Guest-Star Day: Virgil

Dragele mele, dragii mei, iată că după o lungă pauză de hibernare, evenimentul nostru săptămânal, Guest-Star Day, revine pe firmament. Tanti Jeni s-a trezit dis de dimineață să pregătească bucătăria, și sala de mese pentru invitata noastră de azi și acum, împreună cu Miruna, este la poarta Cantinei să o întâmpine.

Ei, bine, invitata nu se lasă așteptată și iată, vine lăsând în urma ei un minunat sentiment de primăvară timpurie… Doamneloooor și domnilooooorrrr…. Primiți-o cu aplauze și uraleeeeee peeeee… Virgiiiiiiiillll!!!

Ah, zâmbetul ei dezgheață cele mai înghețate sloiuri și topește zăpada din curtea Cantinei, în drumul ei către bucătărie, acolo unde ne va dezvălui latura ei culinare. Păi, dacă știam că prin zâmbet poate topi zăpada, credeți-mă că aș fi chemat-o mai demult să mă ajute la deszăpezire, să nu mă mai chinui eu cu lopata aia… Ufff!

În ciuda numelui ei, Virgil este fată. Sau mai bine zis, așa cum se descrie pe BLOGUL ei, e ”doar o simplă fată”.

”Scriu pentru că îmi place să scriu”, spune Virgil. Și într-adevăr, puteți remarca acest lucru citind de la un cap la altul postările ei, în care povestește experiențe personale, amintiri din copilăria și adolescența petrecute în Fălticeni, orașul ei natal,  sau povești născocite de ea, cu un frumos și neașteptat parfum de originalitate, imaginația autoarei părând să nu aibă limite. Hazul, ironia, bucuriile și tristețile lui Virgil răzbat puternic în textele ei, scrise uneori prea direct și cu o sinceritate dezarmantă.

Dar să vedem ce putem afla din latura culinară a invitatei noastre de azi, în urma discuției cu tanti Jeni la obișnuita cafeluță fierbinte și aromată, servită la măsuța din bucătărie. Să le ascultăm…

TJ: Ce fel de mâncare îți amintește cel mai mult de copilărie?

Virgil: În primul rând ciorbele cu carne. Cu orice fel de carne. Care pentru mine erau de fapt un chin, nu neapărat pentru că nu îmi plăcea gustul, ci pentru că ai mei scoteau carnea din borș, o tocau, după care o puneau la loc în poțiunea magică și îmi dădeau să mănânc. Ei bine, uram carnea tocată în borș. Nu înțelegeam sensul ei, cum nici acum nu îmi dau seama de ce tot familionul execută această procedură. În borș, îmi plăcea carnea întreagă, în afara borșului, îmi plăcea la nebunie să mănânc carnea tocată cu pâine. Dar nu, eu primeam carne tocată în ciorbă, de parcă eram copil extraterestru.

Tortul cu ciocolată și nucă este un desert care în orice moment îmi stârnește amintiri și emoții atât de puternice că parcă mă pălmuiesc. Nu știu rețeta, nu știu să îl pregătesc, este foarte complicat, cu multe ingrediente (multe ouă și vreo două pachete de unt). Dar, făcut cu cap, este cel mai bun tort din lume. Cremos, însiropat, aromat, dar nici pe departe grețos. Desertul perfect, autentic. Era deliciul aniversărilor mele.

TJ: Ce ai recomanda cuiva să viziteze în zona Fălticeniului și ce specialități culinare de acolo ai recomanda?

Virgil: În Fălticeni (municipiu, da?) trebuie vizitate cele trei muzee importante: Muzeul Ion Irimescu, Muzeul Apelor și Galeria Oamenilor de Seamă. Când eram copil mergeam des la Muzeul apelor, căscând gura la acvarii cu pești colorați și atingând de câte ori puteam marele glob pământesc. Daca e soare, mergeți să vedeți casa memoriala a lui Sadoveanu și Dumbrava minunată, unde a zăbovit Lizuca cu al său Patrocle. Înainte, în zona dumbrăvii, era ștrandul orașului, acum nu mai e căci s-a făcut un schit.

Sincer, nu știu ce specialități locale să recomand. Poate că ciorba rădăuțeana, care se pregătește în zona noastră.

TJ: Cum ți s-a părut bucătăria franceză la Paris?

Virgil:  Când spun bucătărie franțuzească, spun fonfleuri culinare. Și cum eu mă dau în vânt după fonfleuri culinare, da, pot spune ca îmi place să mănânc la franțuzi. Sunt înnebunită după brânza de capră și după melci. A, și am mâncat multă pâine cât am fost în Paris pentru că baghetele lor sunt absolut minunate, mai ales la micul-dejun. Noroc că am mers mulți kilometri cât am stat în Paris și că n-a contat ceva pâine în plus. 🙂

TJ: Ai avut vreodată vreun coșmar cu subiect culinar?

Virgil: NU am coșmaruri culinare. Dimpotrivă, când visez mâncare mă trezesc cu o stare de bine, dar și cu o poftă nebună. Pentru că visez numai mâncăruri care îmi plac. Și de cele mai multe ori – dulciuri. Bine, visurile culinare sunt foarte rare.

TJ: Prepararea cărui fel de mâncare ar fi pentru tine o adevărată provocare?

Virgil: Prepararea clătitelor este o PROVOCARE. Nu am gătit deserturi, în afară de o înghețata ușoară de vară din căpșuni. Zilele trecute am încercat pentru a doua oara să fac clătite. La prima încercare am pus prea puțină făină. Am pus compoziția în tigaie și a început să bulbucească, să fiarbă ca un vulcan gata sa erupă. Numai clătită nu îmi ieșea. Am stat eu puțin să meditez, după ce m-am enervat bine, dând din picior, trântind șervetul de masă și începând să plâng de poftă nesatisfăcută de clătite. După meditație, am realizat că trebuie să adaug făina. Am adăugat făina. Bun, pune o picătură de ulei în tigaie, întinde uleiul, pune compoziția cu făina suficientă. DA! Părea a fi o clătită în tigaie, nu o spumă dubioasă. Se face clătita, întoarce-o pe partea cealaltă. S-a lipit. Încearcă s-o dezlipești. Se rupe. Cum o întorc? Sunt toată transpirată, nu pot deschide mai mult geamul că am amigdalita, îmi trece și poftă și tot. După multe eforturi, am făcut patru clătite: una rupta, două nu foarte coapte și una numai bună, dar prea mică.

Nu mai fac clătite!

Ufff… tort cu ciocolată, fonfleuri franțuzești, ciorbă răduțeană, clătite… sper că nu am scăpat nimic din conversație, că deja visez la ce ne va găti Virgil acușica, pentru că iată, tocmai își pune șorțul de bucătărie și se apucă de treabă. Ia să vedem ce ne pregătește…

”Pentru început, o să vă pregătesc o supă de legume cu tăiței. Deoarece am făcut amigdalita iarna asta și de la antibiotice am avut ceva probleme cu stomacul, am mers mult pe supa de legume. Nu am vrut să adaug și carne de pui, am preferat să fiu mai puțin carnivora. Rețeta este banală, dar îmi place foarte mult așa că….

Ca și ingrediente folosesc: un morcov, un cartof, o țelină mititică, un păstârnac, o ceapă, fidea, ulei de măsline.

Curăț legumele, tai în patru cartoful și morcovul, ceapa o tai în două.  Apoi pun legumele în cratiță,  adaug apă cam trei sferturi din cratiță și pun sare. Las totul la fiert. Când legumele încep să fie fierte (să intre furculița în morcov) adaug jumătate de linguriță de praf de legume și câteva picături de ulei de măsline. Apoi pun fideaua,  mai las 3-4 minute la fiert și gata….”

Supa este foarte gustoasă, dar eu mănânc din legume doar morcovul și cartoful. Dacă voi preferați și restul… e excelent! Poftă bună!”

Virgil la piață în Spania

Virgil in ploaie, la Paris

Virgil

Mmmm…. Ce bună eeeee! Chiar dacă e o rețetă simplă. Este foarte gustoasă și merge la fix pe frigul acesta să știți! Deja am înfulecat două castroane! Dar să vedem ce ne prepară Virgil la desert…

”Încă nu am gătit cu succes nici un desert, doar clătitele la care am stat o oră și care mă rog… nu prea mi-au ieșit. Dar mi s-a făcut dor de sufleu de brânză dulce în vas Yena 🙂

Ca și ingrediente, am nevoie de: 300 de grame de brânză dulce, 100 de grame de zahăr, două linguri de griș, lapte trei ouă, coajă de lămâie și unt.

Prima oară pornesc cuptorul pentru a se încălzi. Într-un castron amestec brânza cu zahărul, cu grișul și cu laptele. Bat apoi ouăle după care le adaug în compoziție și  amestec totul bine. Opțional se pot adăuga coajă de lămâie și stafide. Pun compoziția în vasul Yena uns cu unt, după care las în cuptor vreo 30 de minute. În timpul acesta nu trebuie deschisă ușa la cuptor 🙂

Abia aștept să văd ce-o să iasă. Sper să nu pățesc ca și cu clătitele…..”

EI, bine dragilor, să știți că sufleul chiar i-a ieșit foarte bine lui Virgil, trecând astfel peste complexul  ”deserturilor” precum Roberto Baggio care a depășit complexul loviturilor de la 11 metri după ce a ratat penalty-ul decisiv din finala Cupei Mondiale din 94. Felicitări, Virgil!

Dar să vedem ce atmosferă sonoră ne pregătește invitata noastră pentru a completa această zi minunată:

”Propun o piesă veselă, de vară, care îmi amintește de un cocktail bun pe plajă:

Și o piesă foarte dragă mie:

Eiiii, dragilor, adevărat aer de primăvară timpurie azi la Cantina Socială… Mulțumim din suflet dragei noastre Virgil pentru onoarea de a veni ca invitată astăzi și vă invităm cu drag să vă înfruptați din supica asta delicioasă și din sufleul care încântă toate simțurile 🙂 Hai, dați năvală și poftă mareeee!!!

Publicitate