează ceapa, se adaugă usturoiul, se mai ține totul la călit vreo 5 minute. Apoteotic, se adaugă apoi roșiile tăiate cubulețe și se toarnă oțetul, lăsându-se totul la foc mic încă vreo zece minuțele. După careeee….. tanaaaaa! Tanti Jeni toarnă supa de legume peste fabulosul amestec…  Acum, ca un vers final dintr-o poezie despre toamnă, dumneaei pune delicat frunza întregaă de țelină, presară cimbrul mărunțit și piper, după gust. Se fierbe totul la foc mic, iar frunza de țelină se scoate din supica asta delicioasă, lăsând în ea toată aroma ei minunată…

Însă absolut fantastic la supica asta delicioasă este topping-ul: frunzele de busuioc mărunțite, împreună cu leiul de măsline și un pic de sare grunjoasă, pune într-u mojar și amestecate bine până se obține o compoziție cremoasă… Mmmmmm…. Tanti Jeni pune câte un pic din acest topping peste fiecare porție de supă de roșii, iar alături, câte două felii de pâine prăjită cu mozzarela, picurate deasupra cu un pic de ulei de măsline cu aromă de usturoi… Ei, ce ziceți? Câte porții să-i zic lui tanti Jeni să vă oprească pentru azi?

Ah, dar atenția îmi este brusc abătută de Miruna care, la departamentul deserturi pregătește ceva absolut fabulos: o delicioasă plăcintă cu pruneeeee!!!!

Pentru aluat, ea a așezat pe masa de lucru așa: două ouă, juma de kil de făină, 250 de mililitri de lapte, un plic de drojdie uscată,  un plic de zahăr vanilat, vreo trei linguri de zahăr, o jumătate de linguriță de sare și coaja rasă dela o lămâie.

Pentru început, Mirunica amestecă 100 de mililitri de lapte călduț cu o linguriță de zahăr, pune în el drojdia și lasă totul la dospit vreun sfert de oră.

După care, amestecă făina cu sare și coajă de lămâie, toarnă deasupra drojdia dospită și amestecă ușor cu mânuțele ei delicate, punând apoi ouăle bătute bine de tot și restul de lapte călduț în care a fost topit restul de zahăr. Miruna frământă aluatul din ce în ce mai puternic, adăugând uleiul undeva spre finalul operațiunii, oprindu-se din frământat până nu-i mai rămâne aluat pe mâini. Apoi, castronelul cu aluat, acoperit cu un șervet, e pus la dospit într-un loc călduț pentru vreo oră,așa, până se dublează ca volum, apoi se întinde obținându-se blatul pentru prăjiturică. Ar trebui să se obțină blat cam pentru două tăvi.

Acum, Miruna pregătește umplutura dintr-un ou, un kil de prune coapte și frumoase, scorțișoară,  150 de grame de smântână grasă și două linguri de zahăr pudră.

Dulcea prințesă a deserturilor folosește telul pentru a bate oul, adăugând treptat smântâna și zahărul pudră, amestec pe care, după ce este omogenizat și cremos, îl unge peste aluatul întins și pus în tavă. Urmează apoi prunele care au fost spălate, tăiate în jumătăți și fără sâmburi, așezate peste umplutură cu miezul în sus. Peste ele, ca o ploaie binefăcătoare, Miruna presară scorțișoară și unge apoi prunele cu puțină smântânică.

Toată această capodoperă este pusă în cuptorul preîncălzit la 175 de grade pentru vreo 20 de minute.

Ahhh, cu ce arome minunate se umple bucătăria! Acum, Miruna scoate tăvile din cuptor, le pune la răcit și presară peste ele zahăr pudră pentru decor. Mmmm, ce bună trebuie să fieeeeee! Abia aștept să mușc o bucățicăăăă!!!

Eh, dragilor, cam acesta e meniul pentru azi. Vă așteptăm cu supica fierbinte și prăjitura cu prune porționată.

E destul pentru toată lumea așa căăăă…. Dați năvală și poftă mareeeeee!!!!


Ghiveci de legume cu carne de vită. Mere în caramel și nucă.

Septembrie 24, 2012

Să știți că eu din fabula aia cu ”Greierele și furnica” scrisă de domnul La Fontaine, am ținut întotdeauna cu greierele. Oricât de mult au vrut să mă convingă de contrariu manualele școlare, tovarășa învățătoare (așa se chema pe atunci), filmele și adaptările animate ale fabulei, tot greierele a rămas în sufletul meu eroul pozitiv.

Păi, nu am dreptate? Ia ziceți și voi! Nu e carismaticul greier plin de calități? E artist, exuberant, strălucitor, plin de viață… Încântă cu muzica lui de dimineața până seara, făcându-ne să uităm de arșița verii și să ne bucurăm de răcoarea nopții, petrecând până în zori de zi… Eheeeei, știe dumnealui, cântărețul acela cu nume de ștecher de ce nu doarme vara….

Ei, dar după cum probabil ați băgat de seamă, vara asta am fost și eu un fel de greier să știți. Bine, exceptând partea cu cântatul și petrecerile până în zori de zi, la care nu excelez de regulă, dar lenevitul mi-a ieșit foarte bine, excelent chiar! Ufff… totul ar fi fost perfect dacă nu ar fi venit zilele răcoroase de toamnă, cu frunzele care cad într-un vaiet tăcut, cu lumina zilei un pic întunecată și seara care vine din ce în ce mai devreme. Parcă aș mai fi vrut să lenevesc un pic, dar asta e. Mi-e și ciudă pe motanul  Stanislas, cât poate dormi, neperturbat de nimeni nimic, sforăind ușor ca motorașul unui ventilator…

Dar pentru că veni vorba de motanul cel vrăjit, să știți că la Cantina Socială totul este în regulă. Tanti Jeni trebăluiește prin bucătărie așa cum o știți iar Miruna creează cele mai mirobolante deserturi, amândouă ca două furnicuțe care, spre deosebire de cea din fabula lui La Fontaine, m-au primit înapoi cu mare drag și m-au răsfățat încă de dimineață cu cafeaua aceea puternică și aromată, servită alături de un biscuite tematic. Cămara este plină de provizii, zacuscă, legume puse la conserve și varză la murat. Deci dragilor, avem cu ce să vă răsfățăm toamna aceasta!

Și pentru că trebuie să începem săptămâna cu bine, tanti Jeni s-a gândit să ne ofere azi ceva extraordinar: Ghiveci de legume cu carne de vităăăă!!!!

Ia fiți atenți aici;  tanti Jeni a folosit așa: vreo juma de kil de carne de vită, vreo 15 ardei lungi, 5 roșii, doi cartofi mari și frumoși,  o ceapă mare, patru căței de usturoi, sare, boia iute și niște pătrunjel uscat.

Cu priceperea ei binecunoscută, tanti Jeni taie carnea în bucăți potrivite, așa, adică nici prea mari nici prea mici, pe care le pune apoi la fiert într-o oală cu capac, vreo juma de oră la foc potrivit. După care, se ocupă de ardei, cartofi și roșii, pe care le taie cubulețe.

Într-o tigaie, tanti Jeni pune la încins vreo 4-5 linguri de ulei, apoi pune ceapa la călit, iar după ce se caramelizează răspândind un miros minunat, adaugă ardeii. După vreo 5 minute se pun și cartofii și se lasă totul la călit, într-o sfârâială veselă și plină de arome. Între timp, carnea este fiartă, se scoate din oală, se scurge și se pune în tigaie alături de amestecul acela apetisant. Tanti Jeni mai adaugă și vreo 150 de mililitri de supică din aceea în care a fiert carnea, să știți! Asta pentru a mai adăuga un pic de savoare. După vreo un sfert de oră, se adaugă roșiile amestecate cu usturoiul tocat mărunt, se pune boiaua, pătrunjelul uscat și se lasă totul la foc mic, pitic, neamestecând compoziția din tigaie, până se înmoaie roșiile.

Eiiiii, dragilor ghiveciul este gataaaaaa și tanti Jeni în servește cu.. ce credeți? Mămăliguță fierbinte, pufoasă și aurie, cum numai dumneaei se pricepe să o facă!

SĂ vedem acum cu ce ne va răsfăța la desert dulcea Miruna. Ahhh, nu pot să cred! Mere trase-n caramel, cu nucă! Fantastic! Haideți să vă spun cum procedează prințesa dulciurilor: la vreo 12 mere de mărime potrivită, ea a mai folosit 100 de grame de unt, 250 de grame de zahăr, două gălbenușuri de ou, 250 de grame de nuci tocate și o fiolă de esență de vanilie.

Pentru început, merele se spală apoi se șterg, se înțeapă un pic și se pun în cuptor, într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Între timp, zahărul se caramelizează uniform, se adaugă gălbenușurile și untul înmuiat, amestecându-se continuu.  După ce se omogenizează compoziția, se adaugă esența de vanilie și se ia de foc, punându-se la răcorit.

Între timp, merele coapte se scot din cuptor, urmând asamblarea finală. Miruna înfige delicat câte un băț de frigăruie în fiecare măr, apoi le înmoaie în caramel și le trece prin nuca pisată. Ahhhh, ceva mai delicios nu cred că ați servit până acum!

Păi, dragele mele și dragii mei, cam acesta e meniul pentru azi. Eu am coborât în pivniță să aduc carafele de vin roșu sec pentru ghiveciul acela apetisant și vă așteptăm cu drag să vă bucurați și voi de aceste bucate minunate.

Hai, dați năvală și poftă mareeeeee!!!!

 


8 Martie. Fântâna de cioco.

Martie 8, 2012

Așaaaa… deci a venit și 8 Martie, ziua femeilor din lumea întreagă. Cu această ocazie vreau să felicit și să urez La Mulți Ani dragelor noastre, să fiți iubite și să știți că pentru noi ziua voastră este în fiecare zi. Vă puuup! ( de asta azi m-am bărbierit gigea și m-am dat cu aftershave-ul ăla special de miroase foaarte frumos…) Azi am adus un braț mare de orhidee la cantină, pe care aștept să vi le dăruiesc cu drag.

După cum probabil bănuiți, și anul acesta le-am pregătit lui tanti Jeni și Mirunei o programare all-day-long la un spa pentru a se răsfăța așa cum se cuvine cu ocazia acestei zile speciale, deci ele vor lipsi de pe aici toată ziulica.

Și uite așa am rămas numai noi băieții la Cantină, adică eu, motanul Stanislas și cățelul Dowgird, pentru a vă răsfăța așa cum se cuvine, pe voi, dragele noastre vizitatoare. Dar cum? Aș dori anul acesta să vă oferim ceva special. L-am trezit pe motanul Stanislas, dându-i pe la nas cu un cartofior prăjit, apoi l-am chemat și pe cățelul Dowgird, fluierând scurt după el, așa cum face Miruna când îl cheamă la joacă. ”Cu ce le răsfățăm azi dragele noastre vizitatoare?” i-am întrebat. Dowgird a început să latre vesel și energic. ”Zice că mai bine să vă întreceți, care ajunge primul la copacul din spatele curții Cantinei”, a tradus prompt motanul Stanislas, căscând apoi așa de tare că i-au trosnit fălcile. ”Clar, zic eu deznădăjduit, n-am nici o bază în voi, iar eu n-am nici o idee… Ce ne facem acum?” Stanislas se întinse căscând din nou și zise: ” Cred că am eu o idee… Știu un truc pe care l–am încercat mai demult la o petrecere… Dar trebuie să-mi amintesc rețeta…” și adormi din nou.

Deja mă apucase deznădejdea când, Stanislas se trezi brusc, strigând: ” Ah, mi-am amintit! O treime neagră, o treime albă și o treime cu lapte!” și apoi făcu un gest cu lăbuțele din față. Dintr-un nor de lumină, apăru… ce credeți? O fântână magică de ciocolată! E, asta da vrajă, musiu Stanislas! Ciocolata curgea molcolm și liniștit din vârful fântânii, revărsându-se în pelicule strălucitoare în platoul de la bază, pentru a urca din nou, în acest ciclu dulce, parfumat și magic. Iar în jurul fântânii, printr-o nouă vrajă, motanul Stanislas făcu să apară platouri cu fructe feliate și bețe de bambus, tocmai bune pentru a apuca cu ele feliile de fructe și a le îmbăia în dulcele valuri de ciocolată, devenind un adevărat răsfăț gustativ.

”Cred că e inutil să zic că ciocolata și fructele sunt inepuizabile, doar sunt magice” preciză Stanislas. ”A, și nu îngrașă, desigur!” mormăi el înainte să pice din nou în lumea somnului.

Gata, ne-am scos! Am așezat frumos fântâna în sala de mese, cu platourile de fructe și am scos apoi din beci, rezerva noastră de șampanie franțuzească care ne-a rămas de la Revelion.

Uff, dragele mele! Acesta este cadoul nostru pentru această zi de 8 Martie! Vă așteptăm să vă înfruptați din ciocolata asta minunată din fântână, ungând cu ea feliile de căpșuni, mere, ananas, kiwi și alte fructe delicioase care vă așteaptă cuminți pe platouri. Iar apoi să ciocnim o cupă de șampanie în cinstea voastră! Hai dați năvală și… LA MULȚI ANI!


Păstrăv umplut cu jambon și costiță fumee. Brioșe cu portocale și scorțișoară peste tot.

Martie 6, 2012

 

Ca de obicei, la ședința de dimineață din bucătăria Cantinei avem discuții foarte interesante, multe dintre ele inspirate din documentarele văzute cu o seară mai devreme la teveu: ba despre Camionagii Ghețurilor care acu testează drumurile mortale din Anzi, ba dacă extratereștrii antici erau chiar extratereștrii sau oameni veniți din viitor, ba despre pădurile amazoniene sau despre fauna din stepele ruse. Evident, nu putea lipsi din topic hocheiul, având discuții aprinse dacă Toronto Maple Leafs va prinde sau nu playoff-ul NHL anul acesta,  după schimbarea antrenorului. Vom trăi și vom vedea.

La finalul ședinței, tanti Jeni sorbi cu nesaț  ultima înghițitură de cafea și ne spuse pe un ton solemn: ” Să știți că aseară am avut o revelație!” apoi făcu o pauză, pentru a adăuga suspans momentului. Miruna și cu mine o privirăm cu interes pe dumneaei, fiecare cu ceașca de cafea încremenită într-o mână și farfurioara în cealaltă mână, așteptând continuarea. Până și motanul Stanislas, care dormea cum îl știți,  deschise un ochi pentru a afla ce revelație a avut tanti Jeni.

”Să știți că mi-am dat seama de ce nu am câștigat până acu la Loto!” zise dumneaei rupând tăcerea ce se lăsase în bucătărie. ”Dacă aș fi luat potul cel mare, sunt precisă că m-aș fi aflat pe vaporul Costa Concordia în momentul catastrofei și acu eram pe lista de dispăruți! Și fără mine se ducea naibii Cantina! Asta e!”

”Eeee, tanti Jeni, zic eu, nu-mi fac eu griji pentru matale! Precis fugeai și matale cu căpitanu vaporului și apăreai și în ziare, pun pariu!” Miruna se prefăcu că scapă lingurița sub masă și se aplecă după ea, pufnind-o râsul, timp în care tanti Jeni punându-și șorțul de bucătărie Îmi zise: ” Mă, Gheorghe, cred că mai degrabă fugea el cu mine. Și după ce că te am pe tine aici care mă spoliezi de mâncare mă mai pricopseam și cu căpitanu ăla care m-ar fi spoliat de bani… Deci vezi de ce nu am câștigat eu la Loto până acu?” Apoi îmi ordonă să mă duc în beci si să aduc ultimele bucăți de jambon și costiță afumată că avem treabă cu ele. În timpul ăsta, dumneaei scoase din frigider niște păstrăvi. Ei, da, azi vom fi răsfățați cu păstrăvi umpluți cu jambon și costiță afumată! O adevărată delicatesă, fraților! Ia fiți atenți cum procedează tanti Jeni:  

La patru păstrăvi, dumneaei mai combină două felii de jambon proaspăt, 250 de grame de ciuperci, 200 de grame de costiță afumată mărunțită, un pătrunjel, o ceapă de apă, două legături de ceapă verde, vin alb, sare, piper.

După ce taie mărunt jambonul, ciupercile, ceapa de apă, cea verde și pătrunjelul, le amestecă și le asezonează cu sare și piper, după gust. Apoi, ia oala de pe foc și în acest amestec adaugă oul bătut bine, până spune tot, și un pic de vin alb, sec, așa cam un sfert de pahar.  Umplutura fiind gata, tanti Jeni umple păstrăvii cu grijă cu acest amestec, îi coase cu răbdare să nu-i rupă și apoi îi așează într-o tavă unsă cu unt. După ce adaugă sare și piper pese păstrăvi, îi acoperă cu o folie de aliminiu și îi pune la cuptorul preîncălzit, pentru vreo 20 de minute. Apoi scoate folia, și pine din nou tava în cuptor până când păstrăvii devin aurii și gataaaa!!!! Sunt buni pentru servire! Fiecare porție este garnisită de crutoane crocante și aurii, însoțite de un pic de costiță afumată mărunțită. Un deliciu, fraților, un deliciu!

Miruna cea dulce s-a gândit azi să aducă un aport de vitamina C în meniul de azi, pregătindu-ne niște delicioase brioșe cu portocale și scorțișoară.

La trei căni de făină,, prințesa dulciurilor mai combină o jumătate de cană de suc natural de portocale, o jumătate de cană de zahăr, o cană de ulei, coaja rasă de la o portocală, o linguriță de scorțișoară măcinată, puțină sare și un plic și jumătate de praf de copt.

Miruna pregătește două vase: într-unul amestecă făina cernută, împreună cu praful de copt și scorțișoara, iar în celălalt, sucul de portocale cu uleiul, coaja rasă de portocală, zahărul și sarea. După ce zahărul s-a dizolvat de tot, cu mânuțele ei delictate, Miruna toarnă amestecul lichid peste cel de făină și amestecă bine totul până la omogenizare, obținând aluatul de brioșe. Acesta e turnat în hârtiuțele acelea speciale și pus la cuptorul preîncălzit la 175 d egrade, pentru vreo 23-25 de minute.

Aiiii, ce pufoase și bune suuunt! Trebuie neapărat să gustați și voi!

Deci cam acesta e meniul pentru azi, fraților! Eu am pus vinul alb și sec în carafe, un companion numa bun pentru păstrăvii ei aurii. Vă așteptăm așadar cu mesele pregătite! Dați năvală și poftă mareee!!!

La mulți ani, David Gilmour! 🙂

%d blogeri au apreciat asta: