Cotlet de rechin la grătar. Baclava cu nucă și portocale

Aseară o văd pe tanti Jeni căutând ceva în raftul de DVD-uri din bucătărie. „Ce faci, tanti Jeni? o întreb, vrei să vezi un film romantic, ceva? ” Dumneaei îmi bombăni preocupată și atentă la titlurile alea scrise mărunt pe cotorul carcaselor: ” Taci… Caut un film care să mă inspire pentru meniul de mâine…”. Hait, îmi zic, sper să nu se hotărască cumva să vadă vreun film cu bătăi, naiba știe ce idei îi vin. Am răsuflat oarecum ușurat când am văzut că dumneaei s-a hotărât să vadă un „old-time” și anume „Bătrânul și marea” cu Spencer Tracy. Și am început să-mi dau cu presupusul: ori vreo saramură, ori ceva cu alge sau fructe de mare, ori ceva de balenă. Dar, dacă vroia să gătească balenă, de ce nu a vrut să vadă de exemplu „Moby Dick”? Sau „Pinnochio”? Știți dumneavoastră partea aceea cu bătrânul Gepetto , care… În fine, am lăsat-o pe dumneaei în bucătărie să vadă filmul și mi-am căutat de treabă pe afară, unde Miruna spărgea nuci pe terasă, privind frumosul apus de soare. Am ajutat-o și eu, halind firește o bună parte din miezul de nucă, ce să fac dacă-s pofticios? Amândoi ne dădeam cu presupusul la meniul lui tanti Jeni, dar până la urmă tot dumneaei ne-a luminat la finalul filmului: va pregăti un majestuos cotlet de rechin la grătar. Aaaaa, deci rechin, carevasăzică? Păi putea foarte bine pentru asta să vizioneze „Fălci”, nu? Era mai de acțiune. În fine.

Uite așa m-am trezit eu azi, de dimineață, să scot grătarul, să-l pregătesc, să-l așez undeva acoperit că parcă ar vrea să burnițeze un pic și să aștept să pregătească tanti Jeni cotletele alea periculoase de rechin să le pun la sfârâit. Să vă explic: la patru cotlete de rechin, dumneaei mai combină o ceapă medie, 4-5 căței de usturoi, trei lămâi, patru frunze de dafin, niște oregano, un pic de tabasco, ulei de măsline, sare, piper.

Tanti Jeni spală cotletele, le așează într-un vas și stoarce apoi deasupra lămâile, adăugând vreo 4-5 linguri de ulei. După ce toacă mărunt ceapa, usturoiul și foile de dafin, le pune și pe acestea în minunata combinație, condimentând cu sare, piper și tabasco. Tanti Jeni acoperă vasul și îl ține la frigider vreo trei ore, întorcând din când în când bucățile de pește, să se pătrundă bine de sosul acela. Apoi, intru în scenă eu, maestrul grătarului. Scot bucățile de pește de la marinat și le pun pe grătar, lăsându-le acolo până se rumenesc și întorcându-le cu grijă, nu cumva să se rupă. Doar mă știți cât sunt de grijuliu, nu? Între timp, tanti Jeni are grijă de sosul acela, pe care-l încălzește și-l mai condimentează puțin. Sper să nu mai pună tabasco pentru că vom avea nevoie de un echipaj de pompieri p-aici, sau de muuuultă bere. Ahhhh, abia rezist să nu gust o bucățică! Arată și miroase atât de bine! Dar aștept până e gata și garnitura de cartofiori prăjiți peste tot, care va acompania cotletele și sosul aferent.

Să vedeți ce s-a hotărât Miruna să facă cu nucile alea de le-a spart aseară. Mă rog, ce a mai rămas din ele, că am tot halit. Păi dacă sunt bune și au iod, nu? Doar știți câte radiații sunt în atmosferă! Dar să ne revenim: Miruna va face azi o minunată, extraordinară, unică și plenipotențiară baclava cu nuci și portocale. Aiiiiii! Ce combinație devastatoare, dragilor! Ia fiți atenți: la 300 de grame de nuci opărite, Miruna mai folosește 200 de grame de caise uscate tăiate în sferturi, două portocale (coaja rasă și feliile), 200 de grame de zahăr tos, nouă foi de aluat foetaj, 125 de grame de unt topit și 125 de mililitri de zeamă de portocale. Miruna va apela la divizia de mecanizate din bucătărie, punând în robot nucile, caisele, portocalele, coaja rasă de portocală și 80 de grame de zahăr și tocându-le bine de tot, obținând o compoziție. Tapetează apoi o tavă pătrată cu latura de 20 de centimetri cu hârtie pergament și pune cuptorul la încins, la 180 de grade.
Așează apoi, una peste alta, trei foi de aluat, unse fiecare cu unt topit și împăturite în două, cu marginile afară. Peste acest strat, Miruna toarnă jumătate din compoziția de nuci și fructe și pune din nou trei foi de aluat la fel ca precedentele. Toană apoi restul de compoziție, mai așează o foaie unsă cu unt, iar celelalte două foi rămase, neunse, le împăturește și le așează deasupra. Marginile foilor se adună în tavă și cu un cuțit foarte bine ascuțit, Miruna taie baclavalele în formă de rombulețe. Tava se pune la copt pentru vreo trei sferturi de oră, până când aluatul devine auriu și, cred, crocant. De crocănțimea lui o să îmi dau seama după ce pap un rombuleț din ăla. În timp ce se coace baclavaua, Miruna prepară un sirop minunat, dizolvând zahărul în zeama de portocale, adăugând 50 de mililitri de apă și punând totul la fiert pâțnă se îngroașă ca un sirop. După ce scoate tava cu baclavale din cuptor, toarnă uniform siropul peste ele, fierbinți și lasă apoi să se răcească. Ahhh, abia aștept să se răcească mai repede! Chiar, să aduc un ventilator, ceva….

Fraților, un meniu pe cinste, ce ziceți? Între timp eu am pregătit dozatorul de bere și niște carafe de vin, după preferință. Ai că mă duc la grătar, că mai vine o tranșă de cotlete și nu vreau să se ardă, ar fi păcat… Vă așteptăm cu drag și cu masa pusă! Poftă mareeeee!

Și acum, ceva subacvatic, să meargă la cotletul acela. Enjoy!