Guest-Star Day: Liana Toma

septembrie 15, 2011

Așaaaaa… Deci dragele mele și dragii mei, după o lungă pauză de vară, astăzi inaugurăm o nouă serie a acelui eveniment de la Cantina Socială care ne transformă zilele de joi în cele mai delicioase zile din săptămânăăă…. Ei, da, e vorba de Guest-Star Day!

Și pentru că e septembrie și prima săptămână a anului școlar, invitata noastră de azi a venit însoțită de băiețelul ei, care ne va dovedi că și copilașii pot să gătească deserturi delicioase: doamnelorrrrrr și domnilooooorrrr … aplauze și urale pentruuuu… Lianaaaa Tomaaaaa!!!!

Tanti Jeni și Miruna o întâmpină pe draga noastră invitată și pe băiețelul ei de 3 anișori, Tudor, care ne vor delecta astăzi cu niște bunătăți extraordinare!

Liana este din Timișoara, orașul de pe Bega de care mă leagă niște frumoase amintiri, este jurnalistă, meserie pe care o practică cu deosebită plăcere și dedicație. Stilul ei este destul de apreciat, ca dovadă premiul de popularitate câștigat anul trecut la Concursul organizat de berea Timișoreana, cu lucrarea ”Timișoara nume mândru”.

Talentul scriitoricesc al Lianei se împletește cu cel culinar pe paginile blogului ”Pe masa din bucătărie”, acolo unde alături de prietena ei, Janet, ne dezvăluie pas cu pas rețete minunate.

”Acum patru ani, însărcinată fiind, căutam mereu câte ceva pe Internet… nu numai despre sarcină, bebeluși, alăptare, ci si despre gastronomie, ne dezvăluie Liana.  Am găsit multe site-uri cu rețete minunate și am început să le prepar și eu, să fac poze preparatului etc.

Apoi, pe un forum am întâlnit-o pe Janet (Aneta Frunză) și ne-am împrietenit. Vorbeam la telefon, am început să ne cunoaștem mai bine până într-o zi când i-am propus să fie partenera mea de blog. Ea a acceptat și de-atunci, din februarie 2010, există blogul „Pe masa din bucătărie, la Janet și Liana”. Vreau să menționez că noi nu ne-am întâlnit niciodată, ea locuiește la Brașov, eu la Timișoara, deci nu gătim împreună, ci fiecare în orașul și în bucătăria ei. Datorită confuziilor, am ales să ne scriem numele atât la începutul, dar și la sfârșitul rețetei, dar încă sunt unii care nu ne știu, ne confundă. Am sperat să ne întâlnim în acest an, pentru că ne înțelegem minunat și chiar simțim nevoia să ne vedem, dar… cine știe?… anul încă nu s-a terminat, șanse mai sunt.”

 

Și pentru că arta culinară trebuie transmisă și generației următoare, fiul Lianei, Tudor, în vârstă de 3 anișori, este asistat de mama sa în prepararea unor deserturi minunate, dezvăluite pe blogul ”Micii bucătari”. Aici, alături de Tudor, o vom găsi preparând cu drag și spor și pe Olguța, nepoțica dragei noastre prietene Anastassia.

Eiiii, dar să vedem ce ne mai dezvăluie invitata noastră de azi, în urma interviului cu tanti Jeni, luat ca de obicei la o cafeluță fierbinte și aromată servită pe una din măsuțele de pe terasă.

 

TJ:  Care este primul fel de mâncare pe care l-ai gătit împreună cu mama ta? De la ce vârstă ai început să gătești singură?

Liana: Eu am început să gătesc singură de pe la17 ani… spume de fructe, budinci, fursecuri, checuri, deci dulciuri… apoi, când m-am măritat, la 22 de ani, am făcut împreună cu mama mea… sarmale!!
TJ: Cu ce bunătăți i-ai răsfăța pe cei de la echipa de fotbal Dinamo București dacă, să presupunem, se vor califica în sfârșit în grupele UEFA Champions League?

Liana: Wau, asta da întrebare!!! Și dacă nu s-ar califica, tot i-aș ospăta! Le-aș servi un prânz sățios: ca aperitiv Minibrioșe cu cremă de brânză și somon, apoi Supa cu părul zânelor, felul doi Ciocanele umplute cu măsline și la desert o felie de Tort de albuș cu cremă de cafea –ca să le dea energie.
TJ. Ești un jurnalist cu experiență. Cum ar arăta, în viziunea ta, o revistă culinară de succes?

Liana: O revistă culinară de succes ar trebui să conțină pagini cu Rețete Clasice, Rețete Celebre în care să fie prezentat bucătarul care le-a inventat sau personalitatea care l-a inspirat,  Lecții de gătit – ar fi binevenite – atât pentru începători, dar și una mai complicata pentru avansați, o Dieta pentru cei care vor să nu se mai înfometeze, un Restaurant  pe care ar fi bine să nu-l rateze nimeni, o rubrica de Sfaturi și Trucuri, Totul despre un aliment/legumă/fruct/preparat, un Calendar cu Târgurile culinare din țară și cu Campionatele de gătit, Prezentarea unui oraș/sat și mâncarea specifica locului, Instrumentul de aur – prezentarea unui obiect necesar în bucătărie, Cu ce pot să înlocuiesc?- o rubrica pentru cei care nu au de toate în bucătărie, Meniul săptămânii cu preparate ușoare și rapide și neapărat un Concurs. 😉 Și mi-ar plăcea enorm un critic culinar care să scrie despre un restaurant și despre felurile de mâncare servite, catalogând astfel localurile care merită vizitate și unde poți servi masa fără frică și fără sa fii umilit.
TJ: Cine dictează meniul zilei în familia Toma: tu, soțul sau fiul tau, Tudor?

Liana: De obicei, eu îi anunț ce gătesc. De exemplu, azi am gătit Supa cu parul zânelor cu carne de rață. Pentru felul doi, l-am întrebat pe soțul meu ce ar dori, iar el mi-a zis ca sarmale și când l-am întrebat pe Tudor ce vrea sa mănânce, mi-a zis că vrea clătite. Deci, m-am conformat, reușind să mulțumesc pe fiecare în parte.

TJ: Ce-ai recomanda cuiva care vizitează prima oară orașul tău?

Liana: În primul rând, i-aș recomanda să urmeze traseul Revoluției din 1989: Casa Parohiala a lui Laszlo Tokes, Catedrala Mitropolitană, Piața Victoriei, Piața Libertății, Piața 700, Podul Decebal, Calea Martirilor – traseu  pe care și-au jertfit viața zeci de timișoreni și datorită cărora Timișoara a fost primul oraș liber din România. Apoi, să depună o floare și o lacrimă la Flacăra Eternă din Cimitirul Eroilor. După vizitarea acestor locuri istorice, i-aș recomanda să se oprească la restaurantul Flora, de pe malul Begăi pentru o porție de Clătite bănățene.
TJ: Ce bunătăți pregătite de tine și Tudor îți sunt cel mai dragi?

Liana: Primele pe care le-am făcut împreună: fursecurile Cățeluși și cățelușe. Lui Tudor i-au rămas întipărite în minte inimioarele, care ulterior s-au transformat în cățeluși, astfel încât de fiecare dată când am făcut fursecuri, el vroia mereu să facă inimioare 😉

Eiii, dragii mei, poate acum, după ce au aflat ce bunătăți îi așteaptă în vestiare, probabil jucătorii dinamoviști vor fi mai motivați să se califice în grupele Champions League!
Și fiindcă veni vorba de bunătăți, ia să vedem ce ne prepară azi draga noastră invitată:

”Astăzi vă voi răsfăța cu pui umplut cu clătite și cârnați, un deliciu pe care l-am preparat de Crăciun și cu a cărui rețetă am câștigat la Maratonul Safir o Racletta Tefal la concursul desfasurat in lunile iunie-august 2011.

CA și ingrediente principale voi folosi: un pui (1,5kg), șase clătite, doi cârnați.

După ce se spală și se curăță bine puiul, cu grijă și un cuțitaș am încercat să desprind pielea de pe carne și oase…a mers mai mult cu mâna… Dupa 23 de minute, (am inceput la și 40, am terminat la și 03), în sfarsit i-am luat pielea puiului… uff… m-am chinuit la pulpe și aripi să tai cu cuțitașul fără să rup pielea destul de fragilă…

Așaaa…pe urmă am măcelărit carcasa și am pus-o la fiert… cu doi morcovi, o ceapă, un cartof mic… să fac și o supă, păi se poate fără? În timp ce fierbea cărnița, am preparat marinata pentru piele: o lingura de boia, ulei de măsline, încă una de vegeta, muștar dijon, sos de soia-câte două linguri, am amestecat bine de tot și am uns pielea, aripile si ciocănelele puiului.

Țin la frigider cam 2 ore.

După ce a fiert cărnița, am lăsat-o la răcit, am desprins-o de pe oase și am dat-o la robot.

Am preparat si umplutura clătitelor, rețeta completă o aveți aici.

Gata umplutura, gata clătitele, astfel încât am trecut la umplerea puiului, cu clătite și cârnații prăjiți. Mi-au trebuit șase clătite și două bucăți de cârnați… clătitele le-am scurtat, nu au intrat cu totul, fiind foarte lungi si puiul cam mic…

Pentru că în timpul cusutului, s-a mai dus din stratul de condimente, după ce l-am remaniat complet l-am mai uns cu muștar amestecat cu boia și vegeta…

Gata umplut, l-am pus într-o tavă unsă și tapetată cu hârtie de copt, sa fie mai ușor transferul pe platou, fără să-i atac pielea fragilă. I-am legat și picioarele cu o sforicică, pentru un aspect mai frumos.

Când în sfârșit e gata si pielea-i brună-aurie, vom aștepta să se răcească pentru a-l putea tăia. Așa că, pentru început, îl vom mânca cu privirea!

Poftă bună!

Aiiii, deja cu privirea l-am halit pe puiu ăsta de vreo doo ori! Ha, doamna Liana, tăiați măcar o bucățică, de aici de sus… cum? Mai târziu?… ufff, bineeeee….

Până atunci să-l vedem în acțiune pe micul Tudor care s-a jucat până acum cu Miruna prin curtea Cantinei, alergându-se împreună cu cățelul Dowgird. Motanul STanislas, ca de obicei, i-a admirat dormind strașnic. Se trezește el când o simți miros de pui… lasă…

Dar să revenim la micul Tudor. Ia să vedem cu ce desert minunat ne va delecta micuțul domnișor:

”Eu o să vă prepar ceva dulce și bun, și anumeee Salam de biscuiți cu bananeee! Un desert ușor de făcut și savuros, rece, fără prea mult efort, pe care l-am făcut împreună cu mami!

Mie îmi plac foarte mult bananele, mănânc una pe zi 😉

Iar ideea cu banane în salamul de biscuiți mi-a plăcut foarte mult, deci am fost PRO!

Pentru mai multe poze cu etapele preparării, vizitați blogul lui mami, Pe masa din bucătărie.

Ingrediente:  520 de grame de biscuiți (5 pachete de 130g petite beurre), 40 de grame de cacao, 50g ciocolată, 20 de mililitri de esență de rom,

450 de mililitri de lapte, 150 de grame de margarină sau unt, 100 de grame de nucă, 300 de grame de rahat,10 grame de zahar vanilat, două banane.

Într-un bol încăpător se sfărâmă biscuiții în bucăți potrivit de mari. Se pune la fiert laptele împreună cu margarina, iar când aceasta s-a topit, adăugăm 6 cuburi de rahat tăiate mărunt, ciocolata ruptă în bucățele, plicul de zahăr vanilat și cacao cernută. Rahatul e foarte dulce, nu am mai adăugat nici un strop de zahăr!

Când toate ingredientele s-au răcit, adăugăm esența de rom și nucile tăiate în bucăți potrivit de mari.

Peste biscuiții sfărâmați adăugăm sosul călduț și amestecăm bine de tot până când sosul este absorbit de biscuiți. 3.Pe o folie alimentară punem compoziția în formă de dreptunghi, o aplatizăm cu un cuțit/lingură de lemn și așezăm pe mijloc o banană sau o jumătate de banană, în funcție de cât de mare dorim sa fie salamul. Rulăm odată cu folia, formând un rulou, strângem bine la capete și înnodăm. Bine de tooot! Dam la rece peste noapte si taiem a doua zi.

Am folosit fistic la decor și astfel a ieșit mai bun și mai caloric! 😛

Mmmmm, buuun de toot, de să-ți mănânci și degetele, nu alta ;-)”

Eiii, hai că ăsta mi-a luat vorbele din gură. Deci e talentat, puștiul, chiar promite!

Să vedem acum ce delicatese muzicale ne propune invitata noastră:

”Melodiile mele preferate sunt:

Loredana Groza: Extravagantza-

Nicu Alifantis: Ploaie in luna lui Marte:

Ahh, excelent, excelent dragilor!

Eiiii, ce zi minunată! Cald, frumos, păpică bună…. Ce ne putem dori mai mult? Am aranjat mesele pe terasă, să ne bucurăm de vara aceasta târzie și vă aștept alături de Liana și Tudor să vă săsfățați și voi cu bunătățile pregătite de ei. Mulțumim din suflet dragii noștri invitați!

Totul este pregătit! Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!