Guest-Star Day: Dez

Dragele mele, dragii mei, bine ați revenit la Cantină, în această minunată zi de joi!  Să știți că tanti Jeni e destul de emoționată azi pentru că azi, după o lungă pauză, începe un nou sezon ”Guest-Star Day”.

Cine o fi oare invitata de azi? Ia să vedem…

Doamneloooor și domniloooooor….aplauze furtunoase pentruuuuu….unicaaaaa și inegalabilaaaaa.. Deeeeeez!

Tanti Jeni și Miruna o întâmpină cu drag pe invitata noastră, și pășesc împreună în incinta Cantinei Sociale, acolo unde, Dez ne va spune câte ceva despre latura ei culinară.

Să facem așadar o scurtă prezentare invitatei noastre de azi: Dez este o artistă completă, care mânuiește cu măiestrie chitara și clapele dar, mai presus de toate, încântă auditoriul cu  vocea sa caldă și pură.

Dez, alături de Alin Zăbrăuțeanu (bass, synths ), Eduard Gabia (tobe ) și Alex Stanciu (chitară), a creat grupul Jazzadezz,  formație care a lansat până acum două albume: ‘Inimani Mal’ (2010) și ‘Panta Rhei’ (2012), urmând ca anul acesta să ne încânte cu un nouă producție.

Dragilor, dacă până acum nu ați ascultat vreo piesă Jazzadezz, vă rog să o faceți neapărat! Sound-ul lor se distinge clar de ceea ce există în muzica românească în prezent, fiind de genul ”dream-pop” sau ”environmental” așa cum îl definesc chiar ei. Mai exact, atunci când asculți piesele lor la căști, mergând pe stradă, cerul pare mai albastru, nori mai pufoși, iarba mai verde și oamenii mult mai buni. Și așa cum spuneam mai devreme, mai presus de toate în piesele lor, se distinge vocea divină a lui Dez…

Unii spun că vocea ei seamănă cu cea a lui Dolores O ‘Riordan, solista trupei Cranberries. Eu aș zice că e invers: vocea lui Dolores seamănă cu vocea lui Dez, numai că irlandeza e mai cunoscută pentru că beneficiază de două avantaje: unu, a avut șansa să înceapă să cânte mai devreme decât Dez și doi, a scos o melodie cu zombi.

Dar să vedem cum se prezintă invitata noastră de astăzi invitaților Cantinei Sociale:

”Sunt Dez, solista trupei Jazzadezz, de etnie diversă, și moldoveancă, și bănățeancă, și austriacă, și țigancă. Mama și tata au carnet de tractoriști. Ce poate fi mai frumos?

Gătesc destul de rar, chestii simple, nu-mi place amestecul de prea multe ingrediente, prefer gusturile clare și nesofisticate. Deși gătesc rar, îmi iese cam tot ce fac.

Nu-mi plac chestiile aromate și am câteva obsesii, adică pot mânca până la leșin salată orientală, dovlecei pane sau varză călită. Nu mă preocupă niciodată caloriile sau să nu mănânc prăjeli. Mereu mănânc ce am chef și nu mă duc să mă rog la biserică întru iertarea păcatelor de câte ori mă împiedic pe stradă de un McDonalds.

Singurul lucru ce-l regret e că nu-mi plac fructele. În rest, mănânc tot ce-mi place și când am eu chef. Silueta nu mi-a fost niciodată periclitată. ”

Fată dintr-o bucată, Dez! Gusturi clare, nesofisticate, fără preocupari legate de calorii sau siluetă. Și bine că am aflat de salata orientală: o să o provoc pe Dez într-o  la un concurs de halit, să vedem cine rezistă mai mult.

Până una alta însă, să le urmăm pe Dez și pe tanti Jeni în bucătăria Cantinei, acolo unde, la obișnuita cafeluță, are loc obișnuitul mini-interviu. Să le ascultăm…

T.J.: Primești un SMS de la David Gilmour: ”Hello Dezz, sunt în Bucharest. Trec pe la tine diseară să luăm cina.” Ce meniu îi pregătești?

Dez: I-aș găti cărămide caramelizate, aș numi rețeta : Another delicious brick in the wall. Sau sarmale.

T.J.: Care este cel mai mare succes al tău în bucătărie? Dar cel mai mare eșec?

Dez: Cel mai mare succes a fost când am reușit să fac, după numeroase încercări, șnițele. Nu nimeream niciodată compoziția, maglavaisu cum s-ar zice, prin care întindeam bucățile de carne. Iar cel mai mare eșec a fost…nu știu..tot șnițelele..

T.J.:  Ce trupă ai vrea să cânte în deschidere la un viitor concert Jazzadezz pe stadionul Wembley?

Dez: Mihai Constantinescu și Anastasia Lazariuc.

T.J.:  Ai un fel preferat de mâncare înainte de concerte? Dar după?

Dez: Nu mănânc înainte de concerte. Îmi cade foarte greu orice în momente în care am emoții, iar după concerte iarăși nu mănânc, că mă lungesc cu prietenii la vorbe.

T.J.:  Ce-ți plăcea cel mai mult să mănânci în copilărie?

Dez: Dulciuri, bineînțeles. Dacă se putea să trăiesc numai cu dulciuri, aș fi fost cea mai fericită.

T.J.: Pe profilul tău de pe Facebook scrie că te-ai născut în Focșani și ai făcut liceul la Târgul Mureș. Cum ți s-a părut mâncarea ardelenească față de cea moldovenească?

Dez: Ahahaha, n-am făcut liceul la Tg Mureș, am zis la plezneală așa, pe facebook, care-mi sugera asta, văzând că am fost la Tg Mureș de mai multe ori. Și-am zis: hai să bifez, why not? Mâncarea ardelenească mi se pare groaznică, aproape mai nimic altceva decât carne și zahăr. Iar eu, spre deosebire de copilărie, detesc orice e dulce. Așa că acru-moldovenesc scrie pe mine.

dez-1 dez-2 dez-3

Interesant! Dar până la concertul acela de pe Wembley, să vedem cu ce bunătăți gastronomice ne răsfață invitata noastră de azi:

”Deși nu-mi place mâncarea ardelenească și nici după cea ungurească nu mă dau în vânt, știu totuși să gătesc gulaș, așa cum n-am mâncat pe nicăieri, e o rețetă simplă, dar n-am întâlnit-o la restaurante.

Adică, bineînțeles că cu carne de vită, nu amestec cu porc sau altceva, asta cam un kil de carne, mușchi fără grăsime, tăiat cubulețe, pe care o fierb mult, mult și cam după ce mă plictisesc, încep în altă oală să călesc vreo 4 cepe mari, doi morcovi, apoi adaug 2 ardei roșii din ăia mega mari, dup-aia cartofi, vreo 5, toate tăiate cubulețe, cartofii un pic mai mari tăiați decât restul, să evităm devierea înspre un soi de piuree. Apoi pun o linguriță de chimen, două de boia dulce și una de boia iute, sau chiar două, că-mi place să iasă cât mai necomestibil și lacrimogen de iute.

Peste toate astea se toarnă carnea fiartă cu apa în care a fiert și se lasă acolo să se întrepătrundă totul, până totul e fiert. Se pune și niște dafin. Eu nu am cantități fixe de ingrediente, pun cam cât vreau, niciodată nu merg pe gramaje.

Spre sfârșit pun două cutii de roșii cubulețe, plus o linguriță de zahăr, pentru a regla aciditatea și mai fierb un pic și gata.

Iese ceva între ciorbă și tocăniță, oficial cică ar fi ciorbă, dar dacă mă uit la câtă zeamă lipsește mi-e teamă s-o numesc ciorbă. Important e că iese ceva foarte gustos.

Desert… Desert, nu gătesc niciodată, nu-mi plac dulciurile și nu m-a tentat niciodată să fac, ca atare, așa că, v-am adus frigiderul ăsta plin cu înghețată ”Polar”. Cu cacao sau vanilie, după gust, împreună cu următoarele dedicați muzicale:

Splendid, dragilor, splendid! Un gulaș cum rar mănânci, o înghețată pe cinste și niște melodii extraordinare! Ce poate fi mai frumos?  Ah, dar să nu uităm de berea rece la halbă servită pe terasa Cantinei!

Mulțumim din suflet dragei noastre Dez pentru onoarea de a veni astăzi la Cantină și vă invităm cu drag să vă înfruptați din gulașul acela delicios și din înghețata cea răcoroasă. Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: