Guest-Star Day: Zoltan Marton

mai 30, 2013

Dragele mele și dragii mei, bine ați revenit în frumoasa zi de joi, aici la Cantina Socială. Frumoasă ziua de joi, dar cam noroasă și cu predispoziție de activități in-door, cum ar veni gătitul, cititul sau jucatul pe Facebook.

Aoleu, că veni vorba de jucatul ăsta, să știți că e mare fierbere aici la Cantină! De fapt, totul a început de la Miruna care, căutând niște articole despre dulciuri, a dat peste jocul acela pe Facebook în care trebuie să potrivești niște bombonele până termini nivelul. Știți voi care, Candy Crush. Și dă-i un nivel, dă-i două nivele, până când a molipsit-o și pe tanti Jeni. Să te ții acum întrecere între ele două: care face scorul mai mare, care trece de nuștiucare nivel mai repede și așa mai departe. Curată competiție, monșerilor!

Evident, acuma dumnealor se gândesc pe ce platformă sau ”device” se sparg mai bine bombonelele alea: să fie Android, să fie iOS? Ce tabletă e mai performantă? Care are viteză mai mare și pe ce ecran sunt mai frumos colorate bomboanele?

Din acest motiv, astăzi la Guest-Star Day avem ca invitat un specialist în asemenea evaluări: doamnelooooor și domniloooooor, aplauze furtunoase și urale pentruuuu Zoltaaaan Martoooon!

Evident, domnul Zoli nu a venit cu mâna goală, ci cu niște device-uri pe care tanti Jeni și Miruna le vor evalua degrabă, în timpul în care noi, ceilalți, vom evalua talentele culinare ale invitatului nostru de azi.

Dar să vedem cum se prezintă dumnealui invitaților de la Cantină:

”Sunt Zoltán Márton, pasionat de IT&C, gadgeturi, călătorii și mâncare bună.

Primii 30 de ani le-am petrecut in Oradea, cel mai elegant oraș din țară și, de fiecare dată abia aștept să ‘trec pe acasă’.

După 3 ani de locuit în Timișoara,  de 3 ani trăiesc în București și încerc să ”profit” cât mai mult de avantajele Bucureștiului: lansări, evenimente IT&C, apropierea de mare, etc.

Am și un mic blog http://z0ltan77.com/, unde pe lângă CP din IT&C, public scurte review-uri despre gadgeturile care ajung la mine, scurte jurnale de călătorii și rețete.”

Să știți că blogul acela de care pomenește dumnealui nu este deloc mic, dimpotrivă. Acolo veți găsi review-uri complete, competente și obiective despre tablete, smartphone-uri, tendințe din piața IT, sisteme de operare, aplicații, și nu în ultimul rând impresii de călătorie, degustări de vinuri și diverse rețete culinare pe care domnul Zoli le-a gătit de-a lungul timpului. Un blog complet, ce mai!

Haideți să vedem ce ne va mai spune invitatul nostru de azi în cadrul interviului luat de tanti Jeni, evident în timp ce dumneaei mai aranjează pe o tabletă niște bombonele pentru a completa un nou nivel la Candy Crush:

T.J.: Pe ce tăviță ar merge servit un mic dejun la pat: iPad, Samsung Tab sau Microsoft Surface?

Zoltan: Pe un iPad, deși nu sunt fan Apple, la tablete parcă tot iPad-ul e vărful.

 

T.J.: De când ți-ai descoperit pasiunea pentru gătit și care a fost primul fel pe care l-ai preparat?

Zoltan: Pasiunea am moștenit-o de la tata, dar am descoperit că mă descurc în anii in care am stat, aproape 2 ani, singur prin Timișoara(prietena, viitoarea soție, fiind locată în Bucuresti).

Primul fel au fost niște ciocănele cu cartofi la cuptor.

 

T.J.: Care este bucătăria internațională preferată?

Zoltan: Foarte sincer, bucătăria ungurească, dar îmi place foarte mult și cea asiatică și cea israeliană și peste tot unde călătorim, gustăm mâncarea locală.

T.J.: Care variantă de Android se va numi, în sfârșit, ”Apple Pie”?

Zoltan: 5.0 Key Lime-ul

 

T.J.: Ce fel de mâncare ar reprezenta cel mai bine zona Bihorului?

 

Zoltan: supa de duminică, adică supa de găină gătită în cucta și cu tăiței de casă. Și paprikas-ul, desigur și gulyás-ul.

 

T.J.: Care ar fi un ”top 3” al vinurilor gustate de tine până acum?

 

Zoltan: Royal Tokaj 2006 Mézes-Mály hatputtonyos, un vin regal, de o finețe și eleganță incomparabilă, apoi cel mai bun rose românesc –  Rose-ul Terra Romana de la S.E.R.V.E. și Cabernet Sauvignon „Castelul Huniade” de la Cramele Recaș, 2011.

Ah, bună supica aia de care pomenește domnul Zoli! Mai ales cu tăițeii aceia de casă, galbeni și gustoși… Mmmmmm! Hai că m-a cuprins foamea! Tocmai la timp, pentru că invitatul nostru și-a pus șorțul de bucătărie și ne va delecta azi cu ceva deosebit. Ia să vedemmmm:

” Ca fel principal, vă voi prezenta gulașul..

Gulaș-ul de vită, mâncare tradițională ungurească, are tradiții populare, având ca origine momentul în care ciobanii migratori, fiind departe de casă, aveau nevoie să prepare mâncare hrănitoare în condiții adeseori neprielnice. Atunci au inventat aceasta mâncare foarte gustoasă și hrănitoare. Se poate face in multe feluri și tot originală e. Sunt variante și variante, mai înspre tocană, mai înspre supă, dar sunt câteva elemente/condimente care îl fac original și care fac diferența (boia, care trebuie sa fie un paprika unguresc veritabil, chimenul și altele), eu acum am pregătit varianta înspre supa, dar supa după care nu-ți mai dorești felul 2🙂

Ingredientele folosite sunt: 1,5 kg de carne de vită,  1-2 cepe (sau una mare), 2-3 bucăți de usturoi, 2-3 morcovi, o țelină, 2 ardei grași sau kapia, un ardei iute, 2-3 roșii, 1,5 kg de cartofi, 1 lingură de chimen, o lingură mare de boia dulce, 1/2 lingură de boia iute și/sau pastă de ardei iute, câteva boabe de piper, sare, 50 g de untură, 1 legătură de pătrunjel

Se pregătesc și se curăță legumele: apoi ceapa se taie cubulețe, iar morcovii în fâșii dar nu f. lungi, 5-6 cm.

Se alege o oală încăpătoare în care se pune untură.  Cand aceasta s-a încins se introduce ceapa, se călește un pic  se pune carnea tăiată cubulețe (nici foarte mici, nici foarte mari) se pune boia (pe cat posibil un paprika unguresc, e o diferență mare), se adaugă chimenul și sarea și se lasă un pic până carnea se albește. Se amestecă din când în când să nu se ardă nici chimenul nici boiaua, se lasă până  lasă suc iar când carnea începe să se rumenească, se introduc legumele și usturoiul, care mai lasă și ele un pic de suc, apoi se pun vreo 2 litri de apă și se lasă vreo jumătate de oră să fiarbă. Când e pe jumătate fiartă, se introduc roșiile și cartofii tăiați cubulețe, nici astea nu foarte mici, ci potrivite, se mai pune sare, ardei iute sau pastă de ardei iute, se introduce legătura de pătrunjel, se mai completează cu vreo 2 litri de apă și se lasă la foc mediu/mic încă o oră.

Va fi foarte gustos și hrănitor și cu, și fără smântână. Dacă a ieșit prea iute (mie mi se mai  întâmplă) smântâna ajută să mai potolească iuțeala.

Ușor puteți opta si pentru varianta de tocană: nemaipunând apă la ultima fază, gulașul se îngroașă frumos și se pot pune găluște dacă vă place. Poftă bună!

Mmmmm! Ce bun eeeeee! Ah, dragilor, deja m-am abonat la a doua porție! Tocmai la timp, pentru că domnul Zoli deja se gândește la desert:

”Vă voi oferi astăzi, un desert delicious si simplu, pe numele lui Lapte de pasăre:

 

Ingredientele folosite sunt: 1 l lapte, 4 ouă, 4 linguri zahăr.

 

Se bat albușurile foarte bine până se fac spumă, în așa fel încât  poți să întorci castronul invers, fără să cadă compoziția.🙂 Se adaugă la ele 1-2 lingurițe de zahăr și un plic de zahăr vanilat.

 

După aceea se pune laptele la fiert  la foc mic. Până se fierbe laptele, se freacă gălbenușurile împreună cu cele 4 linguri de zahăr și puțină coajă de lămâie iar apoi se adaugă la compoziție, treptat,  câte o lingură din laptele de pe foc, până când compoziția se subțiaza (ca laptele) și ajunge la aceeași temperatură cu laptele de pe foc.

 

Apoi adăugăm această compoziție de gălbenușuri în lapte, amestecând continuu. După ce se omogenizează totul, adăugăm cu o lingură bulgării de albuș – adică cu o lingură formăm bulgări de albuș. Aceștia se întorc ușor după un minut.

 

Când bulgării sunt gata, oprim focul. Se servește rece și se mai poate orna cu sirop de ciocolată. Poftă bună!

 

Ahhh, bun și dulce acest desert. Este incredibil cum un desert așa de simplu poate fi așa de delicios! Miam, miammmm…

 

Muzică frumoasă, preparate delicioase, ce să mai, lucruri tocmai plăcute pentru a sta în sala de mese a Cantinei în această zi noroasă!

 

Vă invităm și pe voi așadar să gustați din aceste delicii, timp în care tanti Jeni și Miruna testează cu domnul Zoli tabletele alea. Să vedem la ce se vor hotărî, au timp până diseară…

 

Hai, dați năvală și poftă mareeeee!!!


Guest-Star Day: Dez

mai 16, 2013

Dragele mele, dragii mei, bine ați revenit la Cantină, în această minunată zi de joi!  Să știți că tanti Jeni e destul de emoționată azi pentru că azi, după o lungă pauză, începe un nou sezon ”Guest-Star Day”.

Cine o fi oare invitata de azi? Ia să vedem…

Doamneloooor și domniloooooor….aplauze furtunoase pentruuuuu….unicaaaaa și inegalabilaaaaa.. Deeeeeez!

Tanti Jeni și Miruna o întâmpină cu drag pe invitata noastră, și pășesc împreună în incinta Cantinei Sociale, acolo unde, Dez ne va spune câte ceva despre latura ei culinară.

Să facem așadar o scurtă prezentare invitatei noastre de azi: Dez este o artistă completă, care mânuiește cu măiestrie chitara și clapele dar, mai presus de toate, încântă auditoriul cu  vocea sa caldă și pură.

Dez, alături de Alin Zăbrăuțeanu (bass, synths ), Eduard Gabia (tobe ) și Alex Stanciu (chitară), a creat grupul Jazzadezz,  formație care a lansat până acum două albume: ‘Inimani Mal’ (2010) și ‘Panta Rhei’ (2012), urmând ca anul acesta să ne încânte cu un nouă producție.

Dragilor, dacă până acum nu ați ascultat vreo piesă Jazzadezz, vă rog să o faceți neapărat! Sound-ul lor se distinge clar de ceea ce există în muzica românească în prezent, fiind de genul ”dream-pop” sau ”environmental” așa cum îl definesc chiar ei. Mai exact, atunci când asculți piesele lor la căști, mergând pe stradă, cerul pare mai albastru, nori mai pufoși, iarba mai verde și oamenii mult mai buni. Și așa cum spuneam mai devreme, mai presus de toate în piesele lor, se distinge vocea divină a lui Dez…

Unii spun că vocea ei seamănă cu cea a lui Dolores O ‘Riordan, solista trupei Cranberries. Eu aș zice că e invers: vocea lui Dolores seamănă cu vocea lui Dez, numai că irlandeza e mai cunoscută pentru că beneficiază de două avantaje: unu, a avut șansa să înceapă să cânte mai devreme decât Dez și doi, a scos o melodie cu zombi.

Dar să vedem cum se prezintă invitata noastră de astăzi invitaților Cantinei Sociale:

”Sunt Dez, solista trupei Jazzadezz, de etnie diversă, și moldoveancă, și bănățeancă, și austriacă, și țigancă. Mama și tata au carnet de tractoriști. Ce poate fi mai frumos?

Gătesc destul de rar, chestii simple, nu-mi place amestecul de prea multe ingrediente, prefer gusturile clare și nesofisticate. Deși gătesc rar, îmi iese cam tot ce fac.

Nu-mi plac chestiile aromate și am câteva obsesii, adică pot mânca până la leșin salată orientală, dovlecei pane sau varză călită. Nu mă preocupă niciodată caloriile sau să nu mănânc prăjeli. Mereu mănânc ce am chef și nu mă duc să mă rog la biserică întru iertarea păcatelor de câte ori mă împiedic pe stradă de un McDonalds.

Singurul lucru ce-l regret e că nu-mi plac fructele. În rest, mănânc tot ce-mi place și când am eu chef. Silueta nu mi-a fost niciodată periclitată. ”

Fată dintr-o bucată, Dez! Gusturi clare, nesofisticate, fără preocupari legate de calorii sau siluetă. Și bine că am aflat de salata orientală: o să o provoc pe Dez într-o  la un concurs de halit, să vedem cine rezistă mai mult.

Până una alta însă, să le urmăm pe Dez și pe tanti Jeni în bucătăria Cantinei, acolo unde, la obișnuita cafeluță, are loc obișnuitul mini-interviu. Să le ascultăm…

T.J.: Primești un SMS de la David Gilmour: ”Hello Dezz, sunt în Bucharest. Trec pe la tine diseară să luăm cina.” Ce meniu îi pregătești?

Dez: I-aș găti cărămide caramelizate, aș numi rețeta : Another delicious brick in the wall. Sau sarmale.

T.J.: Care este cel mai mare succes al tău în bucătărie? Dar cel mai mare eșec?

Dez: Cel mai mare succes a fost când am reușit să fac, după numeroase încercări, șnițele. Nu nimeream niciodată compoziția, maglavaisu cum s-ar zice, prin care întindeam bucățile de carne. Iar cel mai mare eșec a fost…nu știu..tot șnițelele..

T.J.:  Ce trupă ai vrea să cânte în deschidere la un viitor concert Jazzadezz pe stadionul Wembley?

Dez: Mihai Constantinescu și Anastasia Lazariuc.

T.J.:  Ai un fel preferat de mâncare înainte de concerte? Dar după?

Dez: Nu mănânc înainte de concerte. Îmi cade foarte greu orice în momente în care am emoții, iar după concerte iarăși nu mănânc, că mă lungesc cu prietenii la vorbe.

T.J.:  Ce-ți plăcea cel mai mult să mănânci în copilărie?

Dez: Dulciuri, bineînțeles. Dacă se putea să trăiesc numai cu dulciuri, aș fi fost cea mai fericită.

T.J.: Pe profilul tău de pe Facebook scrie că te-ai născut în Focșani și ai făcut liceul la Târgul Mureș. Cum ți s-a părut mâncarea ardelenească față de cea moldovenească?

Dez: Ahahaha, n-am făcut liceul la Tg Mureș, am zis la plezneală așa, pe facebook, care-mi sugera asta, văzând că am fost la Tg Mureș de mai multe ori. Și-am zis: hai să bifez, why not? Mâncarea ardelenească mi se pare groaznică, aproape mai nimic altceva decât carne și zahăr. Iar eu, spre deosebire de copilărie, detesc orice e dulce. Așa că acru-moldovenesc scrie pe mine.

dez-1 dez-2 dez-3

Interesant! Dar până la concertul acela de pe Wembley, să vedem cu ce bunătăți gastronomice ne răsfață invitata noastră de azi:

”Deși nu-mi place mâncarea ardelenească și nici după cea ungurească nu mă dau în vânt, știu totuși să gătesc gulaș, așa cum n-am mâncat pe nicăieri, e o rețetă simplă, dar n-am întâlnit-o la restaurante.

Adică, bineînțeles că cu carne de vită, nu amestec cu porc sau altceva, asta cam un kil de carne, mușchi fără grăsime, tăiat cubulețe, pe care o fierb mult, mult și cam după ce mă plictisesc, încep în altă oală să călesc vreo 4 cepe mari, doi morcovi, apoi adaug 2 ardei roșii din ăia mega mari, dup-aia cartofi, vreo 5, toate tăiate cubulețe, cartofii un pic mai mari tăiați decât restul, să evităm devierea înspre un soi de piuree. Apoi pun o linguriță de chimen, două de boia dulce și una de boia iute, sau chiar două, că-mi place să iasă cât mai necomestibil și lacrimogen de iute.

Peste toate astea se toarnă carnea fiartă cu apa în care a fiert și se lasă acolo să se întrepătrundă totul, până totul e fiert. Se pune și niște dafin. Eu nu am cantități fixe de ingrediente, pun cam cât vreau, niciodată nu merg pe gramaje.

Spre sfârșit pun două cutii de roșii cubulețe, plus o linguriță de zahăr, pentru a regla aciditatea și mai fierb un pic și gata.

Iese ceva între ciorbă și tocăniță, oficial cică ar fi ciorbă, dar dacă mă uit la câtă zeamă lipsește mi-e teamă s-o numesc ciorbă. Important e că iese ceva foarte gustos.

Desert… Desert, nu gătesc niciodată, nu-mi plac dulciurile și nu m-a tentat niciodată să fac, ca atare, așa că, v-am adus frigiderul ăsta plin cu înghețată ”Polar”. Cu cacao sau vanilie, după gust, împreună cu următoarele dedicați muzicale:

Splendid, dragilor, splendid! Un gulaș cum rar mănânci, o înghețată pe cinste și niște melodii extraordinare! Ce poate fi mai frumos?  Ah, dar să nu uităm de berea rece la halbă servită pe terasa Cantinei!

Mulțumim din suflet dragei noastre Dez pentru onoarea de a veni astăzi la Cantină și vă invităm cu drag să vă înfruptați din gulașul acela delicios și din înghețata cea răcoroasă. Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!


Piept generos de pui cu smântână și ardei copt. Brioșe cu vișine din compot.

mai 14, 2013

Dragele mele, dragii mei, bine v-am regăsit. Hai că ploicica asta a picat tocmai bine, s-a mai răcorit un pic afară. Vreme tocmai bună de servit pe terasă cafeluța puternică și aromată făcută de tanti Jeni și de discutat ce s-a întâmplat azi-noapte în playoff-ul NHL. Discuții aprinse, desigur, cu tanti Jeni făcând diagrame ca să ne arate unde au greșit la marcaj ăia de la Toronto de au primit gol în „overtime” de la Boston și cum de idolul dumneaei, Ovechkin, nu a mișcat în front în fața celor de la New York Rangers. Pfuaiiii… Cred că dumneaei s-ar descurca mai bine ca Don Cherry, analistul de hockey de la ESPN, dar și-a greșit cariera. În fine, de greșit nu a greșit-o, dar dacă le-ar îmbina pe amândouă, ne-am delecta la emisiunile sportive de la ESPN urmărind-o pe tanti Jeni cum discută despre meciuri de hockey jumulind o găină în direct sau amestecând cu polonicul în oala cu ciorbă sau într-o tocăniță…. Mamă, ce rating ar face!

Dar până una alta, hai să ne delectăm cu bunătățile de azi făcute de tanti Jeni, aici în bucătăria Cantinei Sociale, unde îi este locul.

Ca să-și revină după dezamăgirile hocheistice de azi-noapte, dumneaei și-a pus la pick-ul din bucătărie o operetă sprințară și anume „Nunta lui Figaro” scrisă de domnul Mozart. În timpul uverturii acelea tonice, dumneaei așază pe masa de lucru din bucătărie o adevărată orchestră de ingrediente: un piept de pui dezosat, o ceapă medie, un cvartet de căței usturoi, un sextet de ardei copți mai zemoși așa, și 400 de grame de smântână. Backing vocals sunt asigurate de duetul binecunoscut, sarea și piperul.

Cu mișcări allegro ma non troppo, tanti Jeni spală pieptul de pui în mai multe ape, apoi, alegretto, îl taie cubulețe, și toacă mărunt ceapa și usturoiul. După ce încinge un pic de ulei într-un vas, pune la călit ceapa, iar după ce aceasta devine sticloasă adaugă usturoiul și pieptul de pui, sfârâind „adaggio” până se rumenesc.

Apoi cu mișcări largi, tanti Jeni toarnă smântâna peste compoziție și lasă totul la bolborosit la foc mediu până scade sosul, condimentând apoi cu sarea și piperul.

La final, apoteotic se adaugă ardeii copți, împreună cu zeama lor care aduce un aport important aromei irezistibile. Mmmmmm… delicios! Se acoperă vasul vreo zece minute înainte de servire.

Garnitura este asigurată de un puree de cartofi pufos și auriu, așa cum numai tanti Jeni știe să-l facă. Ahhh, ce bun o să fie! Vom aplauda cu toții strigând: „biiis, biiis!”

Cind este gata se pun ardeii copti (daca au lasat zeama e si mai bine se pune si ea in amestec, aroma spune totul! Se acopera si se lasa 10 min. inainte de a fii servita.

 

Găsind în cămară niște borcane cu compot de vișine ( unde erau de nu am dat eu de ele până acum?!?!?!), Miruna cea dulce s-a gândit să le valorifice creând un desert super-special: brioșe cu vișine.

Pentru asta, ea va combina: două ouă, 400 de grame de făină, 500 de grame de vișine din compot, 200 de grame de zahăr, 200 de mililitri de ulei, 300 de mililitri de iaurt, o linguriță de sare, sucul și coaja de la o lămâie, și un plic și jumătate de praf de copt.

După ce amestecă cu telul ouăle cu zahărul până la dublarea volumului compoziției, Miruna adaugă uleiul, un pic câte un pic, amestecând încontinuu. Apoi pune sarea, coaja de lămâie și zeama, iaurtul, amestecând mai departe. La final, pune făina și praful de copt. Buuun. Când compoziția este omogenă, pregătește hârtiuțele de brioșe, le umple cu compoziție și pune în fiecare câteva vișine. Totul se pune la cuptorul încins la 175 de grade, pentru vreo jumătate de oră. După ce sunt gata, prințesa dulciurilor le pudrează cu zahăr. Mmmmm…. Se topesc în gură de pufoase ce sunt!

 

Cam asta e pentru azi, dragilor! Mâncărică bună, vinișor bun ( Fetească Albă, la puiul acela delicios), ce ne mai trebuie? Vă așteptăm cu mesele pregătite, așadar! Hai, dați năvală și poftă mareeeee!!!

 


Ostropel! Papanași! Yes!

mai 9, 2013

Dragele mele și dragii mei, Hristos a Înviat!

Bine v-am regăsit după Sfintele Sărbători de Paști și sperăm că v-au priit drobul, fripturica și cozonacul, alături de tradiționalele ouă roșii (sau de alte culori). De asemenea, sperăm că ați petrecut o mini-vacanță minunată, pentru că vremea asta minunată a fost un ajutor de nădejde în acest sens.

Aoleu, să nu uit! Mi-a zis tanti Jeni să vă zic că de joia viitoare începe un nou sezon din Guest-Star Day! Asta înseamnă că vom avea aici, la Cantina Socială, noi invitați care, săptămână de săptămână, vor avea curajul să înfrunte tirul nemilos al întrebărilor lui tanti Jeni și ne vor dezvălui latura lor culinară. Cine va sparge gheața săptămâna viitoare? Asta veți afla la momentul potrivit.

Și pentru că veni vorba de laturi culinare, să vedem cu ce ne răsfață azi tanti Jeni. A stat dumneaei pe scăunelul favorit din bucătărie, s-a gândit dumneaei ce s-a gândit, în poziția aceea sculptată de domnul Rodin și, evrika! I-a venit ideea! Azi vom gusta niște ostropel de pui!

Inspirată de acest obiectiv, dumneaei pregătește pe masa de bucătărie: 500 de grame de pulpe dezosate de pui, o ceapă mare și frumoasă, 300 de grame de ardei grași, doi căței de usturoi, 200 de grame de roșii vreo 10 grame de făină, o legătură de pătrunjel, cam 5 grame de cimbru, vreo 5 grame de boia și evident, prietenii casei, sarea și piperul, adăugați după gust.

Pentru început, tanti Jeni spală pulpele și le porționează în bucățele drăguțe, apoi curăță și taie julien ceapa cea frumoasă și ardeii cei grași. După aceea, opărește roșiile, le decojește și le taie felii iar la final prepară un mujdei de usturoi cu sare și apă. Booooon…

E timpul „trecerii prin foc” a celor de mai sus așa că, tanti Jeni încinge ulei într-o tigaie și înăbușă bucățile pe carne, pe care le scoate apoi într-un vas să se odihnească. Urmează apoi călirea în ulei a feliilor de ceapă și ardei, iar când acestea sfârâie vesel adaugă roșiile, care transformă sfârâitul în bolboroseli. Ca ingredient final al acestui sos magic, se adaugă făina dizolvată în 50 de mililitri de apă. Mmmmm… ce frumos miroase! Și uite așa, dăm focul la mic, apoi stăm și contemplăm mirosul ăsta până scade sosul.

E timpul asamblării finale, dragilor! Tanti Jeni ia un vas termorezistent și așează în el cu grijă bucățile de carne de pui peste care toarnă maiestuos sosul și apoi mujdeiul de usturoi. Deasupra presară cu delicatețe boia, cimbru și pătrunjel verde tocat, care vor da o aromă absolut minunată acestui ostropel. Vasul se pune la cuptor pentru un sfert de oră, la foc mijlociu. Gata!

Și ca totul să fie mai mult decât minunat, tanti Jeni va servi ostropelul alături de o mămăliguță pufoasă și aurie! Ahhh… abia aștept!

Oare ce desert merge cel mai bine după acest ostropel? Știe Miruna: o porție de papanași delicioși, ornați cu smântână, înghețată și dulceață!

Pentru 10 papanași, prințesa dulciurilor combină 400 g brânză, două ouă, patru linguri griș, tot patru linguri dar de făină, o linguriță de bicarbonat și șase linguri de zahăr.

Cu mânuțele ei delicate, Miruna amestecă ouăle cu zahărul, făina, grișul și bicarbonatul stins cu o linguriță de zeamă de lămâie, și toarnă apoi acest amestec peste brânza care a fost rasă în prealabil.

După ce frământă totul până la omogenizare, pune uleiul la încins și pune apoi în tigaie biluțele de cocă, turtite și găurite la mijloc, prăjindu-le pe o parte și pe alta. Separat, Miruna face biluțe mai mici de cocă pe care le prăjește separat, pentru a fi puse alături de papanași.

Ca servire, Miruna pune papanașii cei aurii pe farfurie, alături de o porție de iaurt amestecat cu frișcă, un cub de înghețată, cam cât o lingură de mare și vreo două-trei lingurițe de dulceață de vișine. Aiiiii… ce buni suuuuunt!

Cam asta e pentru azi, dragi mei! Pentru ostropel am pregătit în carafe un Merlot la temperatura camerei, cred că va merge de minune…

Vă așteptăm așadar cu mesele pregătite pe terasă, că e soare și frumos afară. Hai, dați năvală și poftă mareeeeeee!!!


Cremă de sparanghel. Clătite cu sparanghel și ciuperci. Tort Joffre

aprilie 26, 2013

… Și-a trecut toamna, și a fost iarnă, lungă și friguroasă, și s-a făcut iar primăvarăăăăă! Cu soare falnic și strălucitor, cu miros de flori și de iarbă proaspătă și cu păsărele cirip-cirip care mă trezesc cu noaptea-n cap. Aoleu, dacă le-aș prinde nu știu ce le-aș face! Probabil la foamea pe care o am le-aș face frigărui, câte trei-patru pe-o țepușă. Dar știți că sunt suflet milostiv și nu aș atenta la viața lor, le las să se bucure de viață pe gureșele astea mititele, chiar dacă sunt mai ceva ca ceasurile deșteptătoare alea vechi, rusești care se auzeau în fiecare dimineață pe o distanță de două-trei etaje de bloc.

Ei, acu dacă tot m-am trezit ce să fac? Hmmm… Știu. Îmi iau inima-n dinți și mă duc acolo unde nu am mai fost de foaaaaarte multă vreme. Ați ghicit: la Cantină. Nu mă întrebați de ce nu am mai trecut pe acolo că nu aș putea să vă răspund. Uneori viața îți așterne drumuri pe care trebuie să pășești singur, lăsând prietenii departe de grijile tale, pentru că știi că le pasă și îi îndurerezi. Și cum aș putea eu să le îndurerez pe tanti Jeni și Miruna? Aș fi riscat ca ciorbele să iasă prea acre, fripturile prea tari sau torturile cu blatul necrescut, așa că…. În fine.

Hai că mi-am luat inima-n dinți și am purces spre Cantină. Ca să nu merg cu mâna goală, am trecut pe la magazinul de delicatese și am luat o sticlă de vin rose, așa cum știu că le place dumnealor. Cu cât mă apropiam de Cantină inima îmi bătea din ce în ce mai tare și mă simțeam copleșit de emoții și întrebări: „oare m-o mai primi dumneaei? S-o fi supărat pe mine?” Ufff… începeam să-mi fac gânduri dar când am văzut gărdulețul cel viu ce înconjoară curtea Cantinei, m-am simțit deja ca acasă. Nici nu am pășit bine pe poarta micuță de lemn și am fost întâmpinat de micul, bravul și flocosul cățel Dowgird care, bucuros nevoie mare că mă vede a ținut neapărat să-mi povestească prin sărituri și hămăituri vesele tot ce s-a petrecut acolo în lipsa mea.

Nu după multă vreme, apare în ușa Cantinei tanti Jeni, neschimbată, așa cum o știți, cu șorțul albastru, părul roșcat și vâlvoi și privirea albastră și pătrunzătoare: ” Mirună dragă, ți-am zis eu de ce mi se zbate ochiu drept!”, strigă dumneaei să se audă până-n bucătărie. „Ia uite, ni s-a întors fiul risipitor!” Într-o clipă Miruna ajunse din doi pași lângă tanti Jeni și își ascunse obrajii în palme, să nu se vadă îmbujorarea. Dar zâmbetul ei spunea totul.

După o clipă- două de tăcere, am scos sticla de vin din pungă „Hai că mă duc la frigider să bag asta la rece… Presupun că e tot acolo, nu?” Tanti Jeni mă privi din nou albastru și pătrunzător, așa cum numai dumneaei știe să o facă: ” Gheorghe, totul e așa cum știi, nimic nu s-a schimbat pe aici… Presupun că nici năravurile tale!” Am intrat așadar în bucătărie de unde venea un miros super-delicios, care deja îmi stârnea un apetit nestăvilit de…. De?

„Azi avem zi de sparanghel, că e sănătos și hrănitor! Tocmai ce am fost în piață și am luat câteva legături…” zise tanti Jeni amestecând într-o oală mare în care bolborosea șoptit o delicioasă cremă de sparanghel.

Ia să vedem noi cum o prepară dumneaei…. Pentru început tanti Jeni face o supică de legume cu multe zarzavaturi bune și hrănitoare. Apoi pregătește pe masa de lucru o legătură de sparanghel, vreo patru linguri de untuleț, două cepe, o legătură de pătrunjel , un cartof mare și o cană de smântână. Booonnn… Sparanghelul se curăță și se taie cam la doi centimetri de bază. Mugurii și tulpina se taie și ele în bucăți așa, nici prea mari, nici prea mici. Vedeți voi. Acum sparanghelul se fierbe separat: întâi mugurașii, până se înmoaie, apoi după ce se scot din vas, se pun tulpinile în aceiași apă la fiert vreo 5 minute. Și mugurașii și tulpinile, după ce s-au fiert, se clătesc într-un jet de apă rece și se pun deoparte, separat. Acum, tanti Jeni topește untul într-o tigaie și adaugă apoi ceapa tocată mărunt, și cartoful tăiat felii. Se țin la călit până când ceapa devine transparentă. Se adaugă apoi supica de legume ( cam un litru jumătate e suficient), tulpinile de sparanghel și legătura de pătrunjel și se ține totul la fiert cam vreun sfert de oră. Pătrunjelul se scoate afară, și conținutul din supă se pasează fără milă chiar în apa în care au fiert. La final, se pune oala din nou pe foc și, ca o apoteoză, în sunet de fanfară și de cor ( ca acela din imnul „cempion lig”) se toarnă, albă, tăcută și onctuoasă, smântâna… Se amestecă până la omogenizare, se pune sare și piper și gataaaa! Supa de sparanghel, fină și cremoasă este gata de servit! Fiecare porție e servită de tanti Jeni alături de muguri de sparanghel și pâinică prăjită. Ahhhh… Minunat!

La felul doi, tanti Jeni pregătește o minune de minunăție minunată pe care nu a mai făcut-o de ceva vreme și anume clătite cu sparanghel și ciuperci. Da, știu, deja s-a produs rumoare…Fiți atenți: la vreo douăzeci de clătite, preparate de Miruna (că ea e maestra în domeniu), tanti Jeni a mai combinat douăzeci de fire de sparanghel, două legături de ceapă verde, 500 de grame de ciuperci proaspete tăiate felii, 40 de grame de ciuperci de pădure uscate, o legătură de mărar, 6 linguri de smântână, 50 de mililitri de ulei de măsline și sare și piper, după gust.

Tanti Jeni spală sparanghelul și îl rupe în bucăți mici, atât partea albă cât și cea verde. Îl pune la fiert cam cinci minute în apă cu sare, apoi îl strecoară și îl pune deoparte într-un vas. Pune apoi ciupercile uscate într-un vas cu apă cât să le acopere, pentru rehidratare și, între timp, spală și taie ceapa verde pe care o pune la prăjit într-o tigaie cu ulei încins. După ce s-au prăjit un pic, se adaugă ciupercile proaspete împreună cu puțină apă de la ciupercile puse la rehidratare. Așaaaaa… după încă vreo 2 minute se pun și ciupercile de pădure în tigaie împreună cu apa lor, se adaugă sarea și piperul și se mai lasă la foc încă vreo cinci minute. Se adaugă puțin câte puțin smântâna, se amestecă din când în când, și se lasă la fiert până scade acest sos minunat. Mărarul se spală și se toacă mărunt apoi se presară și el în tigaie. Mmmmm… ce miros îmbietor! Gata, acum se ia de pe foc și tanti Jeni începe asamblarea: pe fiecare clătită se pune sparanghel, apoi se toarnă sosul de ciuperci și se rulează. Fiecare porție se servește caldă cu smântână deasupra. Ahhh.. e un deliciu dragii mei, ceva senzațional! Abia aștept să mai facă încă douăzeci!

Pentru desert, Miruna ne pregătește un tort. Și nu orice tort, ci un tort Joffre. Ahhh.. excelent! Pentru asta, Mirunica noastră cea dulce va combina 500 de grame de margarină, zece ouă, 500 de grame de zahăr, 100 de grame de cacao, o lingură de făină, două plicuri de zahăr vanilat, esență de rom, două linguri de pesmet fin și 125 de militri de apă.

Cacao și zahărul se pun la fiert în cele 125 de mililitri de apă și după ce dau în clocot vreo cinci minute se pun la răcit. Când compoziția este călduță, se pun gălbenușurile de la cele zece ouă și se amestecă bine până la omogenizare. Compoziția rezultată se împarte în trei, fiecare fiind folosită pentru prepararea blatului ( o treime) și a cremei (două treimi). Booonn… Pentru blat, partea de compoziție se amestecă cu o lingură de făină, două de pesmet fin li apoi se adaugă cele zece albușuri care au fost bătute spumă cu trei linguri de zahăr. Compoziția rezultată se pune într-o cratiță unsă și tapetată și se pune la copt la foc mititel. Pentru cremă, cele două treimi de compoziție se amestecă foarte bine cu margarina. Pentru asta, Miruna apelează la divizia de mecanizate a bucătăriei, folosind cu grația-i binecunoscută, mixerul. Se adaugă trei linguri de zahăr, zahărul vanilat, esența de rom, trei linguri de cacao și se mixează din nou. Ahhh… e așa de bună că deja îmi vine să mă ling pe degete…. Crema se ține la frigider cam o oră, timp în care Miruna prepară glazura aceea perfectă… Ce perfectă e! Fiți atenți ce simplu: 50 de grame de cioco se topesc cu o lingură de apă la foc foarte mic, apoi se freacă cu 50 de grame de zahăr până devine o cremă moale și bună. Miruna trece acum la asamblarea acestui minunat tort: blatul se taie în două, la mijloc pune crema și acoperă apoi tot tortul cu glazură. Îl pune la rece și gataa! Ce tort minunat! Miruna a mai păstrat puțină cremă, și l-a umplut cu zâmbețele de cremă, dulci ca al ei… Ce frumos eee!

Dragilor, am ajuns doar de câteva ore aici și simt că parcă nu am lipsit nici o clipă! Sper că și voi la fel!

Vinul este deja pus în carafe, atât cel rose cât și unu alb pentru meniul de azi ( un Sauvignon Blanc, merge la fix cu sparanghelul!) așa că vă așteptăm și pe voi cu drag să vă înfruptați din minunatele bunătăți!

Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!


Supă de ceapă. Crap la cuptor. Budincă de griș cu scorțișoară.

octombrie 16, 2012

Nu știu de ce, dar parcă marți mi-e mai foame mai oricând, Dar marțea asta parcă foamea mea prinde dimensiuni mai mari decât înălțimea de la care a sărit alaltăieri domnul Baumgartner. O fi de la frigul acesta care pătrunde-n oase ? Posibil, așa că, târându-mă până la Cantină, am rugat-o pe tanti Jeni să ne facă azi ceva super-special. „Mă, Gheorghe, îmi zice dumneaei, întotdeauna m-am întrebat cine mănâncă mai mult: tu sau o țară africană medie din lumea a treia?” După care, lăsându-mă să zac dârdâind de frig pe scăunelul meu preferat din bucătărie, cu cana de cafea pe măsuță, se duse în debara. „Chiar dacă azi nu e ziua Franței, îți fac o supă de ceapă să te mai încălzești…” zise tanti Jeni, revenind în bucătărie cu următoarele ingrediente: patru cepe de la categoria mijlocie, 100 de g unt onctuos, două linguri de făină, o legătură de ceapă verde, 100 de milililitri de vin alb, 100 de grame de cașcaval ras pe cap și patru felii petrecărețe de franzelă. Nu lipsesc prietenii casei, sare și piperul, după gust.

Booooon…. Păi pentru început, într-o oală tanti Jeni călește ceapa în untuleț, până devine sticloasă și răspândește aroma aceea apetisantă. Apoi, înainte să se prăjească de tot ceapa, adaugă făina și amestecă totul bine. Totul se stinge cu un litru jumătate de apă și se fierbe la foc mic, punând un capac pe oală. După ce fierbe bine supica, tanti Jeni adaugă vinul cel alb și bun, ceapa verde tăiată rondele și mai lasă la fiert încă vreo cinci minute.

Fiecare porție este servită cu crutoane aurii și cașcaval ras și presărat pe suprafața bolului de supă. Ah, incomparabilă supa asta, dragilor!

Acu, la felul deux, avem parte tot de vinișor alb, dar ca protagonist într-o producție de excepție: crap la cuptor!

Aici sunt puse în scenă așa: un crap sobru pe la vreo două kile-jumătate, vreo cinci cepe vesele, doi morcovi hazlii, 250 de mililitri de vin alb, sare, ulei și un mix de condimente format din cimbru, piper negru, pătrunjel tocat mărunt, rozmarin, busuioc, oregano și un pic de foi de dafin.

Tanti Jeni curăță peștele de solzi și de măruntaie, îl porționează în bucăți de mărime potrivită pe care le sărează și le condimentează după gust. Legumele sunt tăiate rondele și așezate de tanti Jeni într-o tavă, ca un culcuș pentru crap. Pentru că, da, dragilor, după ce se toarnă ulei, crapul este așezat pe această saltea de legume și stropit cu vin pentru a se odihni în tihnă la cuptor pentru vreo 40 de minute, la foc potrivit. Spre final, tanti Jeni presară deasupra tăvii și cățeii zdrobiți de usturoi, care împrăștie un miros delicios în bucătărie…. Crapul acesta se va servi vu o porție generoasă de mămăliguță fierbinte, pufoasă și aurie.. Aiiiii! Abia aștept să fie gataaaa!!!

Miruna s-a gândit azi să ne răsfețe cu un desert simplu dar cu efect devastator: budincă de griș cu scorțișoarăăăă! Ia ziceți: de când nu ați mai savurat voi așa ceva?

La un litru de lapte, prințesa dulciurilor mai adaugă 150 de grame de zahăr, două plicuri de zahăr vanilat, 250 de grame de griș, două albușuri și un piiiiiic de tot de sare.

Din litrul acela de lapte, 200 de mililitri se amestecă cu grișul iar restul de lapte se pune la fiert, timp în care, folosind telul din dotare, Miruna bate albușurile spumă. Când laptele a început să fiarbă, adaugă în el amestecul de lapte rece și griș, împreună cu zahărul și picul de sare și, după ce a amestecat continuu și s-a îngroșat compoziția, a adăugat treptat și albușurile bătute spumă, amestecând până la omogenizare.

După ce este gata, Miruna le pune în boluri și lasă la răcit, timp în care prepară siroooopuuuuul! Pentru asta folosește un baton de scorțișoară, un plic de zahăr vanilat și 80 de grame de zahăr, pe care le amestecă în 50 de mililitri de apă, puse apoi la fiert pentru câteva minute și lăsat la răcit.

După ce budinca s-a răcit complet, se răstoarnă din boluri pe farfuriuțe, se adaugă siropelul și apoi, cu mânuțele ei delicate, Miruna ornează fiecare porție cu scorțișoară măcinată și câteva frunze de mentă.

Mmmmm..ce desert buuuuuun! Dulce și pufos, așa cum îmi place!

Hai că ziua asta de marți se anunță glorioasă! Dacă mai și batem Olanda la fotbal, ce să mai, o trecem cu roșu-n calendar!

Vă așteptăm cu bucatele pregătite și vinul alb (Riesling) pus în carafe! Hai, dați năvală și poftă mareeeee!!!


Fazan la cuptor în sos de vin. Plăcintă cu ciuperci comestibile.

octombrie 10, 2012

Că tot s-a deschis sezonul de vânătoare la fazani, am fost vizitați ieri, încă de dimineață de nea Dobre vânătorul, prieten bun cu tanti Jeni, care ne-a lăsat drept cadou doi fazani grași și frumoși, tocmai buni de băgat la oală. „Numa buni fazanii ăștia, domnu Dobre”, zise tanti Jeni, „și așa nu aveam ce să pun azi pe masă la musafiri, s-or fi plictisit de bucatele mele, mai băgăm și noi puțină varietate.”

Invitându-l pe nea Dobre la o cafea puternică și aromată, tanti Jeni s-a apucat degrabă să peneze fazanii, timp în care musafirul nostru se apucă de poveștile sale, vânătorești desigur, gen cum s-a luptat el cu urs grizzly taman pe lângă Brăila sau, încercând să prindă un stol de rațe sălbatice cu o capcană improvizată, a fost luat pe sus de înaripatele care se grăbeau să emigreze în țările calde, și nu a putut ateriza decât tocmai undeva în nordul Africii unde s-a împrietenit cu băștinașii și a participat alături de ei la câteva safari, devenind campion la vânat lei și declarat erou local. Din păcate nea Dobre nu a putut rămâne foarte mult la noi că-l căutase nevasta la telefonul mobil și pentru că nea Dobre nu răspundea fiind ocupat cu safari-ul din poveste, nevasta dumnealui i-a dat mesaj că dacă nu ajunge acasă în maximum 30 de minute, vajnicul vânător va mânca numai ciorbă de salată cât o trăi ea. Deci iată că și marii eroi au slăbiciunile lor. În fine.

În timpul acesta, ascultând cu interes poveștile marelui vânător, tanti Jeni a pregătit fazanii pentru a fi gătiți, cu ce credeți, cu niște vin roșu, sec și bun.

Așadar, la cei doi fazani, dumneaei mai pregătește pe masa de lucru: trei cepe frumoase, vreo 16 căței de usturoi vioi, un litru de vin roșu, un kilogram de cartofi, boabe de piper, cimbru, coriandru, foi de dafin și nu în ultimul rând două lămâi și trei portocale potrivite.

Tanti Jeni a pus încă de ieri fazanii curățați și spălați într-o cratiță, adaugă citricele tăiate rondele, ceapa tăiată solzi și cățeii de usturoi zdrobiți, împreună cu condimente puse după gust, acoperă cu vin roșu și lasă totul la marinat vreo 24 de ore, așa, în frigiderul cel prietenos.

Înainte de a-i scoate din frigider, tanti Jeni curăță cartofii, îi taie rondele și îi pune într-o tavă, așa, în stil artistic cum se pricepe dumneaei. Fazanii, tocmai scoși de la marinat, se împănează cu usturoi și se pun la odihnă pe patul de cartofi din tavă. Ce frumos stau ei, mititeii acolo! Se mai adaugă niște vin roșu și punem tava la cuptor pentru vreo două ore, stropind fazanii cu sosul din tavă, din când în când, pentru ca aceștia să nu iasă uscați.

Se servesc alături de cartofii rumeniți și de o salată de roșii, castraveți și ardei, tocmai bună!

Nu am decât un cuvânt pentru acest fel: de-li-cios!

Miruna cea dulce, la sugestia prietenului nostru Coolnews/Ratatouille, ne va răsfăța astăzi cu ceva deosebit, care poate fi servit fire ca antreu fie ca desert, după prteferința fiecăruia: o delicioasă plăcintă cu ciupeeeeeerci!

Pentru aluat ea va folosi: un pachet de unt, un oușor, 300 de grame de făină, un plic de praf de copt, o linguriță rasă, tunsă și frezată de sare și una similară de zahăr, iar pentru umplutură vreo 800 de grame de ciuperci, trei cepe mari și frumoase, 150 de grame de cașcaval, patru ouă, o legătură de mărar, un gălbenuș de ou, sare și piper după gust.

Miruna a pregătit aluatul încă de dimineață, amestecând ingredientele până la omogenizare, obținând astfel o masă compactă ce va sta câteva ore în frigider, învelit în folie.

Apoi s-a apucat de pregătit umplutura: a călit cepele până au devenit aurii, a adăugat ciupercile spălate și tăiate felii în prealabil, și cașcavalul ras, amestecând totul continuu. După ce a luat vasul de pe foc, a adăugat ouăle, și mărarul , amestecând până la omogenizare.

Acum intră din nou în scenă aluatul, care este scos din frigider și împărțit în două părți egale. Una din jumătăți este așezată pe masa presărată cu făină și întinsă până obținem un strat de câțiva milimetri grosime pe Miruna îl așează în tava tapetată cu făină și unt. Cu mânuțele ei delicata, așează apoi compoziția în tavă, uniform peste care așterne al doilea strat de aluat, la fel de gros ca și primul. Apoi, cu delicatețe, unge aluatul de deasupra cu gălbenușul de ou și pune plăcinta la copt la foc mediu, pentru vreo 40 de minute. Ahhhh, abia aștept să fie gata! Nici nu vreți să știți ce frumos miroase acum în bucătărie!

Hai că avem o zi minunată și azi la Cantină. Eu am pregătit în carafe vinul roșu ( ce ziceți de un Pinot Noir catifelat și tandru?) precum și un delicios cidru de mere și vă așteptăm drag și cu mesele pregătite… Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!!!


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 42 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: