Piept de pui gratinat

Fraților, e ceva în neregulă cu mine. Azi dimineață m-am trezit plin de energie și chef de viață,  la naiba! CE s-o fi întâmplat? Doar n-am schimbat pernele… nici poziția patului… ascult aceeași muzică melancolică…. ar trebui să mă îngrijorez, nu credeți? Păi, cum o să mă duc eu azi la cantină așa, plin de frenezie, fără motiv? O să creadă tanti Jeni că iau prafuri sau antidepresive, și atâta-mi trebuie! ufff… trebuie să fac ceva să-mi revin… Să mă gândesc… hmmm..să mă gândesc la ce?  la datoriile de la întreținere? nu mă mai impresionează…. la dispariția urșilor panda? uffff.. nici asta nu are efect…simt că mă panichez!!! Buna dispoziție mă cuprinde într-un mod incontrolabil! Caut pe web.. pe google… of ! Gata! Am scăpat! Am găsit cover-ul de la Money Express cu Hanna Montana și mi-am revenit. M-am deprimat la loc. Păi cum naiba să nu mă deprim, când văd cum sunt folosiți copiii ca mijloace agresive de marketing, având ca target tot copii? offff… vorba cuiva: ”Hanna Montana lipsește doar de pe hârtia igienică, în rest e peste tot!”. E drăguța, finuță, dar parcă totuși s-a exagerat un pic cu imaginea ei, nu credeți? De ce nu o fi rămas ea un simplu personaj de film, ca HEIDI, de exemplu? O mai țineți minte pe Heidi, fetița munților, cum alerga ea prin poieni desculță și roșioară în obrăjori? Și pe băiețelul ăla fâstâcit care păstorea capre? Parcă Peter îl chema…Hai gata, că după aia mă deprim prea tare și mă ia tanti Jeni pe partea ailaltă…. Că veni vorba de tanti Jeni, ia să vedem noi ce pregătește dumneaei astăăăăzi…

Păi azi avem ”Piept de pui gratinat”. Interesant. La pieptul ăla generos de pui, mai intră la combinație patru ouă, o jumătate de pachet de unt, doi cartofi măricei, 200 de grame de cașcaval, niște curry, sare și un sos alb preparat din: supică de pui ( vreo 150 de mililitri), o linguriță de unt și două lingurițe de făină. Sosul ăsta se prepară relativ simplu: se topește untul, se adaugă treptat făina, amestecând continuu, iar la final adăugăm supica, un pic călduță.  Să revenim însă la pieptul de pui: îl tăiem în bucăți, îl condimentăm și apoi în tragem puțin într-o tigaie de teflon, fără ulei. Nu se prăjește de tot, doar așa un pic, să-și schimbe culoarea. Din cei doi cartofi facem un mic ”puree” după metoda binecunoscută. Piure-ul ăsta se amestecă cu două din cele patru ouă și cașcavalul ras și punem puțină sare. Tanti Jeni ia apoi un vas de Jena, îl unge cu unt și apoi toarnă în el piureul, iar deasupra pune tacticos bucățile de piept de pui. Celelalte două ouă se amestecă cu sosul acela alb și se toarnă deasupra. Mai radem puțin cașcaval până acoperim totul și se pune vasul la cuptor cam pentru o jumătate de oră. Ce miroooos!!! Irezistibil! Abia aștept să fie gata, că mor de foame!

Pentru că îmi era poftă tare-tare de tot de clătite, am rugat-o pe Miruna să facă azi o tonă. De clătite, evident! Oare i-am cerut prea mult? Hm? Știți doar că nu mă poate refuza… Miruna e o dulceață de fată și le-a făcut repede-repede, să fi vazut cum întorcea clătitele prin aer, o tigaie în mânuța stângă, una în mânuța dreaptă, flic-flacuri, triplu axel-uri, mamă, mamă! După ce le-a terminat, o parte le-a umplut cu dulceață de vișine , o parte cu brânză dulce și stafide, și unele le-a umplut cu ciocolată și le-a stropit cu sos caramel, că doar știți că Mirunei îi place foarte mult caramelul…. iar dintr-o tonă de clătite cred că rămân și pentru musafiri vreo două-trei… Bucăți, evident!

Masa este gata, tanti Jeni vă așteaptă să vă pună bunătăți în farfurie… Hai, curaj, îndrăzniți! Eu vă urez poftă bună!

Poate totuși găsim azi cui să dăruim colecția aceea de discuri cu povești de la ”Fântâna Dorințelor”. Ce ziceți? Hai să vedem…