Supă. Mămăliguță.

Deci tanti Jeni s-a trezit cu chef de muncă azi. Eu, ce să zic… de somn și amețeală de abia am găsit drumul spre cantină. De fapt, m-am luat după mirosul puternic aromat de cafea la ibric. V-am mai spus, face tanti Jeni o cafea tare și aromată de stă lingurița țeapănă în cană. După vreo două cafele din astea mi-a pornit și mie creierul la capacitate, să zicem, maximă deși de multă vreme nu a mai zbârnâit săracu așa cum ar trebui… În fine.

Supică. Bun. De legume. Și mai bun. Miruna curăța grațios ceapa și legumele. Aș putea scrie un haiku despre asta, dar mai bine să vă zic procedura de supă. Deci maltratăm o ceapă mare, o țelină, doi morcovi, o roșie ( decojită), o lingură de pătrunjel verde tocat mărunt, un ardei gras și verde și vreo 20 de milililitri de ulei. Tăiem mărunt ceapa și o călim în tigaie, apoi tăiem cubulețe toate legumele. Țac-țac-țac. Toate. Le punem la fiert într-o oală de 3 litri împreună cu ceapa călită, cam 15-20 de minute la foc mediu. Gata. Adăugăm verdeață.

Cu 500 milililitri de supă avem alte planuri: facem o mămăliguță la cuptor. La ea mai folosim: 400ml de suc de roșii, 30 grame de unt, 300 grame de ciumperci ( ghebe, alea-mi plac), și câte o lingură de ulei de măsline și de zahăr. Piper și sare după gust. Deci se prepară mămăliguțaaaa. Mălai, chestii, știți voi. Apoi punem la fiert sucul de roșii, uleiul de măsline, zahărul și supa de legume ( băi, alea 500 de milili… nu mai mult). Lăsăm să scadă până devine gros. Într-un vas pentru cuptor tapetat cu unt, punem apoi mămăliguța fierbinte, facem niște gropițe în ea ( cu o lingură mare), se toarnă sosul cel gros, se pune cașcaval ras ( deci, eu deja nu mai pot de poftă…), apoi se presară ciupercile. Se pune la cuptor până se rumenește. Se servește după ce se răcește un pic. Mai avem niște must, niște plăcintă cu mere… hai că ne-am păcălit foamea și azi! Dați năvală!

Anunțuri

3 Responses to Supă. Mămăliguță.

  1. Nina spune:

    Bai nene, unde e cantina, ca de data asta vin in viteza?

  2. April spune:

    Tu ne omori, nu alta…imi tot spun ca nu mai intru aici ca imi ploua in gura de fiecare data dar ma rabd?

    Acuma serios…ar fi o afacere sa deschizi un restaurant, cu siguranta n-ai da faliment.

    Mersic de mamaliguta, foarte gustoasa…ma ling pe „dejte” 😉

  3. cristiangheorghe spune:

    @ Nina: cantina asta e întotdeauna lângă tine 🙂
    @April: mulțumim pentru laude. Mă bucur că ți-a plăcut meniul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: