Fântâna Dorințelor

Ninge liniștit de azi dimineață și chiar s-a pus zăpada. Ce frumos… Bine că iarna și-a mai revenit un pic. Era bine să fi avut puțină zăpadă și de Anul Nou, dar asta e. Astăzi, am venit dimineața devreme la cantină, să pregătesc micul dejun așa cum am promis: lui tanti Jeni i-am făcut o omletă pufoasă cu brânză și legume, iar Mirunei niște ochiuri cu gălbenușul moale și brânză rasă deasupra. Nu a lipsit salata de roșii cu ceapă și sucul proaspăt de portocale, dar i-am lăsat lui tanti Jeni onoarea de a ne face cafeaua pentru că are un stil unic de a o prepara: eu cred că dumneaei o descântă cumva când o fierbe pentru a-i înzeci aroma minunată și tăria care ne menține în formă pentru toată ziua. Da, am început să cred în magie de când sunt pe-aici pe la ”Cantina Socială”, în magia aceea bună cu care tanti Jeni și Miruna pregătesc zi de zi feluri minunate de mâncare și deserturi savuroase. Și atunci când crezi în magie sunt șanse mari ca lucruri magice să ți se întâmple, așa cum am pățit eu în noaptea de Anul Nou. Păi să vă povestesc:

Mai era puțin din 2009, câteva minute, și contemplam cerul brăzdat de câteva focuri de artificii lansate de cei ce nu mai avuseseră răbdare pâna la ora zero. Dar nu la artificii mă uitam, ci la Luna plină care trona strălucind puternic, binecuvântând parcă de acolo din înaltul Cerului spectacolul trecerii dintre ani. Sorbeam din paharul cu vin și priveam vrăjit Luna: avea niște ciudate reflexii albastre și emana atâta liniște… M-am trezit din visare când am simțit pe umăr mâna delicată a Mirunei și am auzit vocea ei joasă și caldă care-mi spunea: ”Mai sunt câteva minute… hai înăuntru, ai onoarea să desfaci sticla de șampanie fix la ora zero, ai uitat?” M-am întors și am privit-o: strălucea ca o zână a Lunii în rochia aceea roz. Am luat-o de mână și am intrat alergând amândoi în cantină, acolo unde mulțimea aștepta intrarea în noul an. Tanti Jeni mi-a înmânat sticla de șampanie învelită într-un șervet alb: îmi doream ca dopul să zboare până în tavan și spuma să țâșnească abundent din sticlă. În momentele acelea, când desfăceam tacticos sârmele acelea care țin dopul, mă simțeam ca un genist care dezamorsează contra-cronometru o bombă cu ceas. Lumea, în jurul meu număra secundele rămase până la Anul Nou: cinci… patru… trei… doi… unu… și deodată se lăsă tăcerea. Totul în jurul meu încremenise, înghețase, ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc.

De fapt, chiar asta se întâmplase: timpul încremenise la 23:59:59  și doar eu mă puteam mișca pe acolo nestingherit. Ce s-o fi întâmplat oare?, mă gândeam. Cine ar fi putut îngheța timpul? Primii suspecți care mi-au trecut prin minte au fost ”Omul cu valiza” din jocul ”Half-Life” și simpaticul nesuferit Hiro din serialul ”Heroes”. Dar făptașul se dovedi a fi altcineva… și surpriza a fost destul de mare atunci când l-am zărit apărând de nicăieri în mijlocul încăperii: era Moș Crăciun! ”Stai, nu te speria… nu pot ține timpul în loc pentru mult timp… bateria la chestia asta nu ține decât câteva minute”, zise Moșul arătându-mi o cutie pe care pâlpâia o luminiță albastră. ”Moșule, zic, dar ce cauți aici? Ai venit săptămâna trecută, de acum te așteptam la anul, de Crăciun! Și pe de altă parte, nici nu știam că poți opri timpul!” Moșul se apropia de mine, nu-l văzusem niciodată atât de aproape, de fapt, dacă mă gândeam bine, nu-l văzusem niciodată! ” Fiule, zise el, pot să fac multe însă nu abuzez de puterile pe care le am. Lumea și mai ales copiii nu trebuie să știe chiar tot ce pot face….Dar să trecem la cestiune… Fii atent! Ești un privilegiat! Treaba asta se întâmplă foarte rar, de fapt un incident ca ăsta a avut loc ultima oară acum câteva sute de ani: zilele trecute, făcând curățenie prin birou am găsit într-un colț al unuia din sertare, biletul tău prin care mă rugai să-ți aduc un telefon HTC Hero. Se rătăcise acolo și nu am apucat să-ți procesez rugămintea. Practic ești singurul om de pe planetă căruia nu i-am îndeplinit dorința de Crăciun, ce zici de asta?” M-am uitat nedumerit la Moș Crăciun și i-am zis: ”Ei, Moșule, asta e… eu m-am gândit că e criză.. că n-am fost cuminte… chestii d-astea! Chiar n-am pus la suflet, stai liniștit! Nu trebuia să faci atâta caz din așa ceva.” Moșul își drese glasul și spuse pe un ton oficial: ” Conform articolului 54324857 alineatul Z din Codul Galactic privind Funcționarea lui Moș Crăciun, orice dorință care dintr-un motiv sau altul nu a fost îndeplinită în seara de Crăciun, trebuie convertită în altă dorință îndeplinită până cel târziu la ora 23:59:59 a zilei de 31 decembrie din anul în curs. Cum ți-am găsit biletul târziu și nu am reușit să fac rost de un telefon din ăla de care vrei tu până la ora asta, trebuie să-mi spui acum o altă dorință și o voi îndeplini de îndată! Ai la dispoziție 30 de secunde să-mi spui dorința, din clipa asta!”  Hait, zic, asta mai îmi trebuia! Ce dorință să-mi pun eu ATÂT de repede? Numerele de la Loto? Ștergerea datoriilor la întreținere? uff ce greu e… simțeam cu ceasul ticăie… tic-tac-tic-tac… trebuie să mă gândesc la ceva, repede, repede… M-am uitat în jur la mulțimea încremenită: tanti Jeni strălucea în rochia ei de seară, de fapt în seara asta era prima dată când nu o vedeam cu șorțul de bucătărie… la fel Miruna, în rochia ei roz, ca o zână elfă…. m-am uitat apoi la Luna plină…și atunci m-am decis. I-am spus lui Moș Crăciun dorința mea dintr-o suflare: ” Moșule, mi-aș dori ca începând de anul acesta toți cei care ne vizitează cantina să se hrănească nu doar cu bunătăți ci și cu magie, să simtă și să poată lua cu ei o parte din magia ”Cantinei Sociale”. ” Cum pot face asta?” m-a întrebat Moșul puțin nedumerit.  ”Păi, foarte simplu, i-am zis… construiește ceva… o fântână magică aici la cantină: Fântâna Dorințelor! Și fie ca celor care beau apă din această fântână să li se îndeplinească o dorință. Ceva ce-și doresc din tot sufletul. Iar la  asta ne vei ajuta TU, Moșule, că tot stai de pomană tot restul anului.. ce zici?” Moșul mă privi o clipă descumpănit apoi zise foarte foarte grăbit: ”Dorința ta va fi îndeplinită dar nu acum ci luni că mi se termină bateriaaaa…….” și dispăru brusc. În clipa aceea totul reveni la normal: …”zeroooo!!!!!!” striga triumfătoare mulțimea de invitați de la cantină și mă priveau așteptând să țâșneasă șampania. Ceea ce se și întâmplă în secunda următoare.

Uff, cam asta a fost povestea. Cam lungă și sper că ați avut răbdare să mă ascultați până la capăt.  Așa că, începând de luni veți avea la dispoziție și această Fântână a Dorințelor, locul în care putem arăta cu toții că magia există și că putem aduce un strop de bucurie celor care au nevoie de asta. Pentru că, nu-i așa, dacă vrem să primim, trebuie să învățăm să și dăruim. Pe mâine!

Anunțuri

7 Responses to Fântâna Dorințelor

  1. nina spune:

    Gheorghe, asta da dorinta. O trecem ca atare la fatpe bune. 🙂

  2. cristiangheorghe spune:

    Nina, sărumâna 🙂

  3. georgiana spune:

    salut initiativa voastra si-am postat si pe blogul meu amarat ceva in sensul asta….Doamne ajuta!

  4. cristiangheorghe spune:

    @georgiana: mulțumim frumos pentru ajutor! Ești un suflet mare și bun! Și să știi că dacă mai zici de blogul tău ca e amărât îți tăiem nasul 🙂

  5. georgiana spune:

    ohooo….este de unde! pe vremuri am avut un mare complex vis a vis de nas, in timp mi-am dat seama ca-mi confera personalitate, bine, normal, convinsa de mama si mai tarziu de liviu 🙂 si asa ca o coincidenta: sunt nascuta in aceeasi zi cu Barbara Streisand! Da’ parca nasu’ meu e mai delicat:))

  6. mononoke spune:

    Frumoasa poveste!
    Sa va aduca fantana magica bucurii mereu!

  7. LiaLia spune:

    La mulți ani!!! Cu inspirație, sănătate, zâmbete, voioșie și chef de joc! Tare frumoasă povestea ta, am băut și eu o cană din fântână 🙂 Pupez!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: